2,756 matches
-
a fost special amenajată pentru vizionarea spectacolelor de teatru- de mici dimensiuni, cu scaunele așezate în trepte; spectatorii au fost surzi și auzitori; s- au folosit interpreți în limbaj mimico- gestual pentru spectatorii cu deficiențe de auz care nu auzeau povestitorul, ei fiind făcuți vizibili prin folosirea unui spot de lumină. Reprezentația trupei noastre a fost apreciată și recompensată cu un „premiu pentru cea mai năstrușnică idee”. La Iași elevii noștri s-au întâlnit cu elevi asemeni lor din diferite zone
Cultura surzilor- reper de identitate al comunit??ii surzilor. Exemple de bun? practic? by Ana Irina Imbir () [Corola-publishinghouse/Science/84046_a_85371]
-
ceva talent literar și a scrie despre brâu în jos, ca un H. Miller de cartier, nu suplinește însă îngrozitoarea lor lipsă de cultură, de profunzime psihologică, de metodă. Că să nu mai vorbesc de faptul că nu sunt buni povestitori. Suport o carte proastă, dar care îmi spune cel puțin o poveste, așa cum privesc cu plăcere un film de „serie B“ cu un fir roșu al acțiunii unui film pretențios „psihologic“, care te plictisește cadru după cadru... Mirel 16 iunie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
este asemenea unui instrument care are oricât de multe aplicații îi poate găsi cineva. Poate că aspectul care distinge cel mai mult abordarea prezentată aici de altele este acela că expunerea povestirii vieții este păstrată în forma originală, cu cuvintele povestitorului. Produsul final este în întregime o relatare la persoana întâi, din care cercetătorul lipsește cât mai mult posibil. Aceasta face din povestirea vieții nu numai un document primar creat prin colaborarea cercetătorului și a respondentului, ci și un instrument secundar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
subiectiv de-a lungul timpului, fie că există o coerență internă, fie o discontinuitate, fie ambele situații. La urma urmei, perspectiva subiectivă este cea care ne spune ce trebuie să căutăm pe parcursul eforturilor noastre de cercetare. Aceasta constituie realitatea lumii povestitorului așa cum o vede el, fiind primul interpret al poveștilor spuse. Prin construcția personală a realității și prin povestirea acesteia, noi, în calitate de cercetători, învățăm ce să le cerem subiecților noștri. Aceasta este noutatea „noii etnografii” (Holstein, Gubrium, 1995). De la înființarea Center
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
ca Prieteni ai Tradiției Naționale de către National Endorsment for the Arts. Relatările lor se pot constitui în importante și incitante narațiuni la persoana întâi și texte care pot fi citite în diverse scopuri; acestea reflectă, în principal, modul cum vede povestitorul rolul tradiției în viața sa. Capitole explicative separate vor aborda aspecte cum ar fi: ce contează cu adevărat în viața povestitorului, procesul de a fi un păstrător al tradiției în comunitatea sa, de ce valorile tradiționale sunt conservate în condiții dificile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
la persoana întâi și texte care pot fi citite în diverse scopuri; acestea reflectă, în principal, modul cum vede povestitorul rolul tradiției în viața sa. Capitole explicative separate vor aborda aspecte cum ar fi: ce contează cu adevărat în viața povestitorului, procesul de a fi un păstrător al tradiției în comunitatea sa, de ce valorile tradiționale sunt conservate în condiții dificile și modul în care cultura modelează viața individului (Atkinson, 1997). Aceasta este esența abordării de tip povestirea vieții, descrisă în detaliu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
vieții. O povestire a vieții poate lua o formă concretă, metaforică, poetică sau orice altă formă creativă de expresie. Important este ca povestirea să fie spusă într-o manieră, formă și un stil care să fie cele mai comode pentru povestitor. Indiferent de forma pe care o ia, o astfel de narațiune aduce întotdeauna ordine și semnificație în viața povestită, atât pentru povestitor, cât și pentru ascultător. Este o manieră de a înțelege mai bine trecutul și prezentul și un mod
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
povestirea să fie spusă într-o manieră, formă și un stil care să fie cele mai comode pentru povestitor. Indiferent de forma pe care o ia, o astfel de narațiune aduce întotdeauna ordine și semnificație în viața povestită, atât pentru povestitor, cât și pentru ascultător. Este o manieră de a înțelege mai bine trecutul și prezentul și un mod de a lăsa o moștenire personală pentru viitor. Povestirea vieții este nararea cât mai completă a întregii experiențe de viață a unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
prezent o parte a trecutului nostru personal și colectiv. Amintirile, experiențele și valorile colective sunt conservate prin povestire sau prin punerea lor într-o formă care ar putea dura mai mult decât noi înșine. Într-un interviu, persoana intervievată este povestitor, narator al povestirii spuse, iar cercetătorul este ghidul, cel care direcționează acest proces. Cei doi colaborează, compunând și construind o poveste de care naratorul să fie mulțumit. În calitatea sa de colaborator într-un proces cu final deschis, cercetătorul-ghid nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
povestirii vieții este de a le oferi oamenilor ocazia de a-și spune povestea așa cum vor ei. Coerența și sinceritatea pot fi, dacă e necesar, componente ale procesului de colaborare, dar totul depinde de cât de doritor sau dispus este povestitorul să fie ghidat în relatarea unei povestiri adevărate dacă acest lucru nu e precizat de la bun început. Funcțiile clasice ale povestirilor Miturile și basmele populare au servit, în mod tradițional, patru funcții clasice: să ne pună de acord ( a) cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
relație cu aceste elemente. Când povestim în mod deliberat despre cele mai importante experiențe ale noastre de-a lungul vieții, comunicând propriile impresii și sentimente legate de ele, și povestea noastră va purta în ea forța miturilor active atât pentru povestitor, cât și pentru cercetător. Când diferite elemente ale unei vieți sunt puse împreună, în mod conștient, sub forma unui întreg, obținem un document plin de semnificații. Propriii noastre imagini autobiografice care rezultă pe parcursul relatării povestirii pot trece dincolo de sine, spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
împărtășirea povestirii vieții, care este alcătuită din valorile, credințele și aspirațiile cuiva, dar și din evenimentele și experiențele trăite, nu constituie doar o sarcină developmentală. Povestirea însăși poate reprezenta un text valoros pentru a învăța din experiența altor persoane. Pe măsură ce povestitorul se confruntă în mod repetat cu eventuale conflicte din trecut, prin relatarea acestora, anumite experiențe și sentimente pot deveni mai clare, ajutându-l pe cercetător să înțeleagă mai bine ce fel de om este povestitorul. Există numeroase domenii în cadrul psihologiei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
din experiența altor persoane. Pe măsură ce povestitorul se confruntă în mod repetat cu eventuale conflicte din trecut, prin relatarea acestora, anumite experiențe și sentimente pot deveni mai clare, ajutându-l pe cercetător să înțeleagă mai bine ce fel de om este povestitorul. Există numeroase domenii în cadrul psihologiei pentru care povestirea vieții poate reprezenta un instrument de cercetare util. Sinele Povestirea vieții ar poate fi cel mai eficient mijloc de a înțelege modul în care evoluează sinele de-a lungul timpului sau măcar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
textul povestirii căutând posibile idei și noi interpretări, pentru a determina în ce măsură rememorarea unor evenimente timpurii ale vieții și reflectarea asupra lor, prin intermediul povestirii, au ajutat, poate, la clarificarea acestor aspecte sau au adăugat sentimentul unei mai mari integrități vieții povestitorului. Studiul narativ al vieților Viața este studiată ca întreg sau doar în ceea ce privește anumite fragmente semnificative. În ambele situații, o narațiune personală este cea mai utilă abordare pentru a obține o perspectivă subiectivă asupra problemei luate în considerare și o a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
dintre sine și ceilalți și crearea identității sociale (Linde, 1993; Mkhonza, 1995). Utilizarea mistico-religioasă A spune o povestire a vieții poate fi un act de transcendere a planului personal și pătrundere pe tărâmul sacrului. Indiferent în ce direcție se îndreaptă povestitorul plecând de la întrebările deschise și indiferent de ceea ce se accentuează cel mai mult, într-o povestire a vieții vor fi subliniate aspectele cel mai semnificative din punct de vedere personal pentru narator. Toate aceste informații sunt importante pentru cercetător, furnizând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
importante eforturi și victorii ale oamenilor, cele mai profunde valori, căutările, eventualele eșecuri și reveniri. Povestirile vieții ne înfățișează religia și spiritualitatea ca pe o experiență trăită. Cercetătorii pot manifesta empatie față de experiența altora receptându-o în termenii proprii ai povestitorului și punându-i apoi întrebări empatice specifice, cum ar fi: ce credințe sau viziuni asupra lumii sunt exprimate în povestire? Este planul transcendent explicit? În ce fel comunitatea joacă vreun rol în cadrul acestei vieți trăite profund? În ce fel putem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
să aprecieze mai mult modul cum sunt însușite, modelate, păstrate, experimentate și înțelese valorile și credințele de-a lungul timpului. Cercetătorii ar putea analiza modul în care povestirile vieții surprind teme universale și perene ce par să-l conecteze pe povestitor, indiferent de epocă și cultură, familia, prietenii și cei din jur; de asemenea, cum ar putea el să aibă un sentiment de venerație față de propria viață și toate aspectele sale și experiențele-limită sau cele spirituale influențează aceste sentimente. Antropologie și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
și să le reamintească celorlalți membri ai comunității care este cel mai important lucru în viață. Când este spusă în această manieră, o povestire a vieții prezintă sub formă narativă nu numai o serie de evenimente care sunt importante pentru povestitor, ci și o narațiune structurată, ilustrând cine a devenit povestitorul, cum au fost înfruntate diferite situații, arătând dacă este vorba despre o dramă, o comedie, o tragedie, o aventură sau o combinație a acestor structuri ale intrigii. O astfel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
cel mai important lucru în viață. Când este spusă în această manieră, o povestire a vieții prezintă sub formă narativă nu numai o serie de evenimente care sunt importante pentru povestitor, ci și o narațiune structurată, ilustrând cine a devenit povestitorul, cum au fost înfruntate diferite situații, arătând dacă este vorba despre o dramă, o comedie, o tragedie, o aventură sau o combinație a acestor structuri ale intrigii. O astfel de intrigă este esențială pentru ordonarea evenimentelor și a circumstanțelor vieții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
foarte subiective. Mai mult chiar, la fel cum există artiști mai mult sau mai puțin buni, există și cercetători mai mult sau mai puțin buni. Derularea interviului, indiferent dacă este sau nu structurat, va fi o variabilă importantă, ca și povestitorul. Faptul că aceștia ne oferă semnificații personale profunde, amintiri și interpretări proprii, face, de asemenea, ca relatarea unei povestiri a vieții să fie o artă. Deoarece interviul de tip povestirea vieții este în primul rând un demers artistic, el ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
înțelegerea beneficiilor povestirii vieții; b) realizarea propriu-zisă a interviului (interviul) - ghidarea persoanei care relatează povestirea vieții și înregistrarea audio sau video a acesteia; c) transcrierea și interpretarea interviului (postinterviul) - eliminarea întrebărilor și a comentariilor intervievatorului (se vor păstra doar relatările povestitorului pentru a lua forma unei narațiuni continue, unitara, redată cu propriile cuvinte ale acestuia), trimiterea transcrierii persoanei respective pentru a o revedea și a o verifica în vederea unor eventuale schimbări pe care ar vrea să le facă și povestirea reacția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
corectură necesară a textului ar fi eliminarea repetițiilor și a altor informații irelevante. Unele schimbări în ordinea expunerii pot conferi povestirii o claritate și o lizibilitate mai mari. Odată realizat acest lucru, conștientizăm cel mai mare avantaj al acestei abordări: povestitorul poate fi consultat în legătură cu forma finală a relatării. Îl putem întreba direct dacă felul în care sunt conectate faptele i se pare coerent sau nu. Oamenii care-și spun povestea trebuie să aibă, întotdeauna, ultimul cuvânt asupra formei scrise finale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
păstra anonimatul dacă vor întrucât este opțiunea individului ca numele lui să fie menționat ori nu când folosim interviul într-o cercetare. Este mai bine să aveți printre datele dumneavoastră o povestire a vieții anonimă decât nici una. Asigurați-vă că povestitorul înțelege că are ultimul cuvânt în aprobarea oricărei transcrieri sau a altor utilizări ale poveștii vieții sale. Întotdeauna trebuie să respectăm dorințele celor pe care-i intervievăm. Se cere permisiunea de a realiza înregistrarea (audio sau video) și se menționează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
și să vă familiarizați cu aspectele despre care v-ar putea vorbi. Cu cât îi veți da mai mult de înțeles persoanei că știți despre ce vorbește, cu atât va decurge mai ușor interviul. Pe baza a ceea ce cunoașteți despre povestitor și a ceea ce vreți să aflați, pregătiți setul de întrebări pentru interviu. Dintre sutele de întrebări sugerate în partea a doua a acestui capitol, selectați 30-50 care sunt cele mai relevante și pregătiți-vă să le folosiți numai când este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
să le dați o mostră de șase-zece întrebări orientative pentru a se gândi la diferite etape ale vieții lor. Fotografiile Fotografiile și alte obiecte îi pot ajuta pe oameni să rememoreze povestiri și evenimente din viața lor. Fotografiile favorite ajută povestitorul să privească înapoi, să comprime timpul și să readucă la viață ceea ce imaginile alb-negru (sau color). De asemenea, ele ne pot facilita incursiuni ulterioare în evenimente și experiențele persoanelor. Familiile care au păstrat în albume fotografii din viața copiilor oferă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]