3,011 matches
-
peste mult timp. Nu puteam să-i Învinovățesc pe nici unul dntre ei. Să-ți pierzi Încă un fir de păr pentru un cap care deja s-a pierdut pare multora deloc potrivit. Împărțindu-mi serile tăcute, singuratice, cu o sticlă prietenoasă, am Încercat adesea să-mi imaginez ce s-o fi Întâmplat cu ea: accident de mașină, vreo formă de amnezie, poate; o cădere emoțională sau mentală; o crimă pe care o comisese și care impunea imediata și permanenta ei dispariție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
meu, înșelătoare e încrederea în hârtia albă, ai impresia că e de ajuns să spui ce te doare pentru a primi leacul tămăduitor, te face numai să vorbești și nimic mai mult, n-are cum să te vindece, o mână prietenoasă se oprește pe umărul meu, părintele Ioan a murit! Dumnezeu să-l ierte! Pădurea întreagă a luat foc de la lumina aceea, știam eu că așa are să se întâmple, dar călugării grăbiți aleargă care încotro, Nu acolo, îmi vine să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Și dacă se întâmpla să primim invitații la deschiderea vreunui cămin sau a unui restaurant sau ceva de genul ăsta, mergea Sally Healy de fiecare dată. Ceea ce nu spunea Ashling era că Sally Healy era o mumie rotundă, care era prietenoasă cu toată lumea. Nu cunoștea regulile agresive ale Lisei și nici nu avea superioritatea ei emancipată. Îl vezi pe cel de acolo, spuse Ashling, arătând către un bărbat înalt care parcă era păpușa Ken. El este Marty Hunter, un prezentator TV.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din nou apariția, Lisa se pregătea să plece. Acum, că obținuse ceea ce își dorea, nu mai avea nici un motiv să mai stea într-un club ieftin. —Pa, atunci, ne vedem luni la serviciu, spuse Ashling stânjenită, nesigură de cât de prietenoasă ar trebui să fie. Lisa s-a strecurat prin mulțime cu o figură satisfăcută. Nu fusese o seară neproductivă. Faptul că îl văzuse pe Marcus Valentine o convinsese că el chiar merita efortul. Deși nu era ușor. Nu era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
iar micuțul Buddha era intens neglijat. A, a sunat Ted. O să fie sâmbăta viitoare, spuse Clodagh. Ashling făcu o pauză, în încercarea de a învinge impulsul unor emoții murdare. Nu își dorea să o încurajeze pe Clodagh să devină prea prietenoasă cu Ted. —Așa este, spuse ea, încercând să pară nepăsătoare. Face un număr în deschidere pentru Marcus. —Sună-mă în timpul săptămânii să stabilim ora și toate cele. Așa voi face. Trebuie să închid. De îndată ce a ajuns la Marcus, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
În clasă mi se spune Bianca, iar la ora de franceză mi se spune Ștefania . Aș dori să vă spun câteva lucruri despre mine. Sunt o fată înăltuță, am părul lung, de un șaten deschis și ochii verzi . Sunt vorbăreață, prietenoasă și mă port frumos cu cei din jurul meu. Am învățat de mică să fiu politicoasă, cinstită și săritoare la nevoie. Sunt bună la suflet, nu prea mofturoasă și sunt harnică: o ajut pe mama la bucătărie, îl ajut pe tata
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
puternică, cu părul șaten spre blond și ochii căprui ca frunzele toamnei. De la mama moștenesc simțul umorului și inteligența, dar de la tata nu prea știu ce. Adesea mulți îmi spun că sunt simpatică și amuzantă, dar eu cred că sunt prietenoasă și mereu veselă. Deși sunt un copil care poate foarte mult, nu aș spune ca am rezultate grozav de bune la învațătură, dar nici chiar rele. Sunt conștientă de calitățile mele, dar și de defecte, pe care sper să mi
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Îmi place mult handbalul pentru că mă relaxează și mă descurc foarte bine în acest sport, pe care îl practic la nivel de performanță. Sunt căpitan de echipă și am obținut rezultate excepționale. Iubesc caii, deoarece sunt niște animale foarte inteligente, prietenoase, cu sentimente de dragoste pentru stăpanii lor, dar și pentru că se pot dresa cu ușurință. Culorile mele preferate sunt rozul și movul deoarece au nuanțe deschise si pastelate asemeni florilor de primăvară. Cam aceasta sunt eu. Deși am destule defecte
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
orașul Iași. Sunt o fată înaltă pentru vârsta mea. Am părul șaten deschis și ochii albastri, care își schimbă culoarea în funcție de vreme sau de ținută. Eu cred că sunt o persoană cu multe calități. Sunt harnică, bună la suflet, întelegătoare, prietenoasă, nu spun minciuni, îmi place să fiu alături de cei care au nevoie de mine și îi ajut cu mare drag. Sunt un copil conștiincios, cu o mare putere de muncă și mă străduiesc să iau note mari la școală. Stăpânesc
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
că mă aflu în acest colegiu, că sunt eleva acestei doamne învățătoare. Ne așezăm în bănci. Aceleași pe care ne grăbeam în vara trecută să le părăsim. Gata, începe școala. Primim cărți, lista cu rechizite, sfaturi. Ni se pun întrebări prietenoase și suntem încurajați. În clasă este curat, cald și, dincolo de jaluzelele care flutură ușor, a rămas joaca de-a vacanța. Pe tablă scrie: „Bun venit! Mult noroc în noul an”. Parcă revenim acasă. Sub clar de lună Andrei-Dan Crăciun Este
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
este mai mare. Mi-am pus întrebarea daca aș fi scriitor despre ce aș scrie oare? Mie mi-ar plăcea să scriu despre o planetă fără pericole,unde natura este curată, unde toți copiii și animalele sunt mereu veseli și prietenoși, iar atmosfera de distracție. Dar până atunci nu mai am decât să mă împrietenesc cu cărțile și să visez. Pasărea măiastră Victor Gavrilovici „Fără veste, intrați și într-o poveste. Așa, fără vorbe prea multe, unul după altul, cu mine
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pe nume Duncan Nicholson... — Nu la asta mă refeream. Inspectorul Insch se rezemă de marginea biroului și Își Încrucișă brațele. Cu statura sa impunătoare, capul chel și costumul nou, arăta ca un Buddha bine Îmbrăcat. Doar că nu atât de prietenos. — Watson te-a dus la Accidente și Urgențe azi-noapte pe la două. N-ai prins 24 de ore la serviciu și deja ți-ai petrecut o noapte la spital. Îl avem pe bunicul lui David Reid Închis pentru atac asupra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pare rău, Jerry, dar Înțelegerea asta e doar pentru un om. Niște fotografii oficiale ale poliției vor fi disponibile pentru articol, dar nu putem permite să se facă poze fără aprobare. Va trebui să rămâi aici. Reporterul afișă cel mai prietenos zâmbet al său. — Hai, Laz, Jerry e un băiat bun. N-o să facă poze de groază, nu-i așa, Jerry? Jerry privi confuz o clipă, iar Logan știu că exact asta i se spusese să facă. Îmi pare rău. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Ușa celulei se Închise cu un pocnet sec și Insch se instală pe bancă lângă silueta ghemuită. — Domnule Strichen? Sau mai bine-ți zic Martin? Silueta se mișcă ușor. — Martin? Știi de ce suntem aici? Vocea lui Insch era blândă și prietenoasă, complet diferită de orice ton pe care Logan Îl auzise folosindu-l cu alți suspecți. Încet, Martin se ridică până când picioarele ajunseră să-i atârne peste marginea băncii, iar șosetele-i lăsară urme umede pe linoleum. Îi confiscaseră șireturile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Își croi drum printre perdele și se așeză pe un scaun negru de plastic În fața patului. Watson Îl urmă Înăuntru, ocupând o poziție În colț, având pregătit carnețelul de notițe. — Bună ziua din nou, domnule Anderson, spuse Logan cu cea mai prietenoasă voce de care era În stare. Sau pot să-ți spun Cameron? Bărbatul nu-și ridică privirea. O pată mică roșie trecuse prin bandajul de la Încheietura lui stângă. Nu putea să-și ia ochii de la ea. — Cameron, mă tot gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Pe măsură ce barca se apropia de malurile insulei, în legănarea valurilor, coroana de raze a statuii vii se distingea din ce în ce mai impunătoare, gigantică, ținând o carte și o făclie aprinsă îndreptată spre cer, ca o zeiță ce împrăștia în jur o lumină prietenoasă, entuziastă și încrezătoare. Se înălța din ce în ce mai mult, în ritm amețitor, încât atunci când am pus piciorul pe mal, aproape dacă se mai zărea figura ei de raze undeva în înalt, la creștetul capetelor oamenilor ajungând abia faldurile ce-i acopereau sandalele
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
vă răspund la întrebările voastre esențiale. Aceasta e cartea vieții. Mi-a dat-o arborele universal s-o păstrez. M-am așezat pe iarbă, privind în sus la coroana ei de raze. Ea se uita la mine cu o căldură prietenoasă, răbdătoare și apreciativă, de parcă m-ar fi cunoscut demult, și în ochii ei se amestecau imensitatea indescriptibilă a infinitului și intensitatea bucuriei de a fi în libertate absolută... Atunci, în concluzie? am auzit-o la un moment dat murmurând. În
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
se identifice cu seninul cerului. Nu credeam că poate ajunge vreun om aici... cum ai găsit drumul? Mi-a spus îngerul meu cum să ajung, am ridicat eu din umeri. A, doar așa..., a înțeles ea și mi-a zâmbit prietenoasă. Altfel de unde să știi cum să nimerești drumul? Mă bucur că ai venit. După cum vezi, am o mulțime de vlăstari luminoși adunați laolaltă... Ești mama lor?... Sunt vestitoarea lor, îi anunț mai departe, am grijă de ei, însă nu iam
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
acolo din întâmplare, rezemată nonșalant de poartă, cu ochelari de soare și un aparat de fotografiat agățat de gât, aștepta cu mâinile-n buzunare, mestecând gumă. Ce poartă-i asta? am întrebat-o. Știi cumva?... Nu știu, a răspuns ea prietenoasă, ridicând din umeri. A fost ceva aici, pe vremuri, dar acum nu mai știe nimeni nimic... Ești demult aici? Nu neapărat, a zâmbit ea și și-a scos ochelarii, privindu-mă direct. Soarele se reflecta în ochii ei ca într-
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
călare a lui Tiberius. Gajus își spuse că cel care deschisese grajdul acela avusese o premoniție. Mângâie calul, care îl privi cu ochii săi umezi și îi adulmecă mâna. Dintr-odată, cu o plăcere intensă, sări în șa. Simți freamătul prietenos al animalului sub el. Observă că în jurul lui se adunase rapid nu obsedanta escortă a Augustinienilor, ci un grup de soldați de la Marină. Comandantul lor declară: — Teritoriul acesta este al nostru, și oamenii mei au cerut să li se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în lumina soarelui. Pe unul din ele se putea citi „Cirque Fantastique”, iar pe celălalt era înfățișat un om îmbrăcat într-un costum alb cu negru, foarte asemănător ca aspect cu o tablă de șah. Cu toate că personajul păstra un aspect prietenos invitând trecătorii să intre la spectacol, avea ceva deranjant, după cum observă Sachs. Poate masca neagră ce îi acoperea jumătate din chip sau poate aspectul său ușor grotesc. Te făcea să te gândești imediat la Magician, ascuns la rândul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Cheryl Marston, în vârstă de 38 de ani și divorțată de 4, își dădu seama că amândoi se măsurau din priviri. El zâmbi vag și privi în altă parte. - Eu... Vocea i se topi și umplu tăcerea printr-o bătaie prietenoasă pe coapsa calului. Marston ridică o sprânceană. - Deci? încercă ea să-l încurajeze. - Păi, de vreme ce trebuie să pleci și e foarte posibil să nu te mai văd niciodată... Mă gândeam dacă ți s-ar părea deplasat să te întreb dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
privi acele orori fără ca măcar să clipească. - Bine, spuse într-un final Rhyme. Dar ai grijă de ea, Sachs. Era precaută, observă Malerick, la fel ca orice femeie ce tocmai fusese acostată de un bărbat în Manhattan, chiar dacă bărbatul era timid, prietenos și capabil să calmeze cai foarte agitați. Dar Cheryl Marston se calma încetul cu încetul, ascultând poveștile lui despre perioada când era la circ și călărea fără șa. Bineînțeles, toate poveștile erau în mod considerabil înfrumusețate tocmai pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
departe. Mă privea cu o expresie așa îngrijorată că nu mai părea, de fapt, așa sinistru - mai degrabă cum se uită mama când știe că mă doare și așa mai departe. Poate că, de fapt, chiar era doar un moș prietenos, care se simțea un pic singur. — Nu-i nimic, am zis și i-am zâmbit. Nu ca să-l încurajez sau ceva - n-aveam de ce să mulțumesc, că doar nu-i cerusem ajutor, nu? -, da’ m-am gândit că merită măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
oare cine o fi?” Și-a zis “Fir-ar să fie! Pleacă naibii!” Oare chiar există oameni să se bucure de musafiri neașteptați care trec doar să te salute sau să vadă ce mai faci? Pustnicii, probabil. Sau oamenii ăia prietenoși din Midwest pe care îi văzuse în serialul Big Love, dar pe care nu-i cunoscuse niciodată în realitate — da, probabil că pe ei nu i-ar deranja. Dar acum? Așa ceva era un afront. Serile de luni erau sfinte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]