2,533 matches
-
au luat după noi, văicărindu-se și agățîndu-ni-se de mîneci: „Doar o capsulă!” Am zis nu și am mers mai departe. Unul cîte unul, au rămas În urmă. Am coborît la metrou și i-am spus lui Izzy că Închidem prăvălia. - Măiculiță! Mi-a răspuns el. Vă-nțeleg. Sandale! Izzy a cumpărat șase capsule și i-am mai dat două capsule lui Bart Bătrînu’, care se căra la Riker’s pentru cura de treizeci de zile. Bill Gains examina sacoul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
va face biata noastră armată? Nu spuneau însă tot, dar după îndârjeala lor vedeam că le merge greu. Pe zi ce trecea [ocupanții] deveneau mai obraznici, mai brutali. Publicau proclamații, amenințând mereu cu închisoare și amenzi. Au închis, spre confiscare, prăvăliile de metal. La 17 decembrie au anunțat că stabilesc stilul cel nou pe ziua de 1 ianuarie, prin urmare ne suprimau Crăciunul! Iar Lupu Costache, totdeauna gata să ne înspăimânte cu știri rele, ne-a anunțat, peste trei luni, vânzarea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dea mâncare. S-a arătat mai curajoasă decât mulți bărbați. atitudinea populației Poporul sărac era mai omenos. Trecând prin Șos. Ștefan cel Mare, văzui un convoi de prizonieri, zdrențăroși, palizi și scheletici. O cărciumăreasă chemă pe băiatul din mica ei prăvălie, tăie la repezeală 10 pâini și le împărți; tot atunci, un brutar le trimise cele cinci pâini ce-i mai rămăseseră și o femeie tânără, ieșind dintr-un debit, le dete pachete de tutun. Copiii din mahala le ajutau. Cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a fost vorba de bustul tatii ce-mi încredințase Ionel la plecare, nu am șovăit și, pe furiș de băr batul meu, l-am îngropat sub zarzavatul din pivnița garajului. Aceste articole nu au fost luate. Alămurile, însă, îngrămădite în prăvăliile din colțul str. Academiei și Clemenței, erau apoi transportate la Pirotehnie, turtite cu un tăvălug puternic și ex pediate. Mii de cazane, tingiri, samovare, galerii de sobe, lămpi etc. au fost astfel distruse. Îți propuneau - cu bani, bineînțeles - vase corespunzătoare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
treceau cântând cam 100 de legionari, desfidând trupa care era înșirată de-a lungul trotuarului. Dimineața dărâmaseră sinagoga din str. Atena, care a fost ocupată de soldați și interzisă publicului. Azi mi se spune că pe Calea Moșilor au prădat prăvăliile și au ars casele ovreilor. Populația era pe stradă, femei cu copii în brațe, bătrâni etc., fără adăpost. După aceste frumoase fapte se vede că cei 2 000 de legionari găzduiți în Germania și reveniți acum câteva luni au profitat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Tot cartierul între Calea Moșilor și Dudești este o ruină. D. Kiritzescu îmi spunea că devastarea era organizată cu unelte tehnice. Bande de legionari cu drapele mergeau în frunte cântând, urmați de pleava populației. Tot ce găseau prin case, prin prăvălii era ridicat și cărat la cuiburi și case amice. La Abator au omorât pe măcelarii ovrei ca pe boi și i-au atârnat în șir, în locul vitelor. În fine, nu ne-am putut închipui ca o astfel de nebunie sângeroasă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
un vis misterios, precum ar zice Eminescu, și prea era de tot frumos, de-a trebuit să piară. Și, mare Doamne! Ce părăzi, ce desfășurare de armată, ce valuri de lume pe străzi, ce luminație nopțile, ce frumusețe pe la ferestrele prăvăliilor, ce bogății de milioane și zecimi de milioane curgeau din toate țările și se vărsau ca râurile în acest târg-ocean, care acum nu mai era capitala Franției, ci a lumei întregi. Iar noi, amețiți, nu mai știam încotro să mergem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care să stea să contabilizeze câte trepte are scara interioară a Farmacistului. Era o simplă potriveală și, oricum, chestiile incriminate nu mi se păreau atât de grave, de natură să-l irite pe Farmacist. Iar că n-avea ouă în prăvălie, asta chiar că era comic. Până să mă întâlnesc cu Farmacistu, nu mi-a venit să cred că oamenii confundă literatura cu delațiunea. Scrisul e asemănător depozițiilor pe care le dai la Securitate despre un îmbuibat care deține în mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o femeie care dincolo de eleganța așezată a ținutei sale, vorbea frumos și avea o anume înțelepciune ce venea din lăuntrul ființei sale. Adesea o însoțeam în oraș și bunica nu-mi putea refuza nimic. Erau nelipsite bomboanele fondante făcute în prăvăliile grecești, sarailiile și baclavalele turcești ori trigoanele însiropate în nucă abundentă, precum și fisticul. Șerbetul se găsea din plin, rareori consumându-l natur deoarece bunica și mama îl foloseau mai ales la prăjiturile de casă. Aveam o slăbiciune aparte la tortul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
tradiție milenară nu-i iartă riscurile agresivității. Dovadă sentința judecătorului de urgență, care a hotărât că „turcul plătește!“. Din mahalaua noastră era să uit pe Ghiță bărbierul, țiganul, vindecătorul de boale lumești al oltenilor precupeți și al băie ților de prăvălie, cu rețeta lui radicală și suverană: sticlă pisată băută cu rachiu de drojdie. Era, doară - cum scria pe firma lui cu cruce roșie, cu farfuria de alamă răscroită ca pentru bărbierit și cu ștergarul atârnat sub em blema „La briciul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Emanoil Bucuța, mândria generației noastre, și, mai ales, acea mireasmă de tinerețe veșnică plutind peste pagi nile Ideii Europene - prezen tate cititorilor cu inovații de tehnică redacțională și tipogra fică - vor supraviețui, singurele! ...Stam, așadar, În toamna lui 1919 În fața prăvăliilor din ro tonda Pasajului Român, azi dărâmate pe urma bombardamen telor din 1944 și acoperind, sub mormanul de moloz, atâtea și atâtea amintiri ale celor șase ani petrecuți acolo cu atâția prieteni și camarazi duși: Emanoil Bucuța, Ramiro Ortiz, Cora
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
unei străzi. Dumnezeu să-i ușureze păcatele! BACĂUL DIN 1916-1917 L-AM TRĂIT PE STRADA LECA, GHEtoul cu case mărunte, cu școli de rugăciune, cu ovreicuțe tempera mentale care mieunau ca pisicile când le sărutam pe după butoaiele cu murături din prăvălia lui taică-său [sic!], misitul de vinuri Waldman; și cu ovrei Înțelepți ca din Biblie, cum era Schwartz, croitorul, hebraist și talmudist, tatăl plutonierului Sfarț (cum Îl rumânizasem și cum a rămas toată viața), urât la față și pândit de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Marsyas, pentru cutezanțele lui cu pielea atârnată burduf sub ochii Muzelor Înfricoșate, ci având consi derația tăcută a noastră, membru corespondent al Academiei și inspector al artelor. [...] Din redacția Noii Reviste Române Adrian Maniu a trecut peste drum, la Flacăra, prăvălia literară cu clientelă și tiraj popular, unde, spre uimirea noastră, scrisul lui deveni și el, din tr-odată, popular, adică pe măsura și gustul oricui. Iar de la Flacăra nu i-a fost greu, Împins de vânturi tot mai piezișe, să debarce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
noștri evrei de la Noua Revistă Română nu ne-a dat vreodată de rușine În prietenia și devotamentul reciproc și de lungă constanță ca acei dintre românașii noștri, abia făcând tulee În redacție și trecuți, repede și cu ifose sfidătoare, la prăvăliile literare cu tiraj de peste drum, sau la pamfletele cu mare răsunet de stradă, din pra gul cărora persiflau, acum, pe directorul prea milostiv cu „biletele de recomandație“ care serviseră mizerei lor pregătiri școlărești; și venindu-mi greu să ocolesc cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nesățios al Bucureștilor de acum aproape o jumătate de veac, adică lângă halele mari de la Bibescu-Vodă, hala de carne, alta de pește, alta de zarza vaturi și alta de fructe, cum și lângă mulțimea vie, Împestrițată, colorată și aromată a prăvăliilor dimprejurul halelor: băcăniile cu produsele tuturor climatelor, continentelor și ale mărilor Îndepărtate, de la cele ale pământului nostru prea blagoslovit până la colonialele, conservele, condimentele și sardelăriile de tot felul, aflate pe atunci la Îndemâna oricărei pungi; apoi brân zăriile miro sind de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
negus torească În urma lor, trecută din tată În fiu până la urmașii lor de până acum, cum sunt cei ai lui Dimitrie Dinischiotu, vene ratul meu prieten mai mare, azi nonagenar, căruia băieții lui, chipeși, instruiți, educați, Îndatoritori cu toată lumea din prăvălia lor, În care-i găseai toată ziua, băieți călcând și ei Înspre șaizeci de ani, Îi spun tatălui lor: „Sărut mâna, tată!“... Nu cum erau băieții și fetele prietenului meu Emanoil Bucuța de la Ideea Europeană, poet, romancier, eseist și om
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
va fi fost pui de român - mai știi?... ...Însă vrăbioarele fragede de văcuță Îngrășată la povarnă, care-mi țineau locul cafelei cu lapte diminețile, la vadul măce larilor din gura pieței noastre Ghica-Vodă, la Oituz, unde patronul și lumea din prăvălie se săturau numai privind cum mestec fericit după taler; sau „curelușa“ grasă, „cureaua băr bierului“, fleica mustoasă „de unde suge ursul“, dulci, dar recal citrante cu foalele prea debile; spina de vacă și de purcel cu gustul lor catifelat, rinichii de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de guerre Puștanca, fiindcă era prea tânără, sau Caramangioaica, fiindcă Își buzunărea clienții, descoperită de ceata noastră veselă și lunatecă la Oituz, În gura pieței, unde-și trafica trupul ei princiar (vrai morceau de Roy) printre precupeții și băieții de prăvălie, la care Însă nu prea avea căutare. Am stat o dată cu ea la masă, eu, Petre Grant, talentatul desena tor, și cu bunul, priceputul la grătar (Dumnezeu să-l odihneas că!) stimatul patron al cârciumii noastre, Niculae Gherondache. Vă rog să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
știu de ce, dar de fiecare dată când îl întâlnesc îmi provoacă fiori. Însă n-am încotro, alt cizmar nu există, trebuie să-l conving pe acesta, oricât de caraghios și de puțin prietenos ar fi. Oricum, după ce i se luase prăvălia, circula zvonul că se cam scrântise. Iar în ultimele luni, devenise chiar eroul unor povești care mie-mi plac grozav; însă adulții orășelului nostru aveau reacții diferite la aceste istorii cu domnu Toma: pe unii se pare că îi înfuriau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cele două bombe aruncate la întâmplare asupra orașului, câteva lupte aeriene, camuflajul și un singur tun antiaerian improvizat în centrul orașului, care n-a reușit să doboare nici un avion, pământul care se cutremura de pe urma ofensivei germane la Mărășești, cozile la prăvăliile de alimente, lipsurile de tot felul, rechizițiile zilnice de animale, căruțe și alte bunuri - au fost simțite de toți locuitorii orașului care număra, probabil, cam 24.000 localnici. Am fost martor al șirurilor de ostași ruși dezarmați care erau conduși
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în biserica amenajată în vechea casă părintească a Sf. Francisc, unde, într-un ungher, se află „celula” în care tatăl său l-a închis când și-a dat seama că fiul lui nu mai vrea să-i fie succesor în prăvălie. E un fel de peșteră în care Francisc stă îngenuncheat cu mâinile împreunate, după gratii... Pr. Gheorghe Patrașcu Assisi, aprilie 1986 (din caietele din Arhiva Provinciei) 33. PR. JOHANN PROSCHINGER autobiografie 1. Născut în localitatea Fălticeni, jud. Suceava la data
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ca oamenii ce fug: părăsești un loc primejdios în ultimul moment, dai undeva peste țara cât de cât potrivită, dar te stabilești aici în locul greșit și nu mai găsești în tine voința să pleci. Când merg pentru o cumpărătură la prăvălie, drumul mă duce pe lângă cais. Firește, strada are două margini și-aș putea să-l evit ținând-o de cealaltă parte a străzii. Din cauza acestui cais, mi-e cu neputință să mă duc la cumpărături pur și simplu. Să aleg
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Judenfürze“ șpârțuri jidoveștiț. De câteori auzise pe-atunci expresia, el înțelesese de fiecare dată „Judofürze“, crezând că numele pocnitorii are ceva de-a face cu „judo“, cu sportul. și așa continuase să creadă până la șaptesprezece ani, iar acasă ori la prăvălie, când își cumpăra pocnitori, ceruse mereu „Judofürze“. În toți acești ani, nimeni nu-l corectase vreodată - nici tatăl sau mama, nici vreunul dintre vânzători. Când într-un târziu a descoperit cum se numeau cu adevărat, i-a fost rușine pentru
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
întâi pionii, a zis, fiindcă înainte de război fusese țăran 1 și fiindcă voia să se-ntoarcă acasă și să redevină țăran. Când mi-a povestit astea, avea de mult un joc de șah ca lumea, vreau să zic: cumpărat din prăvălie. Eu însă mă puteam juca cu cel făcut de mâna lui, din care lipseau patru figuri. Dintre toate piesele, cel mai mult îmi plăceau regii, cel gălbui-deschis ca ceara și cel roșu întunecat. Cu timpul, lemnul îmbătrânise, devenind murdar, alb-cenușiu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
rosteai cuvântul tare și deslușit - poticniți în compunerea lexicală și potcoviți în conținut. De pildă, îngerașii din pomul de Crăciun se numeau „Jahresendflügelfiguren“ ștextual: „figuri-înaripate-pentru-sfârșit-de-an“ț, stegulețele agitate la ocazii festive în fața tribunelor se numeau „Winkelemente“ ștextual: „elemente-de-făcut-semne“ț, iar prăvăliile cu băuturi - „Getränkestützpunkte“ ștextual: „baze-de-aprovizionare-cu-băuturi“ț. Totuși, două dintre aceste cuvinte est-germane îmi păreau familiare, amintindu-mi de vizitele făcute la nenea tâmplarul. Unul era sicriul, care în germana RDG se numea „Erdmöbel“ ștextual: „mobilă-de-pământ“, așa cum ai zice: mobilă de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]