9,624 matches
-
așteptând cu nerăbdare să se compare lucrările cu ale colegilor, devenind pentru câteva momente critici de artă în aprecierea nivelului de realizare al compozițiilor. In multe lucrări se poate observa tendința de creativitate plastică inventivă sau aspecte ale creativității plastice productive, realizate prin ordonarea liberă și inedită a formelor componente ale unei compoziții. Toate aceste exemple arată că elevii din clasele primare dispun de nenumărate posibilități de adoptare a unor atitudini creatoare, atunci când rezolvă probleme plastice întrun mod cu totul original
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
care se pot situa indivizii, fiecare nivel implicând experiențe psihologice diferite. Primul nivel creativitatea expresivă exemple de creativitate expresivă o reprezintă desenele spontane ale elevilor. Caracteristicile esențiale ale acestor produse sunt spontaneitatea și libertatea de expresie. Al doilea nivel creativitatea productivă în acest stadiu individual, însușind anumite informații și tehnici, elevul ajunge la un nivel nou de îndemânare, de realizare a unui produs științific sau artistic finit. Al treilea nivel creativitatea inventivă constă în ingeniozitatea acțiunii cu materiale, tehnici, metode. Creativitatea
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
metodele folosite pentru rezolvarea lor, se urmărește dezvoltarea sensibilității, a gândirii artistico-plastice și a gustului estetic și artistic al elevilor. Prin metodele și procedeele folosite, se urmărește să se antreneze acele potente creative ale elevilor care duc la realizări artistice productive conștiente, personale și imediate. 1. Metoda exercițiului Dintre metodele didactice tradiționale, principala metodă din cadrul activităților artistico-plastice este exercițiul. Prin exerciții elevii își perfecționează acuitatea vizuală, spiritul de observație, dobândesc unele deprinderi practice legate de cunoașterea diferitelor procedee a unor tehnici
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
educa prin limbajul artelor plastice înseamnă a educa potrivit legilor frumosului, a-i familiariza cu elementele de limbaj plastic, cu procedeele și tehnicile de lucru. Munca ce am desfășurat-o în acest sens a constituit un proces formativ și nu productiv; nu am urmărit în exclusivitate creația, ci stimularea creativității. Activitățile de desen și pictură nu sunt concepute doar pentru talente, ele trebuie să devină exerciții viabile și eficiente pentru toți copiii. Copilul cu capacitatea sa vitală și optimistă, cu ochii
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
s-ar defini etimologic, ar trebui să cuprindă aproape toate ramurile sociologiei, ceea ce, evident, nu este cazul. Tocmai din cauza acestor dificultăți trebuie renunțat la pretenția de a circumscrie de la început aria de aplicabilitate a conceptului de definit și este mai productiv să utilizăm celelalte două căi determinate de Inkeles în indicarea obiectului unei științe. 1. Ce spun sociologii educației?tc " 1. Ce spun sociologii educației?" Celebrul sociolog american de origine poloneză Florian Znaniecki (1882-1958), într-un studiu din anii ’70, publicat
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
cetățenilor Republicii Franceze și bazat pe analize științifice elaborate de profesioniști ai statului, și-a fixat ca obiectiv, spre exemplu, să răspundă la întrebarea: cum să fie organizată clasa astfel încât ceea ce vor învăța elevii să se potrivească cu viața lor productivă din societate? Celălalt corifeu al sociologiei clasice, Max Weber (1864-1920), fără să fie preocupat în mod special de problematica școlii, a abordat-o în contextul discuției asupra birocratizării și, mai ales, în cadrul analizei stratificării sociale. El a observat că instrucția
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
al lui Dewey, cele trei funcții sunt nu numai compatibile, ci și reciproc suportive. Rolurile ocupaționale în economia capitalistă sunt cel mai bine ocupate de indivizi care au cel mai înalt nivel de dezvoltare personală. Altfel spus, dezvoltarea personală este productivă din punct de vedere economic. Pe de altă parte, un sistem școlar liber și universal poate oferi șanse de dezvoltare personală independent de rasă, sex sau clasă socială. Aceste deziderate sunt realizabile doar într-un sistem democratic. În continuarea acestui
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
larg în capitolul IV, prin prisma analizelor lui Gary Becker (1997), se înscrie în aceleași încercări de justificare economică a politicilor educaționale. Economiști precum Becker și Denison (Cherkaoui, 1986) au urmărit să demonstreze că investiția în școală este o investiție productivă, ea aducând nu numai beneficii individuale, ci și sociale. Concepțiile tehnofuncționaliste au fost erodate de neîncrederea din ce în ce mai acută manifestată de pe la mijlocul anilor ’60 în virtuțile modernizării, ale industrializării, precum și față de modul de organizare liberală a societății. Sociologii, și nu numai
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
în Occident în doctrina funcționalismului tehnologic, iar țările comuniste, cuprinse și ele de febra modernizării și a industrializării, au integrat-o în sintagma „revoluție tehnico-științifică”. Aidoma teoreticienilor din școala capitalului uman (Becker, 1997; Denison, 1964), tehnofuncționaliștii concepeau școala ca investiție productivă. O consecință a economismului teoriilor lor este și egalitarismul conținut în ideea că lipsa egalității de șanse duce la irosirea resurselor societății. Reflectând optimismul acelei perioade, teoreticienii la care ne referim nu acordau mari șanse de supraviețuire inegalităților manifeste care
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
mărci ale competenței servesc la îmbunătățirea calculelor probabiliste pe care le fac angajatorii cu privire la performanțele tehnice viitoare ale candidaților la angajare. Diagnosticul educațional utilizează calificările școlare pentru a reduce numărul solicitanților de poziții, a-i separa pe recruții mai puțin productivi de cei eficienți, a elimina solicitanți de poziții lipsiți de anumite calități particulare și a-i selecta pe candidații care au demonstrat deja capacitatea de a rezolva sarcini noi (chiar dacă acele sarcini nu sunt tocmai cele solicitate de slujba respectivă
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
a extins conceptul de capital de la resursele fizice și monetare la cele umane, tratate într-un capitol aparte în acest volum. Mai mulți economiști și sociologi au criticat concepția subsocializată, excesiv de individualistă, asupra omului utilizată în economie pentru înțelegerea fenomenelor productive, propunând introducerea relațiilor dintre oameni în explicarea fenomenelor economice. Americanul Mark Granovetter (1985) a arătat, de pildă, că multe dintre situațiile cu care se confruntă știința economică - procese, instituții - nu se explică nici prin modelul piețelor, nici prin cel al
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
de la companiile japoneze de top, la industria românească ce trebuia restructurată. Diferențele culturale, de mentalitate și atitudine au conturat o necesitate strigentă, aceea de a găsi un instrumentar care să faciliteze cât mai bine Împărtășirea cunoașterii, folosirea acesteia În scop productiv și formarea de specialiști În cunoaștere. Cu ocazia studiilor universitare aprofundate efectuate În SUA, ca bursier al Programului Georgetown University, finanțat de Congresul Statelor Unite, am Început colaborarea cu International Knowledge Management Institute, primind și calificarea de Certified Knowledge Manager. Întors
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
a supraviețui vine numai din abilitatea de a crea, dobândi, procesa, Capitalul structural Capitalul uman Capitalul clienților Capital intelectual Întreține și reține noile și vechile cunoștințe În condițiile unui mediu tot mai complex, incert și În continuă schimbare. Cunoașterea este productivă numai dacă este folosită pentru a face diferența (În loc de a exista pur și simplu), iar acest lucru constituie un factor determinant În poziția competitivă a unei companii. Cunoașterea ajută la acuratețea luării deciziilor În măsura În care niciun alt factor nu poate contribui
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
fi să păstrăm factorul Capital și să-l simbolizăm prin litera C, iar În locul forței de muncă să punem simbolul cunoașterii (knowledge), și anume K. Practic, produsul obținut este funcție de doi factori: Capital și Cunoaștere, Y = F(C, K). Exprimarea productivă a forței de muncă reprezintă materializarea resursei cunoaștere. Aceasta poate să ia forma fizică a muncii operatorului din fluxul de producție, poate lua forma intelectuală a activității manageriale sau poate avea caracterul virtual al unui software. Așa cum aminteam Într-un
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
3.3.1. Veriga profesională lipsă a dezvoltării economice În context organizațional Specialiștii În Cunoaștere sunt membrii unei organizații, angajați ai unei companii, funcționarii publici care contribuie În mod determinant la sporirea capitalul intelectual. „În practică, folosirea cunoașterii În scop productiv este un lucru care mai degrabă se Întâmplă decât se conștientizează”<footnote Lakshman, C. (2008), Knowledge Leadership - Tools for Executive Leader, Sage Publications Ltd. footnote>. Cei care reușesc să gestioneze cunoașterea, principiile, elementele componente și metodologia sunt apreciați la adevărata
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
acestora se va ajunge la un dezechilibru și o inegalitate lipsite de armonie care produc război și ură. Această formă de guvernare decăzută din cea ideală are multe puncte în comun cu constituția spartană: „periecii” formau, la Sparta, o clasă productivă, liberă, dar care era aservită „egalilor”, adică cetățenilor cu drepturi depline, care aveau ca îndeletnicire războiul și administrarea cetății, iar „slujitorii” erau probabil echivalentul „hiloților” spartani a căror condiție nu era cu mult deosebită de cea a sclavilor. În cadrul acestui
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
textul de la început până la sfârșit și reluându-l de la început) sau se poate repeta fragmentar (împărțind materialul pe teme și efectuând repetiția pe fragmente până la asimilarea treptată a tuturor). În cazul unui text scurt și ușor de înțeles, cea mai productivă este repetarea globală. Când e vorba de un mare volum de informații și greu de înțeles, cea mai eficientă este o repetare mixtă: o lectură globală, urmată de învățarea pe fragmente (teme) și, în final, o nouă parcurgere în ansamblu
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
A.L. Taylor propune să se distingă cinci niveluri de creativitate: a. Creativitate expresivă, atunci când are loc o liberă și spontană exprimare a persoanei, fără preocupări de utilitate sau valoare, ca în cazul desenelor realizate de copiii mici. b. Creativitate productivă, când persoana și-a însușit priceperi și deprinderi care permit să producă lucruri utile, dar în care specificul ei să fie slab exprimat. Este cazul unei țesătoare de covoare și a oricărui muncitor calificat Ă ei punând în practică tehnici
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
revoluționează un domeniu științific, ori la creația artistică, deschizând căi noi de abordare, așa cum a realizat A. Einstein în fizică sau L. van Beethoven în muzică. În raport cu aceste trepte de creativitate, orice om normal e capabil cel puțin de „creativitate productivă”. Oricum, totdeauna când avem de soluționat o problemă (deci când o situație nu se poate realiza imediat pe baza cunoștințelor acumulate) gândirea implică un minimum de efort imaginativ, în sensul găsirii unei soluții anterior necunoscute. Din punct de vedere psihopedagogic
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
cum compozițiile din tinerețe ale lui Ludwig van Beethoven pot fi confundate cu creațiile profesorului său J. Haydn ș.a.m.d. Unii vor să explice întreaga sinteză creatoare prin analogie, ceea ce este o exagerare, deși, neîndoielnic, este un procedeu foarte productiv. 4. Etapele procesului de creațietc "4. Etapele procesului de creație" Munca de creație parcurge mai multe etape: a. Perioada de preparare, când se adună informații, se fac observații, se delimitează problema (în artă Ă scopul urmărit), se schițează o ipoteză
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
reprezintă o componentă esențială a procesului creativ, implicată de fiecare dată când un individ selectează sau preferă o idee sau un ansamblu de idei” (p. 312). Orientările psihometrice care includ și alte elemente de rezolvare creativă a problemelor decât creația productivă, precum identificarea problemelor (Runco și Okuda, 1988; Wakefield, 1985) și gândirea evaluativă (Okuda, Runoc și Berger, 1991; Runco și Chand, 1994) încep să prindă contur. Un corolar la cercetarea psihometrică a rezolvării problemelor promovează testele de perspicacitate. Din punct de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de măsurare au fost elaborate în scopul evaluării sensibilității estetice (vezi trecerea în revistă realizată de Frois și Eysenck, 1995) sau - mai general - a atitudinii de toleranță a ambiguității (Kirton, 1981). Pentru a descoperi conexiunea dintre anumite experiențe și creația productivă, pe lângă trăsăturile de personalitate, s-a recurs la analiza experienței de viață anterioare a persoanei creative. În consecință, atunci când cercetătorii intenționează să colecteze informații referitoare la activitățile și realizările unei persoane menite să reflecte potențialul sau performanțele ei creative, metoda
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
of Research and Development in Education, 27, pp. 253-264. MacKinnon, D.W. (1962), „The nature and nurture of creative talent”, American Psychologist, 17, pp. 484-495. MacKinnon, D.W. (1965), Personality correlates of creativity”, în M.J. Aschner fie C. E. Bish (eds.), Productive thinking in education (pp. 159-171), Washington, DC: National Education Association. MacKinnon, D.W. (1975), „IPAR’s contribution to the conceptualization and study of creativity”, în I.A. Taylor și I.W. Getzels (eds.), Perspectives in creativity (pp. 60-89), Aldine, Chicago
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
lucru este posibil. Pentru ca o descriere holistică să fie consistentă, trebuie să se recurgă la anumite instrumente de analiză. Cu cinci ani înainte de discursul prezidențial al lui Guilford, Max Wertheimer, unul dintre întemeitorii psihologiei gestaltiste, a publicat cartea îndelung elaborată Productive thinking (1945). Lucrarea tratează șapte studii de caz, fiecare cuprins într-un întreg capitol. Trei studii de caz - despre Gauss, Galileo și Einstein - analizează gânditori creativi de marcă. Abordarea rezolvării problemelor a lui Wertheimer demonstrează analogia sa cu procesele perceptive
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creația lui nu a fost inhibată de acest factor; și nici nu a însemnat un motiv de distres. Freud și mulți alții au fost nevoiți să părăsească țările celui de-al Treilea Reich al lui Hitler pentru a putea munci productiv în altă parte. James Joyce a părăsit Irlanda și catolicismul, refugiindu-se la Trieste pentru a se elibera de un mediu restrictiv. Persoanele creative se pot simți marginale: ele deschid noi drumuri, făuresc o nouă viziune care, pe măsură ce opera lor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]