2,230 matches
-
lovire al stației Azi, acoperișul îndoit la coamă, peretele magaziei prăbușit în sine, mai sus e lumea! Masivul Retezat aburos de nori, vîrfuri cerurile de sud-vest, stația hidroelectrică Rîul Mare, i s-a desfăcut ei loc neted, șarpele tren îl preling din stindard dacic, paznicii îl cunosc în supravegherea pe culmi, vale de gînduri vechi Baru Mare, porumbiști pe curbe de nivel, "Refractara" firma verticală, fabrica ruine, blocuri abandonate pe jumătate, lanțurile de piloni sar abruptul cu bucle urcătoare, parapete de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ca uleiul pe apă, protoformulă artei, Pietrișu, Victoria din Samothrace împinge grilajul de fier din ușă și înaintează cu pașii zeiței în trening roșu, restricție de viteză, linia răsturnată, halta Costești-Iași ratele de spațializare din culme, reper subsecvent șoseaua se prelinge după gară, hăurile, bioluminescente, cele mai multe lucruri nu au nume, voiam să spun și mamei că sîntem peștii care ne tîrîm pe funduri de mîl! izbucnește fanfara, cum să cînte surla văilor de noapte! trebuie prinse buciumele în chei istorice, oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sub reflectoare. Este superb, voinic, curajos și extrem de interesat de ciudatul intrus. Burta se sprijină pe zăpadă iar deplasarea o face în salturi, fără efort. Frumoasa bestie îl privește pe John. Pare nehotărîtă. Deodată scoate un urlet prelung care se prelinge peste văi și munți. Zeci de urlete răspund pe diferite tonalități și de lungimi diferite. John îi localizează pe lupii din apropiere. Aceștia se apropie, aparent jucîndu-se, intrînd în scena deschisă, la vreo 50 de metri distanță de american. Doamne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că, pe lângă slabele-i puteri În planul fizic, omul are o compensație Într’altul, ideatic, acela a rațiunii. Și, privind trecutul speciei noastre, vedem că: Vânător prin naștere zice-se, de nevoie zic eu, sătul de culesul melcilor care abia preling vreun metru pe oră, Îl vedem totuși pe om ca pe posesorul unei performanțe modeste: chiar acum, după un Îndelungat antrenament, al unor aleși, de vreo 15 m/s, adică 40 km/oră, inferioară vitezei oricărui potențial vînat, precum banalul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
curgere. Ce ai simțit tu aseară. - Nu văd unde vrei să ajungi. Dacă chestia cu artera o Înțeleg, ai În vedere colesterolul și În final aterioscleroza, nu văd unde țintești cu artera de circulație, strada. - Păi, Moti, acolo fiecare se prelinge În direcția lui, căutând să scape la lărgimea casei ori serviciului. Dar se Împiedică de „depuneri“, de unii care stau, nefiresc, În șuvoi: cerșetorii. Pe marginea ori În mijlocul trotuarului, nu contează unde, te silesc a-i ocoli ori a-i
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
profesor. Nici n-am apucat bine să termin șirul explicațiilor mele, c-am și auzit suspinul oarecum încătușat al colegei noastre Beti, ce nu-și mai putea controla lacrimile. Alături de ea, toate colegele aveam același tremur organic, iar lacrimile se prelingeau nevinovate și sincere. Domnul profesor a redus simțitor distanța de la tablă la primul rând de mese, s-a apropiat de Beti, i-a atins ușor creștetul, pe mine m-a privit blajin și apoi ni s-a adresat tuturor: „Măi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Peste noapte, fata «în mod sigur» își va visa ursitul. De ibovnicie. - Fata care vrea să-și facă de dragoste, se desbracă-n pielea goală și-și toarnă unt topit după cap și printre sâni. Cu unsoarea ce i s-a prelins pe trup va face scovergi cu care-l va omeni a doua zi pe feciorul pe care-l dorește. Acesta «sigur» nu va mai putea trăi fără ea. -Pentru a face fecior sau fată, să i se topească inima după
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mai multe ediții. La una dintre lansări, am trimis mașina Editurii să-l aducă pe moș Toader din Țara de Sus. Când a apărut, falnic, în ușa librăriei, îmbrăcat în bundiță tivită cu jder, un murmur de surprindere s-a prelins dintr-un capăt în celălalt al sălii: era cel dintâi țăran autentic invitat să-și lanseze o carte la Iași. Circulase și informația că are niscaiva "scame" la dosar: făcuse ani buni de pușcărie politică. Prin 1949, un binevoitor l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
spus, să nu-și facă griji că mi-ar da mâna să le stric aranjamentele, nu pentru asta am venit eu aici. II Trecusem de multe ori pe-acolo. Știam chiar de-a fir-a-păr așezările acelea scurse din Platforma Industrială, prelinse peste marginile ei risipite pe câmpuri la mari depărtări. Lucrasem prin câteva fabrici, Într-o vreme stătusem cu chirie prin cartier, ani În șir colindasem Împrejurimile mânat de tot felul de treburi de zi cu zi care nu-mi prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o nebulozitate toxică, a cărei menire unică era aceea de a mă Împiedica să respir. Neamurile mele bune și neamurile mele vitrege, cei vii și tot șirul morților mistuindu-se În neantul memoriei, toți colcăiau și bolboroseau amarnic În penumbra prelinsă din ochiul de geam de sub tavan. Aveam perspectiva unui gang de curte interioară, o fâșie aproape la fel de lată ca aceea a drumului meu. După o jumătate de metru de pământ cu iarbă uscată, creștea un zid de cărămidă Împânzit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o sfâșie durerea... Glasul lor cald se înălța tot mai grav, ca o rugăciune către slăvi... cu gândul la Moldova, la cei rămași acolo... Țăranii pătrunși în suflet, abia își puteau stăpâni răsuflarea ascultându-i. Glasul lor tremurat li se prelinse în inimi ca o binecuvântare. Plângeau băieții cântând... „De-ar fi Moldova în deal la cruce..!”, plângeau de gât cu ei și gospodarii, de ți se rupea inima de jale. Plângeau ascultându-le durerea din cântecul lor, plângeau să le
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Ciuskri cântând și plângând... „Iubitul meu nu este prinț El n-are loc și nici dorinți Să stea’n palate. Sub vifor aspru și obuz El șade’n vale la Oituz Și crunt se bate...” Glasul ei tremurat, li se prelingea în inimă ca o binecuvântare. Clopotele de la Biserica Sf. Gheorghe, de peste drum, băteau de sfârșit de slujbă. Dangătul lor era o chemare, un tremur în carne... o suferință... Plângeau și cei de la ferestre... plângeau și cei din stradă... Aproape, treizeci
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Bojoagă întruna la dânsa, cu o căutătură înfricoșătoare în ochi... „..Da’ e’, n-o scos o vorbă, dragu’ moșului.. o vorbă măcar pân’ ș-o dat... înțălegi, păn’ ș-o ..!”, și strângând din măsele să crape.. o lacrimă i se prelinse pe obraz, până sub bărbie. „.. Sărmana fată, sărmana... Acu’i în Ceruri cu Îngerii..!”, scânci bătrânul printre lacrimi.. Apoi, omul care n-a fost văzut niciodată plângând, chiar plânse în hohote. Baltă stătea țeapăn ca o stâncă și asculta.. ar
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de securitate urcau tăcute, furișându-se prin tufișuri și hățișuri.. printre copaci.. sigure de prada lor... O mare tăcere, o tăcere cumplită... apăsătoare, stăpânea înconjurul... Era liniștea dinaintea furtunii, care plutea în aer.. O comandă scurtă, ca un fâșâit, se prelinse la poala muntelui. Și, atunci au apărut din hățișurile negre, primele umbre albastre. „ - Răsfirați-vă, băieți, prin tufișuri.. pe după copaci.. și economie la muniție !”, fură primele dispoziții date de căpitan. Urmă însă, o clipă când li se tăie răsuflarea la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
o pereche de canguri și le mângâie cu evlavie. După ce coboară, ceilalți membri Încep să deseneze pe stânci dungi verticale roșii și albe, după care alți tineri se cațără pe cele două stânci, Își crestează venele, lăsând sângele să se prelingă pe suprafața pietrei sacre, iar cei rămași intonează descântece care trebuie să determine pe cangur să se Înmulțească. După acest moment, toți se ung cu ocru roșu și se Întorc acasă. După 104 totemurile „Înfățișate fie sub forma unor obiecte
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
impracticabile. Ne bazăm pe priceperea șoferului În manevrarea mașinii pentru a salva situația și a continua vizita. Cu toate aceste impedimente nu ne ferim aparatele foto și camerele de luat vederi de lacrimile calde ale cerului 413 Învolburat, ce se preling În voie. Dorința de a surprinde realitatea animalieră În frumusețea-i diabolică se dovedește mai tare, decât scălămbăielile torentului de apă ce continuă să cadă cu dărnicie. Dar și Încăpățânarea noastră este pe măsură. Mergem mai departe. Nu putem rata
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Înaripat, ne dădea fiori sinistre, coșmaruri apocaliptice despre lava incandescentă ce urma să strivească totul În cale, spre neputința bietelor viețuitoare printre care ne număram. Mă foiesc În neștire În așternuturile mătăsoase ale patului și transpirația rece, sărată, mi se prelinge Îmbrobonată pe fruntea fierbinte, udând dizgrațios perna imaculată. Mă Întreb cum de este posibil un asemenea fapt, uitând, Încă o dată, că mă aflu În zona Cercul de Foc al Pacificului, unde totul pare derizoriu. Natura Își dovedește forța implacabilă. Visez
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și câțiva băiețandri cu umbrele de Închiriat până la mașină contra unei sume de un dolar. Cum altă soluție nu era, evitând udarea hainelor până la piele, am acceptat oferta. Umbrelele ne protejau capul și umerii, În rest, picuri de ploaie se prelingeau pe obraji, și pe picioare, pătrundeau obraznic prin pantalonii noștri de tercot și prin sandale, șiroind 431 În neștire. Acrobațiile noastre printre bălțile apărute pe alei erau simple scamatorii, fără noimă. Deși ploaia era caldă, torenții de apă ce se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ne făcu semn cu mâna și iuți pasul, intrând În pădure. L-am urmat, fără comentarii, timp de zece minute, până la o vale abruptă ce se căsca amenințătoare. Pe versantul opus, În niște firide stâncoase, ridicate deasupra râului ce se prelingea domol la vale, se vedeau, În depărtare, niște cutii de lemn, spălăcite de vânturi și ploi, pe care ghidul ni le indică drept sicrie cu vechime venerabilă de câteva sute de ani. Cum nu le-am deslușit prea bine, mai
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
este cazul, e vorba doar de prezență și spațiu. Ora 18.00. Afară plouă, este din ce în ce mai frig, foarte puțină lumină se mai strecoară pe sub pătura groasă de nori. Printr-o fereastră deschisă la una dintre clădirile administrative ale Mitropoliei se prelinge un abur cald de mâncare, miresme plăcute, amestecate, de cozonaci, prăjituri sau borș de legume. Pe pervazul supraînălțat față de sol se găsește un cuplu de pensionari. Aflu imediat că sunt din București, au lucrat amândoi la Turbomecanica. „Am fost muncitor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
proaspete. Ajung iarăși în zona raclei. Răsuflu din greu, cureaua aparatului foto mă strânge de gât, bretelele de la rucsacul North Face la fel, bocancii grei, militari, mi se par a cântări 10 kilograme fiecare, fire subțiri de apă mi se preling pe frunte din capușonul hanoracului meu bleumarin impermeabil, achiziționat în Canada, care m-a slujit credincios până acum. Mai port sub haine un alt rucsac foarte mic, în care țin actele personale și pass-urile de trecere, am învățat repede că
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
află mai mulți cerșetori. Unii sunt mutilați, ce-și expun mâinile sau picioarele amputate spre cumpărarea milei și generozității publice. Printre ei, răsună vocea sonoră, lucrată de timp și de îndelungată practică, a unui bărbat orb, încă tânăr, ce se prelinge încet de-a lungul rândului, apoi pe aleile din parcul alăturat. „Dați acum, în această Sfântă zi, creștinilor ! Dați pentru Sfânta Filofteia, care vă ocro tește !” Cuvântul „acum” era rostit apăsat, aproape ultimativ. Brusc, printr-un ciudat joc al memoriei
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să existe s-a furișat ceva negrăit de crud, ceva imposibil și contrar naturii. Aceeași atingere care m-a creat, lipindu-se de trupurile noastre ca o mantie de aur, prindea să ne furnice. Corpurile noastre goale începeau să se prelingă în noptatice colcăitoare pâraie de viermi, care se ridicau de pe noi ca niște pânze de aer, și am fost eu, și am fost noi, și iarăși am fost eu: o febrilă masă viermuindă ce se împletea și se despletea, infinită
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
M-atârn de tine poesie/ ca un copil de poala mumii./ Să trec cu tine puntea lumii/ Spre insula de veșnicie 650. Dă-ne, Doamne, mintea să înțelegem dorințele care ne frământă, apa băută din fântâna înțelepciunii Tale, cu rouă prelinsă din mărețul curcubeu ce l-ai întins peste zilele noastre și ne luminează nopțile cu aripile astrelor ce poartă îngerii în spirala din clopot! Numai ascultându-ne nouă ruga vom ști unde, cine și de ce suntem. Așa cum spune Blaga 651
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
M-atârn de tine poesie/ ca un copil de poala mumii./ Să trec cu tine puntea lumii/ Spre insula de veșnicie"934. Dă-ne, Doamne, mintea să înțelegem dorințele care ne frământă, apa băută din fântâna înțelepciunii Tale, cu rouă prelinsă din mărețul curcubeu ce l-ai întins peste zilele noastre și ne luminează nopțile cu aripile astrelor ce poartă îngerii în spirala din clopot! Numai ascultându-ne nouă ruga vom ști unde, cine și de ce suntem. Așa cum spune Blaga 935
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]