25,546 matches
-
A urmat, între anii 1954 - 1959, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie "I. L. Caragiale", Facultatea de Teatru, specializarea Regie, București, și era doctor în arte. Printre spectacolele montate de Cornel Todea la Teatrul "Ion Creangă" se numără: "Cărăbușii", după o povestire de Stanislaw Ignacy Witkiewicz (premiera pe 1 octombrie 2011); Un lup, o capră și trei iezi", scenariu de Monica Patriciu, după Ion Creangă (premiera 10 octombrie 2009); "Albă ca Zăpada și cei șapte pitici" (premiera 6 octombrie 2007); "Harap Alb
A murit regizorul Cornel Todea. Vezi ce opere a lăsat în urmă () [Corola-journal/Journalistic/81275_a_82600]
-
Văzându-l pe Cioran în repetate rânduri, mai ales după 1990, am ajuns să o cunosc și pe ea. Mon amie, o prezenta Cioran. Frumos era că-l iubea pe Cioran tachinându-l oarecum la tot pasul, alintându-l cu povestirea unor scene care-l priveau, pe care le asculta amuzat, dar din care el, Cioran, nu ieșea întotdeauna glorios. Avea un simț al umorului care-l egala pe cel al lui Cioran și, uneori, ascultându-le schimburile de replici, aveai
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
de pagini. Una dintre monografii îi este dedicată lui Gavril Stefanoviș Vencloviș (326 pag., apărută în 1972), care se regăsește ca personaj în noul roman Celălalt trup. Proza scurtă și romanele au alternat în cursul anilor. Celor 12 volume de povestiri apărute între 1973 și 2003 (primele trei fiind traduse în franceză - Cortina de fier, Caii Sfântului Marcu și Ogarul rusesc), li se adaugă integrala prozei scurte, de 450 pag., publicată în 2008. Numărul de romane este relativ egal, dacă se
Palimpsest inițiatic by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7050_a_8375]
-
în fond, el era acum singurul om din viața ei de până atunci. Marusea simțea ceva, ca un fel de tandrețe, față de acest om fără noroc, mândru, agresiv și sfidător. în fond, între ei a fost totuși ceva... (Fragment din povestirea Străina)
Serghei Dovlatov - O tânără de familie by George IARU () [Corola-journal/Journalistic/7049_a_8374]
-
socială umilă a personajelor și bogăția lor sufletească nebănuită. Idealurile înfățișate mai sus au fost slujite de autori care scriau în limba germană, dar proveneau din cele mai diferite zone ale Imperiului Habsburgic. Karl Emil Franzos (1848-1904), podolian, zugrăvea în povestirile sale lumea de la granița de Nord a Moldovei, iar una dintre cele mai cunoscute nuvele ale lui, Kossuth, se desfășoară la Suceava și în împrejurimile orașului; Jakob Julius David (1859-1906), morav, își face din exaltarea spiritului și a obiceiurilor provinciei
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
în seria de capodopere publicate între 1880 și 1895, în miraculosul deceniu și jumătate de mare proză. Ceea ce frapează de la început în opera lui Slavici este misterioasa Voce care povestește acțiunea. Cine e povestitorul? Ce statut are el la începutul povestirii și ce statut dobîndește pe parcurs? Iată incipit-urile a trei capodopere, două dintre ele compuse pe parcursul "perioadei fericite" dintre 1880 și 1895: "Ierte-l Dumnezeu pe dascălul Pintilie! Era cîntăreț vestit și murăturile foarte îi plăceau. Mai ales dacă
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
copii, sărăcuții de ei, dar era tînără și voinică și harnică, și Dumnezeu a mai lăsat să aibă și noroc") nu mai poate fi determinată cu aceeași precizie: pe măsură ce narațiunea avansează, vocea naratorului misterios se transformă în instanța supremă a povestirii, în echivalent al "corului" din tragediile antice. în această voce auctorială se consumă toată arta lui Slavici, adică într-o povestire ce trece de la simpla relatare la persoana a III-a singular, cea mai obișnuită în proza de observație, la
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
mai poate fi determinată cu aceeași precizie: pe măsură ce narațiunea avansează, vocea naratorului misterios se transformă în instanța supremă a povestirii, în echivalent al "corului" din tragediile antice. în această voce auctorială se consumă toată arta lui Slavici, adică într-o povestire ce trece de la simpla relatare la persoana a III-a singular, cea mai obișnuită în proza de observație, la povestirea întîmplării de către o entitate complice, aflată alături de anumite personaje și opusă altora, o voce căreia îi este milă de nefericiți
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
în echivalent al "corului" din tragediile antice. în această voce auctorială se consumă toată arta lui Slavici, adică într-o povestire ce trece de la simpla relatare la persoana a III-a singular, cea mai obișnuită în proza de observație, la povestirea întîmplării de către o entitate complice, aflată alături de anumite personaje și opusă altora, o voce căreia îi este milă de nefericiți și îi condamnă pe cei răi. Farmecul indicibil al marilor nuvele scrise de Slavici constă tocmai în postura autorului de
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
ei n-ar împinge-o hotărît în aria nuvelei. Așa au laut naștere capodoperele Biedermayer intitulate Budulea Taichii, Moara cu noroc, Pădureanca, Vecinii, Mara. Spunînd că aceste narațiuni se plasează în aria nuvelei, ne referim la structura de bază a povestirii, la personaje, la finalitatea scrierii: toate aceste elemente și altele încă ne arată că Slavici a adaptat subtil formula basmului, cea mai convenabilă formulă pentru inspirația sa. Ca și în basme, timpul nuvelelor se lărgește și se restrînge, se dilată
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
în Pădureanca, existența personajelor nu poate fi separată de muncile agricole, de ciclul natural care le obligă să reacționeze, uneori dramatic. Calendarul creștin punctează întîlnirile, despărțirile și conflictele îndrăgostiților din Mara, după cum momentul culminant al verii explică finalul nuvelei Vecinii. Povestirile lui Slavici nu pot fi imaginate în afara cadrului natural descris mereu cu pasiune, fundal etern al dramelor ce se succed, mereu altele, dar cu același sens fundamental. De-a lungul anilor, limbajul lui Slavici a provocat controverse. O parte a
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
măsoară reticențele Siminei și ale lui Iorgovan, care se iubesc cu pasiune destructivă, dar care, tocmai din cauza unei prea mari iubiri, nu pot rămînea împreună. Mara reia prin Persida și Națl aceeași dilemă erotică, însă cu fundal diferit. în marile povestiri ale lui Slavici totul se joacă pe o replică, pe un gest, capabile să basculeze rezultatul în partea opusă. Așa-numita "analiză psiholigică", zonă specifică și de multe ori plictisitoare a prozei realiste, a fost introdusă la noi de Slavici
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
credințelor și confesiunilor - eu simt că el există și că-și are întotdeauna îndreptățirea sa, foarte relativă și nu deosebit de clară, dar neîndoielnică. Din ceea ce n-a fost și ceea ce nu va fi niciodată, scriitorii iscusiți plăsmuiesc cele mai frumoase povestiri despre ceeace este. Și literatura și știința se ocupă mult de oamenii bolnavi sau vicioși, de maniaci, de delincvenți, în genere de făpturi ieșite din comun și socialmente nocive. Studierea acestor subiecți și a imboldurilor și actelor lor ne poate
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
ferm și mai irezistibil decât în propria-ne existență. Atâta forță și veridicitate poate să aibă câte un vers minuscul de numai cinci cuvinte, care se pot rosti dintr-o suflare. Dacă un om se dedică cu totul scrierii de povestiri, va avea un destin de neinvidiat. Mai devreme sau mai târziu, total sau parțial, el își va pierde drumul și locul său în lume. E adevărat că straniul și primejdiosul joc în care s-a angajat îi dăruie și satisfacții
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
cu destinația "Europa liberă". Pare chiar... stimulativ, așa cum e povestit, cu nerv și cu un optimism neabătut. Numai să nu fi fost acolo... Despre exil, într-o altă notă, scrie Mircea Cărtărescu, în Pontus Aexinos (fragment dintr-o antologie de povestiri despre Marea Neagră, în curs de apariție la Frankfurt pe Main), marea neospitalieră (antonimul mai tîrziului Euxinos). Figura lui Ovidiu, bătrîn jerfit barbariei pentru o faptă care ne va rămîne, de-adevărat, necunoscută, trece prin paginile călătorului la Constanța, pierzînd, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7075_a_8400]
-
mai mult tăcerile decât momentele de furie“. Filmul „Eu când vreau să fluier, fluier“ a avut cronici pozitive și în New York Times. Astfel, , în articolul său de marți, scria că „Eu când vreau să fluier, fluier“ este un exemplu de povestire cinematografică realistă, iar actorul George Piștereanu creează un personaj sensibil și impasibil în același timp.
„Eu când vreau să fluier, fluier“ cucereşte America. Indie Wire: un film de debut puternic () [Corola-journal/Journalistic/70814_a_72139]
-
Filmul „Eu când vreau să fluier, fluier“, de Florin Șerban, este un exemplu de povestire cinematografică realistă, iar actorul George Piștereanu creează un personaj sensibil și impasibil în același timp, scrie criticul A.O. Scott de la New York Times, în articolul său de marți. De altfel, „Eu când vreau să fluier, fluier“, propunerea României la Oscarul
„Eu când vreau să fluier, fluier“, dat ca exemplu de cinematografie realistă în New York Times () [Corola-journal/Journalistic/70824_a_72149]
-
a Mării Negre spre capitala Turciei etc. etc.: multe considerații politice, informații istorice, detalii copleșitoare și inutile. Ralet pornește prin a scrie un fel de relatare diplomatică; ea se va transforma curînd în cu totul altceva, infinit mai interesant. Deodată, în mijlocul povestirii, apare Constantinopolul: e o revelație pentru autor, iar ea se transmite instantaneu cititorului. Orașul face asupra lui Ralet o impresie extraordinară, apărîndu-i concomitent drept spațiu legendar și tangibil. E foarte posibil ca și o îndepărtată memorie familială să-l fi
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
Obreja, și, cu pălăriile de soare așezate pe câte un scaun, am mâncat pește, pe săturate, și am băut apă minerală cu nesațul cu care alții beau vin. În Sulina am vizitat vechiul far (care mi-a adus în minte povestirea Farul a lui A. E. Baconsky), fostul sediu al Comisiei Europene a Dunării, ca și alte vechi edificii din perioada în care orașul (posibil simbol al europenizării noastre de azi) avea regim de "porto-franco" (cine n-a citit să citească
Nuferi, rațe sălbatice, intelectuali by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8109_a_9434]
-
care o fac zeii. Rostul omului este să fie la cheremul lor, fără explicații suplimentare. Dacă ar exista o explicație, nu am avea de-a face cu o tragedie, ci cu suferințe drepte și nedrepte, ca în parabole sau în povestiri cu tîlc. Dincolo de tragic, nu se află un Ťsfîrșit fericitť situat în altă dimensiune a spațiului sau timpului. Rănile nu se vindecă, iar sufletul zdrobit nu se reface. În norma tragediei nu poate exista compensație." (p. 110) Măreția omului, dacă
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
împrumutând savoarea sa amară licorii. Păstorel înalță un adevărat imn pelinului. Cel mai bun pelin se bea ŤLa Gogu Roșiianuť, pe locul unde azi este ŤIzvorul receť, la Pake. Informația, pe care o dețin din familie, este certificată într-o povestire a lui Radu Albala." (pp. 30-31). Și dacă tot suntem la capitolul beuturi, dulci ori amărui, să înregistrăm o dată cu Horia Gârbea evoluția mentalităților în câmpul de tradiții bahice. La Sadoveanu, se bea numai vin: cu ulceaua, din oca. Ocaua (ne
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]
-
și, chiar dacă-l oripilează pe puristul Păstorel, adeptul vinului integral, combinația prinde la români: popor mobil, adaptabil, sensibil la inovații. Șprițul ca la Capșa are doar "o undă de sifon". Iar o baterie, comandată într-un număr semnificativ de schițe, povestiri, romane și piese de teatru, înseamnă un litru de vin și un sifon. Rezon. Pe lângă aceste savuroase analogii și paralele socio-literare ce ne atrag în joc și ne fac să-l continuăm pe cont propriu, găsim în volumașul lui Horia
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]
-
care aceasta le presupune, ulița mare e privilegiată estetic. O amuzantă scenă de petomanie protocolară e oprită chiar când îi e povestea mai dragă. Dar cu un șarm de zile mari: "Aici, tare aș avea poftă să ilustrez afirmația cu povestirea anecdotei cu concertul de vânturi dirijat de Marele Vizir, asistat de salvele lansate de viziri și pașale la cina de onoare oferită la Constantinopol în cinstea ambasadorului lui Napoleon, generalul Sebastiani... Dar e atât de Ťdecoltatăť, că s-a șocat
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
Sorin Lavric Cînd pasiunea pentru muzică se întîlnește cu medicina, rezultatul este o carte ca Muzicofilia. Povestiri despre muzică și creier. Citind-o, realizezi că n-ar fi putut fi scrisă decît de un psihiatru îndrăgostit de muzică. Căci, în lipsa unei minime familiarități cu lumea sunetelor frumoase, dar și în lipsa unei elementare dorințe de a pune în
Estropiații melomani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6965_a_8290]
-
Nimic din opera literară a lui Mircea Eliade (roman, nuvelă, piesă de teatru) nu a cunoscut vreo ecranizare înainte de 1989, scriitorul a fost pus la index pentru foarte mult timp, abia în 1969 erau retipărite o parte din nuvelele și povestirile sale într-un volum cu titlul La țigănci la Editura pentru Literatură, cu o prefață de Sorin Alexandrescu, universitar care avea să părăsească la rândul său paradisul comunist. Ecranizările apar abia după decembrie 1989 când cărțile lui Mircea Eliade sunt
Visul chimeric al tinereții eterne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6979_a_8304]