2,965 matches
-
Este duminică. Pare duminică. Este târziu. Pare târziu. La nivelul numelui (adverbului) se dezvoltă opoziția categoriei gramaticale a intensității (grade de comparație, în terminologia gramaticii curente): Este târziu / mai târziu/foarte târziu. Pare târziu / foarte târziu. Caracteristicile semantico-sintactice comune cu predicatul analitic nu fac din predicatul stării o variantă de realizare a acestei categorii structurale de predicat; fără a fi subiect sintactic, termenul substantival din structura acestor expresii - unități lexicale verbale (verbe de stare) - ocupă poziția subiectului: mi-e dor, mi-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
târziu. Pare târziu. La nivelul numelui (adverbului) se dezvoltă opoziția categoriei gramaticale a intensității (grade de comparație, în terminologia gramaticii curente): Este târziu / mai târziu/foarte târziu. Pare târziu / foarte târziu. Caracteristicile semantico-sintactice comune cu predicatul analitic nu fac din predicatul stării o variantă de realizare a acestei categorii structurale de predicat; fără a fi subiect sintactic, termenul substantival din structura acestor expresii - unități lexicale verbale (verbe de stare) - ocupă poziția subiectului: mi-e dor, mi-e teamă. Situarea între esența
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramaticale a intensității (grade de comparație, în terminologia gramaticii curente): Este târziu / mai târziu/foarte târziu. Pare târziu / foarte târziu. Caracteristicile semantico-sintactice comune cu predicatul analitic nu fac din predicatul stării o variantă de realizare a acestei categorii structurale de predicat; fără a fi subiect sintactic, termenul substantival din structura acestor expresii - unități lexicale verbale (verbe de stare) - ocupă poziția subiectului: mi-e dor, mi-e teamă. Situarea între esența semantică verbală și expresia nominală a acestor structuri, cu subiectul în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
e iarnă, mi-e frică, mi-e sete, mi-e rușine etc. le acordă o identitate proprie, reprezentând, împreună cu verbele impersonale - cu subiectul inclus în planul lor semantic: plouă, fulgeră, viscolește, se-nserează etc., categoria verbelor de stare și realizând sintactic predicatul stării. SUBIECTULTC "SUBIECTUL" Concomitent cu concretizarea funcției de predicat, predicația determină realizarea, implicită sau explicită, printr-un nume (pronume etc.) a funcției de subiect gramatical, principal complement semantic al verbelor personale și al verbelor impersonale relative. În desfășurarea comunicării lingvistice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
e rușine etc. le acordă o identitate proprie, reprezentând, împreună cu verbele impersonale - cu subiectul inclus în planul lor semantic: plouă, fulgeră, viscolește, se-nserează etc., categoria verbelor de stare și realizând sintactic predicatul stării. SUBIECTULTC "SUBIECTUL" Concomitent cu concretizarea funcției de predicat, predicația determină realizarea, implicită sau explicită, printr-un nume (pronume etc.) a funcției de subiect gramatical, principal complement semantic al verbelor personale și al verbelor impersonale relative. În desfășurarea comunicării lingvistice ca act de cunoaștere și de transmitere a cunoașterii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nume (pronume etc.) a funcției de subiect gramatical, principal complement semantic al verbelor personale și al verbelor impersonale relative. În desfășurarea comunicării lingvistice ca act de cunoaștere și de transmitere a cunoașterii, numele (pronumele etc.) poate „preceda”, în conștiința vorbitorului, predicatul, poate fi, adică, punctul de plecare (elementul cunoscut) în interpretarea lingvistică a realității extralingvistice, dar el devine subiect, în organizarea unui enunț sintactic, numai din momentul în care un verb și-a asumat predicația, cel puțin prin componenta ei semantic-gramaticală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în organizarea unui enunț sintactic, numai din momentul în care un verb și-a asumat predicația, cel puțin prin componenta ei semantic-gramaticală. În funcție de planul lui semantic (lexical sau lexico-gramatical), verbul care realizează predicația: • o poate reține în sfera sa ca predicat, • o poate desfășura în exterior prin implicarea unui nume (pronume etc.)-subiect. a. Rețin predicația în sfera predicatului: • verbele impersonale absolute: a ploua, a tuna, a fulgera, a ninge etc. Fiind autosuficiente, aceste verbe nu mai pot atrage în sfera
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin componenta ei semantic-gramaticală. În funcție de planul lui semantic (lexical sau lexico-gramatical), verbul care realizează predicația: • o poate reține în sfera sa ca predicat, • o poate desfășura în exterior prin implicarea unui nume (pronume etc.)-subiect. a. Rețin predicația în sfera predicatului: • verbele impersonale absolute: a ploua, a tuna, a fulgera, a ninge etc. Fiind autosuficiente, aceste verbe nu mai pot atrage în sfera lor semantică, împlinită la nivel lexical, un nume (pronume etc.), care să devină subiect. Ele admit subiect dacă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-subiect se disting două subcategorii: b.1. verbe (locuțiuni verbale) personale; verbe care, realizând predicația, dezvoltă în realitate sintactică ceea ce avea existență virtuală, manifestată la nivel morfematic, în mod abstract, prin categoria gramaticală a persoanei. Subiectul acestor verbe funcționând ca predicate reprezintă prelungirea în expresie sintactică a persoanei verbale. „Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!” (M. Eminescu) „O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri Și viața căprioarei spre zările târzii Zburase lin...” (N. Labiș) De altfel, la persoanele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și tresare.” (M. Eminescu) dar - ca subiect interior de gradul II - și prin forme verbal-nominale cu altă funcție sintactică: „Vedea răsărind domni în haine de aur și samur...” (M. Eminescu) • „obiectul” căruia i se afirmă, sau i se neagă, prin predicat, existența: „Dacă n-ar exista o presă nu s-ar putea ști că toate interesele sunt în mâini bune (...) Sunt cel puțin treizeci de formule generale pentru a ferici pe toată viața un popor și încă trei sute de subformule cel
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lumânare / Și s-a lovit de plopii din grădină?” (T. Arghezi) „Cei doi se înțeleseseră fără multe vorbe.” (E. Barbu) „- De-aceea ți-a fost atât de sete, vorbi a doua.” (M. Eliade) • forme verbal nominale: • infinitiv; mai ales când predicatul se realizează prin expresii impersonale relative (apersonale): „E ușor a scrie versuri / Când nimic nu ai a spune.” (M. Eminescu) sau când în structura predicatului intră verbul copulativ a însemna sau, mai rar, a fi: „A duce la gură apă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
atât de sete, vorbi a doua.” (M. Eliade) • forme verbal nominale: • infinitiv; mai ales când predicatul se realizează prin expresii impersonale relative (apersonale): „E ușor a scrie versuri / Când nimic nu ai a spune.” (M. Eminescu) sau când în structura predicatului intră verbul copulativ a însemna sau, mai rar, a fi: „A duce la gură apă în palme înseamnă a aduce aminte că noi suntem acest element primordial coagulat.” (G. Călinescu) Observații: Infinitivul verbelor inpersonale absolute poate funcționa ca subiect al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
primordial coagulat.” (G. Călinescu) Observații: Infinitivul verbelor inpersonale absolute poate funcționa ca subiect al unor verbe cu conținut semantic aspectual: a începe, a continua: „Când iar începe-a ninge / Mă simt de-un dor cuprins.” (G. Bacovia) • participiu (în interiorul unui predicat dezvoltat): „Și trebuiesc luptate războaiele aprinse.” (M. Eminescu) • supin; când predicatul se realizează printr-un verb (sau expresie) impersonal(ă) relativ(ă): „Cum fusese Curtea era lesne de închipuit.” (M. Caragiale) • adverb; pot realiza funcția de subiect adverbele altfel, altminteri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca subiect al unor verbe cu conținut semantic aspectual: a începe, a continua: „Când iar începe-a ninge / Mă simt de-un dor cuprins.” (G. Bacovia) • participiu (în interiorul unui predicat dezvoltat): „Și trebuiesc luptate războaiele aprinse.” (M. Eminescu) • supin; când predicatul se realizează printr-un verb (sau expresie) impersonal(ă) relativ(ă): „Cum fusese Curtea era lesne de închipuit.” (M. Caragiale) • adverb; pot realiza funcția de subiect adverbele altfel, altminteri și așa când se constituie în substitute de propoziții-subiect: „Curta crezu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sferei semantice a subiectului, reluarea lui are dezvoltarea unui subiect multiplu cu structură analitică: „Când îi privești împiedecați în fier, / Par, el de bronz, și vitele-i de piatră.” (T. Arghezi) NUCLEUL PREDICAȚIONALTC "NUCLEUL PREDICA}IONAL" Rezultat al desfășurării predicației, predicatul și subiectul se constituie, prin relația de interdependență în care se află înscrise și în care își au originea ca funcții sintactice principale, în nucleu predicațional, condiție fundamentală și marcă distinctivă a identității propoziționale a unei structuri lingvistice: Structura și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
își au originea ca funcții sintactice principale, în nucleu predicațional, condiție fundamentală și marcă distinctivă a identității propoziționale a unei structuri lingvistice: Structura și dezvoltarea nucleului predicațional depind de: • caracteristici semantice (lexico-gramaticale) ale verbului care devine predicat (sau component de predicat); • realizarea concretă a celor două funcții sintactice. Caracteristicile semantice ale verbului-predicat (sau component de predicat) determină două tipuri structurale de nucleu predicațional: monomembru și bimembru. 1. Nucleul predicațional monomembru este format numai din predicat. Este specific enunțurilor cu predicatul realizat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a identității propoziționale a unei structuri lingvistice: Structura și dezvoltarea nucleului predicațional depind de: • caracteristici semantice (lexico-gramaticale) ale verbului care devine predicat (sau component de predicat); • realizarea concretă a celor două funcții sintactice. Caracteristicile semantice ale verbului-predicat (sau component de predicat) determină două tipuri structurale de nucleu predicațional: monomembru și bimembru. 1. Nucleul predicațional monomembru este format numai din predicat. Este specific enunțurilor cu predicatul realizat prin verbe și expresii impersonale absolute (sau întrebuințate astfel) sau prin interjecții. Predicatul poate fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care devine predicat (sau component de predicat); • realizarea concretă a celor două funcții sintactice. Caracteristicile semantice ale verbului-predicat (sau component de predicat) determină două tipuri structurale de nucleu predicațional: monomembru și bimembru. 1. Nucleul predicațional monomembru este format numai din predicat. Este specific enunțurilor cu predicatul realizat prin verbe și expresii impersonale absolute (sau întrebuințate astfel) sau prin interjecții. Predicatul poate fi: • sintetic: „Și ninge în orașul mare.” (G. Bacovia) „Nu i-a răspuns nimic Iosif, nu-i ardea de soarta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de predicat); • realizarea concretă a celor două funcții sintactice. Caracteristicile semantice ale verbului-predicat (sau component de predicat) determină două tipuri structurale de nucleu predicațional: monomembru și bimembru. 1. Nucleul predicațional monomembru este format numai din predicat. Este specific enunțurilor cu predicatul realizat prin verbe și expresii impersonale absolute (sau întrebuințate astfel) sau prin interjecții. Predicatul poate fi: • sintetic: „Și ninge în orașul mare.” (G. Bacovia) „Nu i-a răspuns nimic Iosif, nu-i ardea de soarta lui.” (M. Preda), „Dar ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
component de predicat) determină două tipuri structurale de nucleu predicațional: monomembru și bimembru. 1. Nucleul predicațional monomembru este format numai din predicat. Este specific enunțurilor cu predicatul realizat prin verbe și expresii impersonale absolute (sau întrebuințate astfel) sau prin interjecții. Predicatul poate fi: • sintetic: „Și ninge în orașul mare.” (G. Bacovia) „Nu i-a răspuns nimic Iosif, nu-i ardea de soarta lui.” (M. Preda), „Dar ce-i păsa cârciumarului de necazurile altora?” (E. Barbu) „Uite sânge, uite slavă, Uite mană
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
șirul vieții noastre-ntreg, se face seară.” (T. Arghezi) „O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii.” (G. Bacovia) 2. Nucleul predicațional bimembru este constituit din amândoi termenii relației de interdependență. Realizarea concretă a celor două funcții principale, subiectul și predicatul, determină dezvoltarea a trei subtipuri structurale de nucleu predicațional bimembru: • nucleu predicațional cu structură implicită • nucleu predicațional cu structură primară • nucleu predicațional cu structură complexă. Nucleul predicațional cu structură implicită caracterizează enunțurile în care relația predicat-subiect rămâne implicită în opoziția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracterizează enunțurile în care relația predicat-subiect rămâne implicită în opoziția categorială de persoană, la nivelul dezinenței, fără a trece într-o realitate sintactică explicită sau în planul semantic global al enunțului. În nucleul cu structură implicită, se realizează lexical-sintactic numai predicatul. Subiectul, existent funcțional în planul semantic al relației de interdependență implicită în structura morfematică a verbului-predicat, nu primește formă concretă, lexical-sintactică. Modul în care se implică prezența și identitatea lui în enunț impune două tipuri de subiect neexprimat: inclus și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
implicită în structura morfematică a verbului-predicat, nu primește formă concretă, lexical-sintactică. Modul în care se implică prezența și identitatea lui în enunț impune două tipuri de subiect neexprimat: inclus și subînțeles. Subiectul inclustc "Subiectul inclus" Când verbul-predicat (sau component al predicatului) se află la persoana I sau a II-a, în general, subiectul nu primește expresie sintactică. Suprapunerea sferei protagoniștilor comunicării cu cea a protagoniștilor enunțului lingvistic face de prisos - în condițiile flexiunii bogate, distinctive a verbului limbii române - trecerea persoanei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
concret-lexicală poate fi transferată unui vocativ, pronominal, de persoana a II-a, sau substantival, care rămâne în afara unei funcții sintactice propriu-zise: „Tu, iartă-mă, fecioară, tu, căprioara mea!” (N. Labiș) Subiectul subînțelestc "Subiectul subîn]eles" Când verbul-predicat (sau component al predicatului) se află la persoana a III-a, pentru realizarea fără echivoc a înțelesului global al enunțului, persoana verbală se prelungește, de regulă, într-o expresie sintactică: „Felix tresări. Va să zică Otilia citise scrisoarea. Fata îi ridică din nou bărbia râzând.” (G.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să secere mai departe, dar se opri. șIrinaț Își duse mâna la frunte, ca și când ar fi vrut să alunge vreo gânganie, se șterse apăsat, se uită la dosul palmei...” (M. Preda) Dacă subiectul se realizează și în relație cu alt predicat din același enunț, fiind redundant, primește relief stilistic iar, în textele literare, se impune ca semn marcat în dezvoltarea semnificației artistice: „Toți nu mai sunt / Toți au plecat, de când ai plecat, / Toți s-au culcat.” (T. Arghezi) Când predicatul se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]