2,352 matches
-
turismului breton, scuzați-mă că nu vă Împărtășesc stările sufletești, dar deocamdată cei care mor sînt oameni de pe insulă, așa că atîta vreme cît asasinul nu va fi la zdup, insula va fi Închisă. Cam pe la ora trei, vîntul conteni, iar potopul se transformă treptat În burniță, ploaia aceea fină și pătrunzătoare al cărei secret de fabricație Bretania pare să-l dețină dintotdeauna. Legătura cu continentul avea să fie curînd restabilită. La cafeneaua din port, Anne și mica chelneriță Împărțeau sandvișuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vârcolacului și Licornului, ca și povestea perversei Aspide; zboară spre soare, vertical, călare pe Hipogrif; se întreține cu Iormorogul, cea mai veche creatură din rezervație, ființă cu două fețe, patru mâini, patru picioare, bisexuală asemenea androginului platonian care a supraviețuit potopului, fără a fi urcat în corabia lui Noe. Ambii străbătători ai grădinii mitice, bărbatul și femeia, intuiesc mutațiile suferite de specimenele zoologice, cândva năzdrăvane. Acestea au devenit propriile lor caricaturi, prin necredința în ele a oamenilor. Reîntâlnirea lor, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
iau în sens opus. Atunci Iormorogul bate pasul pe loc până când, după o vreme, una dintre fețe, de obicei cea nezâmbăreață, cedează în favoarea celeilalte și atunci își poate vedea mai departe de drum. Se spune că ar data de dinainte de potop, căruia, ne minte legenda, nu i-a supraviețuit, pentru că a refuzat să se urce în arca lui Noe, și că era unicul exemplar din specia sa. Iormorogul se dovedește a fi o creatură deosebit de echilibrată, în parte din cauza celor patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de mare neliniște, încât a doua zi l-a povestit pe rând tuturor celor pe care i-a întâlnit. Visul Iormorogului. Și al lui Platon, în bună măsură. De la Jumătate la Dublu. Nostalgia Jumătății Înotam nestingherit prin apele tumultoase ale Potopului. Valurile erau înalte ca munții, dar eu eram pe vremea aceea atât de mare încât erau o joacă de copil pentru mine. Sute de viețuitoare încercau să-și găsească salvarea cățărându-se și atârnându-se de capul și umerii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mare încât erau o joacă de copil pentru mine. Sute de viețuitoare încercau să-și găsească salvarea cățărându-se și atârnându-se de capul și umerii mei, ce între două valuri se ridicau la suprafața apei. Către ultimele zile ale Potopului, apele crescuseră atât de mult, încât cu mare greutate mă țineam deasupra lor; eram aproape să mă înec sub greutatea viețuitoarelor ce-și făcuseră cuib în părul meu. Atunci, cu o ultimă sforțare, m-am scuturat o dată cât am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
m-am pornit pe un plâns sfâșietor și nostalgic, din care nu m-am putut opri nici după ce am adormit. Când m-am trezit, lacrimile continuau să se adune în jurul meu și făceau să crească apele spre un al doilea potop. Desigur, apele unindu-se îmi pot aduce jumătatea înapoi. Am înțeles, atunci, că refacerea ciclică a Potopului îmi va reaminti mereu nostalgic de jumătatea mea pierdută. Mă trezesc într-un lac de sudoare. Mă ridic brusc în capul oaselor. Chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
după ce am adormit. Când m-am trezit, lacrimile continuau să se adune în jurul meu și făceau să crească apele spre un al doilea potop. Desigur, apele unindu-se îmi pot aduce jumătatea înapoi. Am înțeles, atunci, că refacerea ciclică a Potopului îmi va reaminti mereu nostalgic de jumătatea mea pierdută. Mă trezesc într-un lac de sudoare. Mă ridic brusc în capul oaselor. Chipul reflectat în oglinda de la capul patului îmi arată deopotrivă figura mea din față și din spate, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Lupoaica era însoțită de Arus și, spre ușurarea lui, Lupino a fost scutit de a oferi amănunte. Șeful haitei a înțeles dintr-un cuvînt cum s-au petrecut faptele și, clipind din ochi către puiandru, i-a potolit mamei agitate potopul de întrebări. Avea să-i povestească el, pe îndelete, de ce și cum se întîmplaseră toate; iar puiul urma să primească o chelfăneală care să-l țină departe, cu altă ocazie, de inițiative din acelea nebunești. Își mai luară, încă o dată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
a fost primul lor gest, primul lor gînd, întîiul cuvînt? ... Veți crede, poate, că s-au repezit unul spre celălalt, strigînd de bucurie și vărsînd lacrimile regăsirii?! ... Că s-au așezat sub o coroană deasă de stejar bătrîn, feriți de potop, nemaiprididind să-și povestească unul celuilalt întîmplările vieților despărțite? Așa mi-aș fi imaginat și eu. Și totuși... Nefericit destin care-i separase atît de timpuriu și-i trimisese pe drumuri diferite... Se găseau acum, față în față, tată și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
am ochii roși, o vârstă, cireșul mă înghite, surâsul meu e candid, păcat că nu îl vezi ... Cântec înapoi la tine Vor veni megieși, va fi roi de tembeli, sub fereastra-ți prea mulți vor falsa repetat, parcă văd prin potopul de pași un plecat, înainte de-ajuns la atâți decibeli. Va fi cârd și, la pusul de nopți deocheat, vor zbura lilieci în apus de scrobeli, iar prin creierii nopții, puțini și rebeli, neuronii pierduți vor muri ca-n palat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să fim Tu val de râu, eu val de fluviu, Sub tunet să ne risipim în ploile ce curg diluviu. Și sub rostogoliri năuceTalaz în spuma de ocean, Ca două suflete pierdute Să vălurim către liman. Apoi scăpați din încleștarea Potopului în care-am fost, Să ne putem găsi-alinarea Și pacea ultimului rost; Sub piatra unei mânăstiri, Să izvorâm ca în minuni, La praznicul Bunei-Vestiri, Doi stropi de rouă-n rugăciuni ... Mestecenii Mestecenii îmbâtrânesc în mine Mi-e trupu-n coaja lor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nitam-nisam prin cap să derapeze și să răstoarne hardughia aia în TAB-ul Armatei. Aveam eu de multă vreme un dinte împotriva lor, a ncercat să-și justifice cumva fapta necugetată, care a atras asupra noastră pînă la urmă un potop de gloanțe care i-a făcut pe mulți să se scape pe ei de frică. Așteptăm un camion cu combustibil și sticle pentru Molotovuri, ne-a adus la cunoștință Monte Cristo la un moment dat, va trebui să-l descărcăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
oraș și l-am catalogat rapid drept o variantă estivală a Tijuanei, destinată însă turiștilor mai înstăriți. Americanii se purtau frumos, pe străzi nu vedeai copii ieșiți la cerșit și nici animatori insistenți nu-și făceau numărul în fața numeroaselor spelunci. Potopul de emigranți pornea din câmpia plină de ciulini și trecea prin Ensenada, de unde ajungea la drumul de coastă și plătea peșcheșul de liberă trecere la jandarmii mexicani. Nici că am văzut vreodată un șantaj mai ordinar. Jandarmii în cămăși maronii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
scânteile Muntelui de Foc, se leagănă o clipă deasupra și apoi cade în fum. - Zeul a intrat în pămînt! rosti Utnapiștim. Numaidecât se auzi de departe un bubuit surd și prelung, și din gura muntelui, unde căzuse luntrea, țâșni un potop de flacără, de scântei și de fum. Fumul se îngroșă repede într-un stâlp care se vedea bine și din depărtare, iar apoi capătul de sus al acestui stâlp se umflă, alcătuind o ciupercă uriașă ce acoperi curând zarea. Apoi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai întrebe ceva. Totuși, mai mult de douăzeci de mii de soldați și mai ales meșteșugarii care nu putuseră fi prinși n-au venit la corăbii, dorind mai degrabă să moară lângă neveste și copii, decât lângă Puarem. Târziu, când potopul se liniști, rămaseră întregi, în chip de ostroave mărunte, munții din lanțul de miazănoapte, unde fusese odată Piscul Sfânt, și cele trei lanțuri de munți de pe fostul țărm răsăritean, prefăcute în trei grămezi de insule mai mari și mai mici
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
odinioară în lanțuri dintr-un ținut aflat între miazănoapte și răsărit, apoi cine știe cum dobândind libertate de la stăpânul său, lucru care nu se mai întîmplase în Atlantida. El izbuti să curme certurile celor care căutau să-și scape viața din cumplitul potop, îi potoli, îi învăță ce să-și ia cu ei din sărăcăciosul avut pe care-l pierdeau și-i împărți pe corăbii. Erau vreo douăzeci de corăbii, cele mai multe pescărești, alte câteva mai mari, militare. Întinseră pânzele și plecară, mai apucând
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu astfel de fum, atlanții se înecară, dar le trecu; iar gazdele ziceau că fumul înghițit era semnul sfânt al prieteniei. Localnicii îi întrebară pe străini de unde veneau. Privind istorisirea făcută prin semne, le arătară că și ei auziseră de potopul apelor. Când Mahukutah izbuti să învețe limba acelor oameni, află de la ei că alți străini ciudați nimeriseră aici pe o corabie și că acei străini, plecați mai departe, le povestiseră lucruri nemaiauzite, cum ar fi stat de vorbă cu niște
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să învețe limba acelor oameni, află de la ei că alți străini ciudați nimeriseră aici pe o corabie și că acei străini, plecați mai departe, le povestiseră lucruri nemaiauzite, cum ar fi stat de vorbă cu niște zei care când începea potopul s-au ridicat în cer și că din toată urgia a scăpat cu viață numai o fecioară, agățîndu-se de piciorul unei păsări care a zburat sus de tot, pe o stâncă. Păstorii rămaseră printre băștinași și începură să poarte și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lată de pământ despărțitor al mărilor se afla țara lui. Mahukutah merse cu femeia sa până în orașul unde trăise până a nu fi fost rob. Înconjurat de oamenii de odinioară, care-l recunoscură cu greu, Mahukutah le povesti despre marele potop. Oamenii îl întrebau cum se numea țara scufundată și el le răspundea că țara scufundată s-a numit Ațtlan. Toți au fost bucuroși să afle în sfârșit dezlegarea tainei uriașelor valuri și cumplitelor vânturi care bântuiseră nu de mult și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pământ; voiau să se urce în vârfurile copacilor, dar copacii îi scuturau de pe crengi; voiau să se ascundă în peșteri, dar peșterile își închiseră gura... Și toți care erau de față îl ascultau pe Mahukutah îngroziți. Vestea cotropirii Atlantidei de către potopul apelor se împrăștie, încet, pretutindeni. Oameni pe plute, pe sfărâmături de corăbii sau călare pe trunchiuri de copaci și pe bârne căutaseră să scape în cea din urmă clipă de urgie, și cei mai mulți dintre ei au pierit. Unii însă au
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și cu păr cârlionțat și des care locuiau încă de pe atunci pe o insulă uriașă și aproape rotundă, auzind de la un astfel de călător rătăcit despre plecarea perechii pământene în luntrea minunată a străinilor socotiți zei, povestiră urmașilor că după potop oamenii scăpați de la înec au fost strămutați în cer și prefăcuți în stele. Popoarele povesteau întîmplările ascultate, fiecare în felul lor. Unele, moștenind știrea fugii lui Tefnaht în luntrea străină, ziseră că un zeu Phaeton a încercat să ducă prin
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Câteva dosuri de case, fără ferestre, și câțiva copaci înconjurau maidanul retras. Numai în capătul lui se jucau niște băieți. Apoi, robul urmă în șoaptă: - Când a venit toată oastea atlanților, cu toți preoții și toți câți au scăpat de potop, l-au... el e stăpân în Casa Mare. - Dar cel vechi? întrebă Auta. - A murit pe drum! șopti repede Mai-Baka. - Au venit toți atlanții aici? întrebă Nefert. - Nu, zeiță! murmură robul. Nici două mii de corăbii. Ceilalți sunt în pântecele peștilor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
luntrea zbura mai lin decât fulgul în văzduhul nemișcat de vânt. Apoi capul i se lasă într-o parte; și femeia neagră care trecuse prin multe împrejurări cumplite, și muncă, și bici, și robie, și foame, și groază, și chiar potop de flăcări și de ape, și care cunoștea pe Auta ca pe un zeu în care avea încredere nemărginită, de la o vreme nu se mai putu ține tare și își pierdu cunoștința. Mehituasehet privi mirată copacii cât florile, marele râu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
În numele lui. Rolul pe care Îl joacă o pune Într-o situație jenantă și aceasta nu numai din cauza principiilor sale republicane. Nu știe prea bine cum să interpreteze tevatura uriașă care se face pe tema ordinului primit de Henry și potopul de telegrame și scrisori de la persoane importante pe care l-a provocat. A crezut Întotdeauna că s-a căsătorit cu cel mai important din cei doi frați. Pentru William, reputația internațională de filozof și psiholog a venit relativ târziu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
va exista și în întuneric. Sângele? Roșu. E roșu ca să-mi țină și atunci de frig. Iar frigul îl voi simți ca pe un zvâcnet amorțit. Dincolo de armonie este turnul în care individul simte. Norii curgeau din cer într-un potop de lacrimi. O vântoasă era pornită pe măturat copacii. Luz Maria, Lucecita. Când cade ploaia mocănit, picăturile una câte una se adună în ochiuri de apă. Griul uniform din jur le ține de urât. Plâng norii bătuți de vânt, vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]