4,340 matches
-
renală la 50-70% din cazurile fără insuficiență renală (clearance de creatinină >60 ml/min). HTA este mai frecvent și mai precoce întâlnită la bolnavii cu mutații ale genei PKD1 decât la cei cu gena PKD2. Astfel, în familiile cu PKD1, prevalența HTA sub 20 ani este 24% la cei care prezintă polichistoză renală; între 20-39 ani este 28% iar între 40-59 ani a fost 61%. în familiile cu PKD2, sub 20 de ani nu s-a decelat nici un caz cu HTA
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
ani este 24% la cei care prezintă polichistoză renală; între 20-39 ani este 28% iar între 40-59 ani a fost 61%. în familiile cu PKD2, sub 20 de ani nu s-a decelat nici un caz cu HTA; între 20-59 ani prevalența a fost de 18%. Când survine insuficiența renală cronică avansată stadiul terminal, indiferent de etiologie, 80-85% dintre pacienți prezintă HTA (3). Patogenia HTA secundară din ADPKD nu este încă elucidată; au fost implicate mai multe mecanisme: ischemia țesutului renal prin
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
există părerea că manifestările extrarenale sunt mai rare în PKD2, dar toate afectările descrise se întâlnesc în ambele forme de boală renală; ceea ce poate varia ar fi deci frecvența lor în cele două forme. Astfel, pacienții cu PKD1 au o prevalență mai mare a HTA, în special la vârste mai tinere, sub 40 de ani. Prevalența chiștilor hepatici (cea mai frecventă manifestare extrarenală) pare a fi egală după ultimele studii (Torra, 1996), deși anterior se considera că apar mai frecvent în
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
întâlnesc în ambele forme de boală renală; ceea ce poate varia ar fi deci frecvența lor în cele două forme. Astfel, pacienții cu PKD1 au o prevalență mai mare a HTA, în special la vârste mai tinere, sub 40 de ani. Prevalența chiștilor hepatici (cea mai frecventă manifestare extrarenală) pare a fi egală după ultimele studii (Torra, 1996), deși anterior se considera că apar mai frecvent în PKD1. Credem că numărul încă mic de pacienți cu PKD2 analizați deocamdată nu permit concluzii
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
risc de ADPKD au chiști renali, dar numai 18% au și chiști hepatici; vârsta medie a pacienților ADPKD fără chiști hepatici este de 32,4-1,4 ani versus 42,3-2,0 ani la pacienții cu ADPKD și chiști hepatici (11). Prevalența chiștilor hepatici în ADPKD crește progresiv odată cu vârsta, la fel ca și a chiștilor renali (fig. 7.1); mai mult de 75% din pacienții cu ADPKD peste 60 de ani au chiști hepatici. Chiștii hepatici, spre deosebire de chiștii renali, apar mai
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
neomogene ce înconjoară chiștii hepatici. Din punct de vedere anatomopatologic, se aseamănă cu colangiocarcinoamele derivate din epiteliul canaliculelor biliare (3). B) CHIȘTII PANCREATICI Chiștii pancreatici sunt o manifestare extrarenală rară a ADPKD. într-un studiu recent (Torra et al., 1997), prevalența globală a chiștilor pancreatici, determinați ecografic, la bolnavii cu ADPKD a fost de 5,6%; dar, luând în considerație numai subiecții peste 30 de ani, prevalența lor crește la 9%. Această prevalență ar putea fi mai mare, deoarece ecografia nu
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
o manifestare extrarenală rară a ADPKD. într-un studiu recent (Torra et al., 1997), prevalența globală a chiștilor pancreatici, determinați ecografic, la bolnavii cu ADPKD a fost de 5,6%; dar, luând în considerație numai subiecții peste 30 de ani, prevalența lor crește la 9%. Această prevalență ar putea fi mai mare, deoarece ecografia nu diagnostichează chiștii situați la coada pancreasului. Frecvența chiștilor pancreatici crește cu vârsta pacienților. Se pare că sunt mai frecvenți la pacienții de sex feminin și că
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
într-un studiu recent (Torra et al., 1997), prevalența globală a chiștilor pancreatici, determinați ecografic, la bolnavii cu ADPKD a fost de 5,6%; dar, luând în considerație numai subiecții peste 30 de ani, prevalența lor crește la 9%. Această prevalență ar putea fi mai mare, deoarece ecografia nu diagnostichează chiștii situați la coada pancreasului. Frecvența chiștilor pancreatici crește cu vârsta pacienților. Se pare că sunt mai frecvenți la pacienții de sex feminin și că se găsesc mai ales (după unii
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
și Hilson, 1980). Torra et al. (1996) au realizat recent un studiu sonografic al aortei abdominale la 139 pacienți cu ADPKD și un lot martor comparabil. Autorii nu au găsit la bolnavii cu ADPKD nici creșterea diametrului aortic, și nici o prevalență mai mare a anevrismelor aortei abdominale comparativ cu lotul de control, la orice vârstă. Cazurile raportate de alți autori ar putea fi consecința faptului că pacienții vârstnici cu ADPKD au ateroscleroză, hipertensiune și sunt supuși terapiei de supleere renală 1
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de control, la orice vârstă. Cazurile raportate de alți autori ar putea fi consecința faptului că pacienții vârstnici cu ADPKD au ateroscleroză, hipertensiune și sunt supuși terapiei de supleere renală 1 (la populația vârstnică, anevrismele de aortă abdominală au o prevalență de 4-5%). Cu toate că rezultatele studiului condus de Torra et al. pun în discuție prezența anevrismelor aortice ca o caracteristică frecventă ADPKD, autorii cred că numai un studiu multicentric amplu ar putea defini frecvența reală a acestei entități la pacienții cu
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
că ele se întâlnesc în ambele forme de boală polichistică a adultului, PKD1 și PKD2. A) ANEVRISMELE INTRACRANIENE Anevrismele intracraniene sunt definite ca dilatații segmentare (saculare, fusiforme sau globuloase) ale unui vas cerebral, datorită unei modificări a structurii peretelui său. Prevalența medie a anevrismelor intracerebrale în populația generală variază între 1-2% (6, 12, 15). Studii clinice, neuroimagistice și anatomopatologice relevă că în diferite populații se identifică un segment la care prevalența anevrismelor cerebrale este mai crescută. Deși metodele de diagnostic, în
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
unui vas cerebral, datorită unei modificări a structurii peretelui său. Prevalența medie a anevrismelor intracerebrale în populația generală variază între 1-2% (6, 12, 15). Studii clinice, neuroimagistice și anatomopatologice relevă că în diferite populații se identifică un segment la care prevalența anevrismelor cerebrale este mai crescută. Deși metodele de diagnostic, în mare parte invazive, sunt greu acceptate de persoane în aparență normale, studiul rudelor pacienților cu hemoragii subarahnoidiene sau cu anevrisme intracerebrale documentate clinico-imagistic au evidențiat existența unei agregări familiale a
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
iar din punct de vedere etiologic există o certă heterogenitate genetică (13). O mare parte din pacienții cu anevrisme intracraniene au și ADPKD. în acest caz este vorba de o boală genetică cu manifestare multisistemică, care afectează și vasele cerebrale. Prevalența anevrismelor intracraniene Prevalența exactă a anevrismelor intracraniene asimptomatice la persoanele cu ADPKD este incertă, deoarece este dificil a se evalua angiografic toți pacienții cu această afecțiune. în diferite studii, ratele de prevalență variază de la 0 (Torres et al., 1990) la
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de vedere etiologic există o certă heterogenitate genetică (13). O mare parte din pacienții cu anevrisme intracraniene au și ADPKD. în acest caz este vorba de o boală genetică cu manifestare multisistemică, care afectează și vasele cerebrale. Prevalența anevrismelor intracraniene Prevalența exactă a anevrismelor intracraniene asimptomatice la persoanele cu ADPKD este incertă, deoarece este dificil a se evalua angiografic toți pacienții cu această afecțiune. în diferite studii, ratele de prevalență variază de la 0 (Torres et al., 1990) la 41% (Wakabayasi et
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
cu manifestare multisistemică, care afectează și vasele cerebrale. Prevalența anevrismelor intracraniene Prevalența exactă a anevrismelor intracraniene asimptomatice la persoanele cu ADPKD este incertă, deoarece este dificil a se evalua angiografic toți pacienții cu această afecțiune. în diferite studii, ratele de prevalență variază de la 0 (Torres et al., 1990) la 41% (Wakabayasi et al. 1983), în funcție de modul de selecție a loturilor investigate (vârstă, prezența/absența manifestărilor neurologice ș.a.) și mai ales a tehnicilor de diagnostic imagistic folosite (CT - angiografie, CT de înaltă
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
a loturilor investigate (vârstă, prezența/absența manifestărilor neurologice ș.a.) și mai ales a tehnicilor de diagnostic imagistic folosite (CT - angiografie, CT de înaltă rezoluție tridimensională, cu secțiuni de 2 mm, RMN, angiografie prin rezonanță magnetică nucleară = ARM). Valorile medii ale prevalenței anevrismelor intracraniene variază între 4-10% (4, 9). Combinând datele din trei studii prospective largi, care au folosit CT-secțiuni subțiri și ARM, Pirson, Chauveau și Grunfeld găsesc o prevalență a anevrismelor intracraniene asimptomatice la bolnavii cu ADPKD de 7,9%, iar
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
2 mm, RMN, angiografie prin rezonanță magnetică nucleară = ARM). Valorile medii ale prevalenței anevrismelor intracraniene variază între 4-10% (4, 9). Combinând datele din trei studii prospective largi, care au folosit CT-secțiuni subțiri și ARM, Pirson, Chauveau și Grunfeld găsesc o prevalență a anevrismelor intracraniene asimptomatice la bolnavii cu ADPKD de 7,9%, iar Torres (1997) la 10%, deci de aproape 4-5 ori mai frecvente decât în populația generală. Se pare că anevrismele intracraniene predomină la bărbați, dar cert este că se
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
la un bonav cu ADPKD impune efectuarea ARM sau CT. Screeningul presimptomatic Din cauza mortalității mari produse de ruperea anevrismelor intracraniene, screeningul presimptomatic la bolnavii cu ADPKD este o acțiune importantă. El este condiționat însă de următorii factori (după Torres, 1998): prevalența anevrismelor intracraniene: 6% la persoanele cu istoric familial negativ și 22% la bonavii cu anamneză familială pozitivă; PUNCȚIE LOMBARĂ (câteva picături dacă <6 ore sau >5 zile după eveniment) pozitivă negativă indice mare de suspiciune pentru hemoragie anevrismală ARM sau
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Probabilitatea de a atinge stadiul terminal al IRC (IRCT) care implică necesitatea inițierii dializei crește direct proporțional cu vârsta (Churchill 1984; Simon 1989; Parfrey 1990; Gabow 1992) (fig. 9.1.). Toate studiile epidemiologice (care au o remarcabilă similitudine) demonstrează o prevalență a IRCT de 22-29%, corespunzător vârstei de 50 de ani. în ansamblu, se apreciază că supraviețuirea medie până la IRCT este între 50 de ani (Gonzalo, 1996) și 55 de ani (Parfrey, 1990, Roscoe 1993). Totuși, retenția azotată survine cu mult
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
renală este mai redusă cu 10-15 ani în cazul prezenței genei PKD1 (5 studii: Parfrey et al., 1990; Gabow et al., 1992; Ravine et al., 1992; Wright et al., 1993; Torra et al., 1996). De asemenea, subiecții PKD1 prezintă o prevalență semnificativ mai crescută a HTA, care, în plus, debutează la vârste mult mai precoce, comparativ cu cei PKD2 . Aceste diferențe majore implică obligativitatea studiilor de linkage și genotipare pentru orice caz princeps/familie nou descoperită cu ADPKD, în cadrul oricărui protocol
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
familii afectate): anticipația; efect negativ posibil: moștenirea genei de la mamă vârsta înaintată. Trebuie remarcat, totuși, că toate aceste investigații nu evidențiază o legătură cauzală, directă, HTA fi apariție și progresie a IRC, relația fiind mai ales de tip asociativ (exemplu: prevalența HTA la subiecții afectați cu IRC). Există chiar și autori care contestă un rol major al HTA ca factor de risc (6 studii: Franz și Reubi, 1983; Gonzalo et al., 1992; Hannedouche et al., 1993; Choukroun et al., 1995; MDRD
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
afectări mai importante a genei (PKD1 sau PKD2), caz în care și atingerea renală ar fi potențial mai severă sau reprezintă expresia unei alte anomalii distincte, dar asociate, prezente doar la unele familii cu ADPKD. Datele din literatură sugerează o prevalență mai ridicată a localizărilor chistice extrarenale la subiecții PKD1 cunoscuți cu o evoluție mai severă a bolii (vezi mai sus). Evaluând în mod direct această ipoteză, grupul nostru de studiu relevă o prevalență mai mare a IRC la pacienții cu
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
cu ADPKD. Datele din literatură sugerează o prevalență mai ridicată a localizărilor chistice extrarenale la subiecții PKD1 cunoscuți cu o evoluție mai severă a bolii (vezi mai sus). Evaluând în mod direct această ipoteză, grupul nostru de studiu relevă o prevalență mai mare a IRC la pacienții cu importante manifestări/localizări extrarenale (Covic et al., 1996), contrar unor observații negative anterioare (Levine et al., 1985). 4. Infecția urinară Impactul negativ al infecțiilor urinare (ITU) repetate în progresia nefropatiilor interstițiale este recunoscut
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
studiile prospective, controlate, au infirmat complet presupusa influență negativă a ITU (3 studii: Simon et al., 1989; Franz și Reubi, 1983; Covic et al., 1996). De altfel, progresia spre IRC nu este mai rapidă la femeile cu ADPKD, la care prevalența ITU înalte este semnificativ mai crescută. 5. Aportul proteic Plecând de la cercetările experimentale ale lui Aukema et al. (1992), în care dieta hipoproteică a întârziat dezvoltarea chiștilor și progresia spre IRC la șoarecele PKD, a fost recomandat scăderea aportului proteic
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
nu depășește 4 (Chapman et al., 1994). Prezența HTA în cursul sarcinii ar putea afecta în mod negativ și sinergic progresia ADPKD spre IRC. Aproximativ 25% dintre femeile afectate vor prezenta o complicație hipertensivă în cursul sarcinii, preeclampsia având o prevalență de 11% în ADPKD (Chapman et al., 1994). Acidoza determină compensator creșterea sintezei de amoniu, acesta având rolul de a promova fibrogeneza tubulointerstițială. Ipoteza pare a fi confirmată de studiul lui Torres et al. (1994), în care tratamentul alcalin a
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]