12,874 matches
-
contribuie oare la intensificarea suspansului voyeuristic? Nu-i asta oare visul fiecărui școlar: să fie invizibil în vestiarul fetelor? A La care Samuel Sharp a început să tragă cu coada ochiului spre oglindă de pe perete cu o frecvență îngrijorătoare.“ — Ai priceput, nu? spuse Șam. Vrea să mă desființeze. Întinse apoi mâna după ziar, insă Adrian continuă lectură cu glas tare, părând să se distreze pe cinste. — „I-am spus că am auzit de tămbălăul pe care l-a făcut când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
loc călcâiele după ea, iar ea ne-a simpatizat din prima. Pe amândoi. N-am vrut să ne luăm la harță din cauza ei, așa că ne-am făcut obiceiul de-a ieși peste tot în trei. Colegii noștri de promoție nu pricepeau defel cum stau lucrurile. Iar noua ne plăcea să-i lăsăm să-și dea cu presupusul. Și cum stăteau? îl descusu Fanny. — Păi, nu se-ntâmplă nimic din punct de vedere sexual. Mai fumam niscai iarbă în trei și câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pentru toate ostenelile sale este robie curată, pentru că el cere toată moșia răzeșilor ca să-și ,,întregească” ce-i al său. La întrebarea: ,,Și noi ce facem?”, boierul răspunde cu o indiferență cinică: ,, Ce vă va lumina Dumnezeu!” Brusc, toți Șoimăreștii pricepură ,,râsul cel bun al Orheianului”. Dialogul dintre Tudor Șoimaru și boierul Stroie Orheianu încordează la maxim dramatismul scenei, grăbind deznodământul. Când Orheianu, sigur că ,,nu va cuteze unul să miște brațele”, îl amenință pe Tudor că-l va bate peste
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
grâul. Din zori până-n seară te îmbeți de mireasma văzduhului parfumat. Te scoli dimineața și te duci la câmp. În lan zăresc o mulțime de femei și fete, bătrâni și copii. Munca e în toi. E drept, nu fiecare se pricepe să lege snopi, dar de lucru se găsește pentru fiecare. Cei pricepuți strâng cât pot cuprinde cu brațele tulpinile aurii ale grâului și le leagă bine cu o legătură făcută din paie. Cu asta snopul este gata. Femeile așează deoparte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și râsul copiilor. Intrând într-o casă, bunicul zări câteva capete speriate ce încercau zadarnic să-și ascundă prezența sub patul care devenise neîncăpător pentru toți membrii familiei. Fără să cunoască limba acestora, bunicul le-a explicat așa cum s-a priceput că nu le va face nici un rău. Văzând licărirea de bunătate din ochii lui, aceștia i-au arătat tot prin semne că în hornul sobei se află ascunsă hrana. Bunicul a luat de acolo atât cât a crezut, gândindu-se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se cațără în tei. Neputând să înșface pupăza, puse la gura scorburii o căciulă pe care o avea deja pregătită. Când m-am trezit, soarele era deja de vreo două sulițe pe cer. Cum? Ce s-a întâmplat? Eu nu pricepeam. Nici eu, spuse vecina mea Irina. Și pe ea o scula în fiecare dimineață tot cucul armenesc. Ne-am suit în tei și am văzut căciula lui Nică. Am coborât și i-am spus Irinei: Tu du-te acasă și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vis ciudat. Se pare că mă aflam într-un uriaș labirint și lângă mine țopăia obositor o creatură nemaiîntâlnită. La început m-am îngrozit și, în ochii mei, se citea uimirea. Încercam să-i vorbesc, deși nu știam dacă mă pricep. Mi-am dat seama că este un spiriduș, ființa fantastică despre care citisem prin cărți. Nu dorea să-mi facă nici un rău, ci doar să mă călăuzească în lumea fantastică a viitorului; mi-a spus în graiul său. Nu am
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
jumătate preț. Toți Îl iubesc. N-a spus domnul Zegrea că ce izolare cumplită i-ar Înghiți pe toți, dacă n-ar fi el, postașul? Dumneavoastră, domnule Gheretă, sunteți un vaccin contra singurătății. Credeți-mă când spun asta, pentru că mă pricep la medicamente! Îl crede. Noroc că Îi place meseria. Tratează scrisorile cu o grijă deosebită. Cu dragoste, chiar. În fiecare scrisoare se ascunde un om. Telegramele Îi displac. Chiar dacă nu toate aduc nenorociri. Veștile bune pot pricinui necazuri doar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu ieșea nimeni. Piața Carolina era pustie. Cinematograful, Închis pentru renovare și, eventual, privatizare. Puțin mai la dreapta, biserica. Dincolo de ea, nimic. Degetele sale lungi Încercau câteva acorduri dintr-un concert de Giuliani. O muzică pe care șefa nu o pricepea, dar nici nu o tulbura decât arareori prin Întrebări scurte la care el răspundea clătinând din cap: „da”, „nu”: N-ați mai plecat, dom' profesor? Aveți vreo veste? E adevărat că...? și așa mai departe. Într-un târziu, după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dus vremea acarului Păun. De când? se miră doamna În vârstă. De când cu automatizarea, dragă, răspunse amuzat soțul ei. He! He! făcu domnul cu Magazinul. Vorbeați de scleroză, doamnă, și uitați ce agerime, ce reacție promptă... Se vede că nu va pricepeți la boli... Acesta e semnul progresului, doamnă. În țara noastră, după cum se știe, au fost eradicate foarte multe boli. Aproape toate. Cum să te pricepi prin urmare la ceva ce nu există? Raționamentul domnului cu Magazinul fu Întrerupt de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de scleroză, doamnă, și uitați ce agerime, ce reacție promptă... Se vede că nu va pricepeți la boli... Acesta e semnul progresului, doamnă. În țara noastră, după cum se știe, au fost eradicate foarte multe boli. Aproape toate. Cum să te pricepi prin urmare la ceva ce nu există? Raționamentul domnului cu Magazinul fu Întrerupt de un șuierat vesel de locomotivă, urmat imediat de urale și de o horă furtunoasă În jurul focului. Erau, după toate semnele, salvați. 8. Trenul Își reluă mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unei pături zburătoare, sau doar plutitoare, te poate lăsa fără grai... Cum se simte pacientul după acest exercițiu de levitație? Pacientul se simte bine, slavă Domnului, zise Marta, dar de ce vorbești așa complicat? E greu să vobești simplu când te pricepi la cuvinte! zise Andrei. Vocea răgușită sublinia, dacă mai era nevoie, dificultatea Întreprinderii, dar și excesul de umilitate. Mai bine te-ai pricepe la femei, răbufni Amalia cu dispreț, chit că În sinea sa era mândră de Învățătura lui Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bine, slavă Domnului, zise Marta, dar de ce vorbești așa complicat? E greu să vobești simplu când te pricepi la cuvinte! zise Andrei. Vocea răgușită sublinia, dacă mai era nevoie, dificultatea Întreprinderii, dar și excesul de umilitate. Mai bine te-ai pricepe la femei, răbufni Amalia cu dispreț, chit că În sinea sa era mândră de Învățătura lui Andrei, adunată cu trudă din cărți și dicționare. Să știi atâtea cuvinte și să nu le folosești, ar fi Într-adevăr mare păcat chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Învățătura lui Andrei, adunată cu trudă din cărți și dicționare. Să știi atâtea cuvinte și să nu le folosești, ar fi Într-adevăr mare păcat chiar dacă uneori, ca acum de pildă, ai vorbi de unul singur. La femei se pricep toți bărbații, draga mea. Pe când la cuvinte, doar cei aleși. Noroc că vorbele nu rămân Însărcinate ca Eva Rausch. Eva e o ființă minunată. Din păcate, Însă, refuză orice măsură de prevedere: În calendar nu crede, iar prezervativele o inhibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Revelion. Decât dacă... Decât dacă... Ia stai. Într-un colț al bucătăriei era un sul de hârtie, o schiță de afiș pentru Revelionul de la Carpați la care Iolanda renunțase din motive nedeclarate. Scrisese doar atât: Revelion. Îndreptă afișul cum se pricepu mai bine, apoi adăugă două cuvinte: „cu vânzare”. Revelion cu vânzare. Planul nu i se părea prea greu de Îndeplinit căci șampania fusese deja cumpărată. 3. Flavius-Tiberius se Învârtea printre antene, preocupat de starea emailului alb pe care se decupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întreg. Atenție de la un client. Petru tăcu, lăsând astfel omului de dincolo să-și savureze primele fumuri. Și cum v-ați hotărât? Întrebă Petru Într-un târziu. Îl știi pe Wellmann? Din vedere. E de ajuns. Să știi că se pricepe și la vii și la morți. Asta se vede după vitrină, zise Petru. Are gust... Să știi că are. A venit la mine acum vreo zece zile și numai ce mi-o spus: Bejane și Iustine, că așa mă cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a mierlit-o a doua zi. Nici nu știu cum, dar a fost Înmormântare mare. S-a văzut mâna de meseriaș a lui Wellmann. Mai vinde mormântul? se interesă Petru ca Într-o doară. Da. Acum Înțeleg anunțul, zise Petru. O să Îl pricepi și mai bine dacă o să-ți spun ce mi-a zis fiică-mea: nu ești bun de nimic, nomenclaturistule, impotentule! De unde a scos chestia cu nomenclaturistule, habar n-am, Întrucât io am lucrat doar la biroul de evidență al tovarășilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a putut vedea, un oraș cu femei credincioase. Bărbații erau În general de treabă, harnici și membri de partid cu carnet dar fără convingeri politice. Cei care veneau de la țară credeau orbește În șefi. Îi și numeau domni. Toți se pricepeau la femei, la politică și la fotbal. Unii dintre ei aveau puști de vânătoare și câini de rasă. Alții aveau undițe cu mulinete și năvoade pentru cazurile rare când foloseau dinamita. În cantități mici Însă, așa că unii pești scăpau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
revelion și, În loc să bage la ghiozdan, se uitau la tablouri de parcă În toate ar fi fost Fecioara cu pruncul. Le venea să spună: Întâi potolul și după aia icoanele! Cu burta plină, altfel Îți pică o pictură, chiar dacă nu te pricepi la desen, cum era și cazul său. Zorela dansa de când venise, orice și cu oricine, dar mai mult singură, ca și ceilalți de altfel, În cercuri mai mici sau mai mari, după cum le permitea holul, luminat doar pe jumătate. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vânzare”. După cum scrie la ziar. Cum ai spus? Brândușă văzuse și auzise multe În viața lui, mergea prin talciocuri mai des decât la biserică, dar așa ceva... Și ce se vinde, mă Gheretă? Pictori morți, zice domnul Zegrea, farmacistul, care se pricepe la de-astea că e farmacist doar, sunt mai scumpi decât ăi vii, după cum reiese și dintr-un vers pe care dom' Zegrea ni-l mai recită din când În când, și care sună cam așa: Ca păsările, mort voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apăr ca și dumneavoastră liniștea publică... Și era atât de gras că putea să facă infarct. Și cine mai tăia un porc mort? Și n-a guițat? L-aș fi auzit, interveni domnul Gusti Careja. Nu, dom' șef, că mă pricep. A horcăit el un pic, da' i-am pus și o pernă pe cap, plus un spay paralizant, așa că nu... Gata, zise polițistul tăcut, dar mai mare, se pare, În grad, ajunge, că avem treabă. Ducem porcul la locuința numitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
neașteptat al unei sclifosite care Își târa prin zăpadă blugii ei albaștri tiviți cu țurțurei de gheață. Era frumoasă, nimic de zis, dar era Îmbrăcată cam aiurea. Cu furca, altfel spus. După ce că era șleampătă, părea și drogată. Cei care se pricep ziceau că chiar era. Oricum, toți au rămas cu ochii agățați de ea, bărbați și femei deopotrivă. Iar ea se Îndepărta de sicriu, ușoară totuși, În năvodul cleios al privirii lor, ștergându-și mereu ochii cu o batistă-năfrămuță albă-albuță, faină-făinuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care stătea acum până la brâu în apă și cu brațele ridicate în echilibru deasupra valurilor înspumate, să încremenească îngrozită preț de o fracțiune de secundă, înainte să-și caute o cale de săpare înapoi în mare. Întotdeauna am fost mai priceput la chestiile pe termen lung. Clio! am strigat, mult prea tare. Cuplul de bătrâni și alți câțiva oameni de pe plajă se întoarseră și se uitară drept la mine, apoi în larg, spre ea. Clio! am strigat din nou și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am scos dosarul și nici n-am citit foaia de hârtie. N-am făcut nimic vreme de una, două, trei, patru secunde. În cele din urmă, am închis sertarul, m-am lipit cu spatele de fișet și-am încercat să pricep ceva din tărășenia asta ciudată. Nu era vorba doar de zgomote. Din cea de-a doua zi petrecută în lume îmi imaginasem că încăperea în care mă aflam acum conținea toate informațiile, elementele și imaginile sinelui meu pierdut, o dâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pornit pe înregistrare vreme de câteva ore. Cu cât înregistrarea e mai lungă, cu atât persoana în cauză e mai clară și bucla mai sigură. Acum - iar asta e complicat, Eric, așa că recitește pasajul de câte ori crezi că e nevoie ca să pricepi totul așa cum trebuie; s-ar putea să fie nevoie ca într-o bună zi să înlocuiești chiar tu casetele - persoana care înregistrează prima casetă trebuie să dea trei casete goale și caseta pe care a înregistrat-o persoanei care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]