4,571 matches
-
de mine... În timp ce înainta către strada Grafton, în sandalele ei dătătoare de dureri, incantația ei pozitivă a fost întreruptă de o fluierătură. Marcus Valentine deja? Eficientă incantație. Dar nu era Marcus Valentine. Pe celălalt trotuar, lipsit de veșnica sa pătură portocalie, se afla Boo. Era cu alți doi bărbați, ale căror fețe nebărbierite și haine ciudate - genul de haine pe care nu ai de unde să le cumperi nici dacă îți dorești - îi prezentau ca fiind și ei vagabonzi. Mâncau sendvișuri. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se reinventa. Era imperativ să îl găsească pe cel potrivit și, până când nu făcea asta, totul părea că merge aiurea. Dimineața de sâmbătă a fost petrecută în cercetări, dar nimic nu părea să meargă. Erau fie prea roz, fie prea portocalii, prea uscate, prea lucioase, prea șterse sau prea strălucitoare. Imaginându-și că era altă persoană, și-a aplicat un roșu închis, de vampă, și s-a uitat în oglindă. Nu. Arăta de parcă ar fi băut vin roșu timp de paisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mult. Avem jucării foarte multe și întodeauna mă joc cu ele împreună cu sora mea. Îmi place să recit, să cânt și să dansez alături de ea. Eu prefer hainele sport, îmi plac pantalonii mai mult decât fustele. Iubesc tricourile mov și portocalii, dar urăsc puloverele. Anotimpurile mele preferate sunt primăvara pentru florile ei, vara pentru că merg la mare și iarna, care mă atrage cu jocurile în zăpadă. Toamna nu îmi place pentru că este înnorat, plouă mult și nu pot ieși afară. Floarea
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
cu ochii de un separeu din fundul încăperii, cu scaune de bambus și o masă plină de sticle cu băutură, toată zona fiind încercuită de un perete de neon, care clipea intermitent, răspândind o lumină când roșie, când galbenă, când portocalie. M-am îndreptat într-acolo. Cuplurile înlănțuite se separară doar cât să mă lase să mă strecor printre ele. Lesbiana din spatele barului îmi turnă o cinzeacă de whisky și mi-o puse în față. — Ești de la Controlul Băuturilor Alcoolice? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Mi-a ieșit, pe înserat am parcat vizavi și am cercetat blocul pe care John Vogel îl numea „acasă“. Era un bloc de patru etaje, tencuit, plasat pe Mentone, aproape de granița dintre L.A. și Culver City - o clădire de un portocaliu deschis, flancată de clădiri identice, vopsite în verde deschis și auriu. La colț era un telefon public. L-am folosit să formez numărul lui Johnny. Răsuflare puturoasă - o măsură suplimentară de precauție, ca să mă asigur că ticălosul nu-i acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sticlele de cola și scoase o pungă de bomboane cu vin. Foarte frumos, zise el după ce Logan termină. Deci avem un criminal În serie pedofil care se plimbă nestânjenit prin Aberdeen. — Nu neapărat, spuse Watson acceptând să ia o tabletă portocalie pe care scria În relief „SHERRY“. Există un singur cadavru, nu mai multe, și criminalul se poate să nici nu fie din zonă... Insch clătină din cap fără să spună. Logan alese un jeleu „PORT“. — Cadavrul a stat liniștit acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu un motiv precis, dar nu știm care este acela deocamdată. Portul din Aberdeen se Întrezărea prin geamul mașinii, cenușiu și sărăcăcios. Un grup de vase comerciale erau ancorate la mal, cu vopseaua lor În tonuri vesele de galben și portocaliu estompată din pricina ploii. Luminile scânteiau În semiîntunericul după-amiezii, În timp ce containerele erau ridicate din vagoanele-platformă În ambarcațiunile trase la țărm. Logan și Watson se Îndreptau din nou către locuința lui Richard Erskine din Torry. Cineva Își amintise că Îl văzuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
domnule Chalmers, spuse Logan, deschizând la Întâmplare o ușă și descoperind o baie compactă vopsită Într-un verde luminos. De ce nu ne așezăm undeva să stăm la o bârfă mică? Încercă o altă ușă, descoperind de această dată un living portocaliu cu o canapea maro de catifea, un șemineu fals cu gaz, un sistem home cinema și un computer. Pereții erau ticsiți cu afișe de filme și cu un suport imens plin cu DVD-uri. — Ce casă frumoasă aveți, domnule Chalmers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să le incinerăm, răspunse el, trecându-și o mână peste fața umedă. Se cutremură. — Ne va lua zile Întregi. — Mai degrabă... Logan se opri: ceva se mișca la capătul drumului. Era un bărbat cu niște jeanși decolorați și un hanorac portocaliu strident. Mergea agale pe porțiunea de ciment a drumului, cu privirea În pământ. — Șșșșșș! șuieră Logan, punând mâna pe funcționar și pe agentul de patrulă cu bila făcută praf. Tu bagă-te acolo, după colț, Îi făcu el semn lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se grăbește printre buruienile Îmbibate cu apă. După ce ajunse la locul indicat, Logan Îl apucă hotărât de haină pe omul de la consiliu. — E timpul să Îți livrezi hârtiile, spuse el și făcu câțiva pași pe iarba bătătorită. Bărbatul În hanorac portocaliu se afla deja la mai puțin de doi metri când privi Într-un final În sus. Logan nu Îl recunoscu după nume, dar Îi știa chipul: era Hoitarul. Se așezară pe o bancă improvizată În interiorul clădirii cu numărul cinci. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
prea Întuneric să se mai vadă ceva afară... Trebuie să mergeți acasă. Lumley Își scutură capul și stropi mici de apă zburară din părul său lins. — Trebuie să-l găsesc! Are doar cinci ani! Se lăsă Încet Într-un scaun portocaliu de plastic. Telefonul lui Logan Începu să-și cânte melodia specifică; comisarul Îl scoase din buzunar, Îl Închise și Îl băgă la loc fără ca măcar să se uite cine suna. Îmi cer scuze. Cum rezistă mama lui? Întrebă el. — Sheila? Lumley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lăsă din pe spate, scobindu-se Între dinți cu o unghie ciobită. — Sunt impresionată, zise ea În cele din urmă. De unde-ai auzit? — De la Colin Miller. E reporter la P & J. Trase adânc din țigară, până când vârful străluci Într-un portocaliu fierbinte. Fumul i se strecura afară din nas În vreme ce Îl examina tăcută pe Logan. Camera se micșoră, pereții fiind Învăluiți În fumul gros de tutun, până când nu se mai zări decât capătul aprins al țigării. — Inschy mi-a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de plastic verde cu galben. Logan Împinse ușa către interiorul Întunecat, unde aerul era greu din cauza țigărilor rulate În palmă și a mirosului de câine ud. Pe dinăuntru era chiar mai părăginit decât afară: scaune de plastic murdare, de un portocaliu mizerabil, un linoleum lipicios cu urme de arsuri de țigară și găuri adânci până la podeaua de beton. Lemnărie atât de impregnată cu fumul a generații Întregi de țigări Încât era de un negru lipicios. Tejgheaua până la Înălțimea pieptului străbătea Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
minute singur cu ticălosul ăla bolnav. Mi-ar ajunge. Am nepoți de vârsta aia. Logan plăti ziarul și plecă fără să zică un cuvânt. Începuse din nou să ningă. Fulgi mari cădeau din cerul Întunecat, iar norii erau luminați În portocaliu murdar, reflectând luminile de pe stradă. Pe tot Union Street, cele douăsprezece zile de Crăciun sclipeau și străluceau, dar Logan nu vedea nimic din toate astea. Stătea În fața chioșcului de ziare, citind la lumina ce venea dinspre ferestrele magazinului. Era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nefericită decât inspectorul să fie târâtă Înapoi la muncă, gătită fiind Într-o rochie lungă și neagră, decupată adânc În față. Nu că i s-ar fi permis lui Logan să privească gratuit pielea ei. Isobel Își trăsese un hanorac portocaliu luminos peste rochia de seară, cu mâinile adânc vârâte În buzunare, Încercând să-și țină de cald În morga cea rece și antiseptică. Fusese la teatru. — Sper să fie important, Îi spuse, aruncându-i lui Logan o privire care exprima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Umpluse deja o incintă. Insch deschise gura. Îl privi pe Logan. O privi pe Isobel. Apoi privi iar radiografiile așezate pe podea. — Ticălosul, spuse În cele din urmă. Isobel stătea În liniște, cu mâinile vârâte adânc În buzunarele hanoracului ei portocaliu, cu o expresie nefericită pe față. — Ei? Întrebă Logan. Se Îndreptă cu totul de spate și, cu o voce ca de clor Înghețat, fu de acord că leziunile corespundeau scenariului descris. Că era imposibil de spus În ce ordine surveniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe marginea biroului, cu lumina crudă lucind pe creștetul capului său cel chel. Nu-l privi pe Logan, păstrându-și atenția concentată pe o porție dublă de șerbet. Mânca cu grijă, atent să nu se umple de pudră roșie și portocalie pe toată partea din față a costumului său cel negru. Cu fața care i se Înroșea Încet, Logan Își luă locul obișnuit În partea din față a Încăperii. Inspectorul Insch nu făcu nici o referire la articolul din ediția de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-i mort, zise Insch. Cineva l-a făcut ciur. Un zâmbet amar contorsiona fața cu urme de lacrimi a lui Lumley. — Al naibii mod de a scăpa de el. Afară, fulgii micuți de un alb delicat cădeau ușor din cerul portocaliu Întunecat. Nori cenușii luminați din jos de luminile de pe străzile orașului. Logan și Insch priviră cum Jim Lumley e băgat pe bancheta din spate a unei mașini de patrulă și dus de acolo. — Bine, zise inspectorul, cu respirația ieșindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
O să fii În siguranță. Se zvârcoli ca să se-ntoarcă pe spate, icnicnd cînd carnea goală se atinse de betonul Înghețat. Martin culese copilul din geantă și-l așeză pe podea lângă Watson. Jamie Încă mai purta costumul lui pentru zăpadă - portocaliu cu albastru și căciula sa cu doi ciucuri. Ochii săi erau uriași, și plini de lacrimi, iar din nas Îi izvorau două urme argintii gemene, ce ajungeau până la gura lui strâmbată. Scâncete mici Îl făceau să se cutremure cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
indigoul. Nici nu-ți dai seama acum ce lucruri importante o să înțelegi. Eu ce să mai zic? E arzător de evident că ai atâtea avantaje dacă vii cu noi, a zis și roșul. E cea mai bună idee, a adăugat portocaliul. O să ai mai multă fericire, a spus rozul. O să te înnoiești, a spus verdele. O să zbori, a spus albastrul. O să speri, a spus galbenul. O să afli, a spus indigoul. O să inventezi, a spus movul. O să exiști, au spus în cor
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
știe care este tema seminarului; nimeni nu știe. Deschide apoi Sainte-Beuve, În traducerea lui Pompiliu Constantinescu, ediția de la Fundația pentru Literatură și Artă din 1940, intitulată Pagini de critică, apărută chiar În seria „Critică“, un volum impozant, cu un cadru portocaliu, din care te ațintește funebră pasărea nopții; „Să vedem arta portretului la Sainte-Beuve. Cine citește? Luminița? La pagina 198, de la rândul: Când vrei să judeci pe D-na de Sevigne sau pe D-na Maintenon și să-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
una foarte logică. - În concluzie, acela era Andrew Constable, spuse Grady către Bell privind pe fereastră înapoi în camera de interogatoriu. Sachs fu curioasă și privi la rândul ei înăuntru: prizonierul era bine făcut, cu o alură chiar distinsă; costumul portocaliu îl trăda, la fel și deznădejdea cu care dădea din cap la masă. - A fost cum ai crezut că va fi? continuă Grady. - Nu prea, drept să spun, vorbi Bell pe același ton tărăgănat. Când am venit aici, mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
legați fedeleș. Și așa o să fie dacă nu dispar până ajungem noi acolo. Și, apropo, asta înseamnă cam două minute începând din clipa asta. Capitolul XLIII - Cazurile își schimbă nuanța. Charles Grady se aplecase în față, așezat pe un scaun portocaliu de plastic într-una din sălile de așteptare de la Urgență și privea în gol, la linoleumul verde, uzat de atâția pași disperați și nerăbdători. - Cazurile de crimă, vreau să spun Rolland Bell era așezat lângă el. Statura vigilentă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
e el așa dur, nu, Stacey? — Cum adică? Eram la o masă de la cantina personalului. Din întâmplare, nu e nasol acolo. Destul de luminos și vesel, cum ar zice mama. Au împrospătat locul zilele trecute și pereții-s un soi de portocaliu gălbui luminos. Mort de vesel. Și putem să ne cumpărăm tot felu’ de pachete chiar ieftine, care s-au stricat în magazin, așa că mereu faci o afacere sau două. Nici una nu mă ajută la dietă, normal, da’ nu se rezumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
aniversarea voastră? întrebă Emmy veselă, poate chiar prea veselă. Încă o pauză lungă. Părea că Leigh încearcă să-și liniștească respirația, inspirând regulat. — Leigh? — Scuze, sunt, ăă, sunt bine. Doar puțin...ăă, i-am luat o geantă pentru laptop. Una portocalie. Inspiră din nou adânc și tuși. De la Barneys. Emmy încercă să-și mascheze surprinderea. — Până la urmă Russell și-a cumpărat un laptop? Credeam că n-o să apuc ziua asta. Cum ai reușit să-l convingi? — Încă nu are un laptop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]