5,828 matches
-
Enoh însă nu se bucură de o reputație similară (cf. Gen. 5,21‑24). Singurul element valorificat de tradiția apocrifă ulterioară constă în „mutarea” sa prin mila lui Dumnezeu. Mai mult chiar, așa cum remarcă M. Dulaey, Enoh nu a fost profet, calitate indispensabilă martorilor eshatologici. Pe de altă parte, Moise și Elisei, care au darul taumaturgic, nu îndeplinesc cealaltă condiție, aceea de a fi fost ridicați cu trupurile lângă tronul dumnezeiesc. Ilie și Ieremia par deci singurii care îndeplinesc aceste două
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și Elisei, care au darul taumaturgic, nu îndeplinesc cealaltă condiție, aceea de a fi fost ridicați cu trupurile lângă tronul dumnezeiesc. Ilie și Ieremia par deci singurii care îndeplinesc aceste două condiții. În plus, Ieremia este menționat în Evanghelie ca profet eshatologic: „Și venind Isus în părțile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii săi zicând: «Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?» Iar ei au răspuns: «Unii, Ioan Botezătorul, alții Ilie, alții Ieremia sau unul dintre proroci»” (Mt. 16
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
propun un scenariu diferit, care s‑ar putea afla, la rândul său, la originea scrierilor lui Victorin (respingerea apocrifelor de către Victorin nu este, după părerea noastră, decât o supoziție nefondată). Într‑adevăr, ultimele capitole ale scrierii (8‑9) relatează întoarcerea profetului la Ierusalim, restaurarea cultului în templu, moartea sa, urmată de o înviere spectaculoasă și, în fine, martiriul său (prin lapidare), la capătul activității de profețire a venirii lui Cristos. Iată episodul care l‑ar fi putut influența pe Victorin în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
au rămas lângă cortul său timp de trei zile. [...] La capătul celor trei zile, sufletul i s‑a întors în trup și el a glăsuit în mijlocul tuturor (9, 7‑13). Foarte probabil, Victorin cunoștea această tradiție care prezintă episodul învierii profetului și pe care a valorificat‑o în manieră proprie. Moartea prin lapidare era în perfectă consonanță, dat fiind că cei doi martori eshatologici din capitolul 11 al Apocalipsei au avut aceeași soartă. Exegetul descoperă, se pare, în Paral. Ier., un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aceasta rămâne, desigur, o supoziție). Ca ultim argument, el citează un verset din Ieremia (1,5): „Mai înainte de a fi în pântecele maicii tale te‑am cunoscut, mai înainte de a veni pe lume te‑am sfințit și te‑am rânduit profet între neamuri” (11,3). Acest verset îl înfățișează pe Ieremia profet al neamurilor, fapt care are neîndoielnic legătură cu figura Anticristului‑Nero, cel care va fi stăpânul neamurilor. Martorii eshatologici apar pentru a treia oară în capitolul 14, simbolizați prin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
verset din Ieremia (1,5): „Mai înainte de a fi în pântecele maicii tale te‑am cunoscut, mai înainte de a veni pe lume te‑am sfințit și te‑am rânduit profet între neamuri” (11,3). Acest verset îl înfățișează pe Ieremia profet al neamurilor, fapt care are neîndoielnic legătură cu figura Anticristului‑Nero, cel care va fi stăpânul neamurilor. Martorii eshatologici apar pentru a treia oară în capitolul 14, simbolizați prin doi îngeri; primul vestește „credința cea veșnică”, al doilea, pedepsirea Babilonului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asemenea un al treilea înger, pe care Victorin însă îl ignoră. În capitolul 7, el vorbește în schimb de un singur martor eshatologic, înscriindu‑se astfel pe linia tradiției reprezentate de Oracolele sibiline (cartea a II‑a) și de Commodian. Profetul este simbolizat aici de un înger, fapt cu totul justificat de vreme ce Dumnezeu l‑a păstrat pe alesul său în rai. În capitolul 11, exegetul respectă datele Apocalipsei, prezentând doi martori, care supraviețuiesc în propriile trupuri și care sunt înzestrați cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
respectă datele Apocalipsei, prezentând doi martori, care supraviețuiesc în propriile trupuri și care sunt înzestrați cu calități taumaturgice. În fine, al treilea simbol este identificat în capitolul 14. Aici nu mai este vorba de un singur înger, nici de doi profeți, ci de doi îngeri. Metoda „repetiției” îi permite lui Victorin să reunească într‑o singură secțiune simbolurile care apar dispersate în corpusul ioanic, dar care prezintă un minimum de trăsături comune. Prin contrast cu coborârea martorilor din rai, Anticrist „se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a doua jumătate. Ilie propovăduiește și face minuni în Iudeea, așadar, în partea orientală a Imperiului. El închide cerul, abătând secetă asupra pământului, preschimbă apele râurilor în sânge (cf. Apoc. 11). Nu lipsește nici ciuma. Îngroziți, iudeii îl acuză pe profet în fața senatorilor, cerând moartea sa: Incenduntque prius senatum consurgere in ira/et dicunt Heliam inimicum esse Romanis (vv. 849‑850). La rândul lor, senatorii îl conving pe Nero, prin daruri și rugăminți, să‑l ucidă pe profet, aducându‑i învinuirea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îl acuză pe profet în fața senatorilor, cerând moartea sa: Incenduntque prius senatum consurgere in ira/et dicunt Heliam inimicum esse Romanis (vv. 849‑850). La rândul lor, senatorii îl conving pe Nero, prin daruri și rugăminți, să‑l ucidă pe profet, aducându‑i învinuirea de trădare a religiei tradiționale. Nero poruncește ca profeții (Commodian trece aici de la singular la plural; cf. Apoc. 11) să fie aduși uehiculo publico la Roma și să fie „sacrificați” neîntârziat. Ulterior, el declanșează persecuția împotriva Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
consurgere in ira/et dicunt Heliam inimicum esse Romanis (vv. 849‑850). La rândul lor, senatorii îl conving pe Nero, prin daruri și rugăminți, să‑l ucidă pe profet, aducându‑i învinuirea de trădare a religiei tradiționale. Nero poruncește ca profeții (Commodian trece aici de la singular la plural; cf. Apoc. 11) să fie aduși uehiculo publico la Roma și să fie „sacrificați” neîntârziat. Ulterior, el declanșează persecuția împotriva Bisericii. Reacția divină nu se lasă așteptată: potrivit Apoc. 11,13, a zecea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aduși uehiculo publico la Roma și să fie „sacrificați” neîntârziat. Ulterior, el declanșează persecuția împotriva Bisericii. Reacția divină nu se lasă așteptată: potrivit Apoc. 11,13, a zecea parte a orașului este distrusă și sunt omorâți șapte mii de oameni. Profeții sunt ridicați în văzduh, printr‑o minune dumnezeiască. Persecutorii nu sunt însă intimidați de aceasta, ci continuă nestingheriți masacrul. Commodian spune că Dumnezeu le‑a împietrit inimile, așa cum făcuse odinioară cu Faraon. Nero ordonă expulzarea creștinilor din cetate și pronunță
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sfărâmați; orașele distruse, devastate. Toate acestea cu îngăduința lui Dumnezeu (vv. 941‑988). Înainte ca oștirea sfinților să intre în Ierusalim, tiranul care l‑a învins pe Nero fuge către nord. Este prins și aruncat într‑un iaz (stagnum) împreună cu profetul său mincinos, îndurând aici „pedeapsa focului” (ignea poena). Ceilalți conducători vor deveni sclavi ai poporului sfânt. Această confruntare umană constituie preludiul Judecății universale. Soarele, stelele, fulgerele, tunetele, toate fenomenele dezlănțuite vor participa la pedepsirea necredincioșilor. Creștinii, atât cei vii, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Activitatea nefastă care debutează în timpul primei sale existențe se continuă, la sfârșitul lumii, atunci când, tot din ordinul său, vor fi omorâți cei doi martori menționați în capitolul 11 al Apocalipsei. Asupra acestui punct, apologetul ezită, vorbind când de un singur profet eshatologic (Ilie), când de un tandem de profeți (începând cu versul 856). În opinia Martei Sordi, Ilie ar simboliza aici un personaj real, respectiv, senatorul creștin Astyrius, de care Eusebiu vorbește într‑un fragment din cartea a VII‑a a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se continuă, la sfârșitul lumii, atunci când, tot din ordinul său, vor fi omorâți cei doi martori menționați în capitolul 11 al Apocalipsei. Asupra acestui punct, apologetul ezită, vorbind când de un singur profet eshatologic (Ilie), când de un tandem de profeți (începând cu versul 856). În opinia Martei Sordi, Ilie ar simboliza aici un personaj real, respectiv, senatorul creștin Astyrius, de care Eusebiu vorbește într‑un fragment din cartea a VII‑a a H.E. (16‑17): Acesta era membru al Senatului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
scenariul eshatologic furnizat de Apocalipsă, pe care, de altfel, se străduiește să o respecte pe cât este posibil. Dovadă este faptul că imediat după sfârșitul episodului taumaturgic, avându‑l protagonist pe Ilie‑Astyrius, el trece imediat la plural (v. 858). Moartea profetului/profeților este cerută în fața senatului de către iudei precibus et donis iniquis (v. 852). Senatorii susțin că Ilie reprezintă o amenințare pentru cultul tradițional. În ceea ce‑i privește, iudeii invocă subminarea autorității Romei. Nero declanșează și continuă persecuția fără a ține
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
eshatologic furnizat de Apocalipsă, pe care, de altfel, se străduiește să o respecte pe cât este posibil. Dovadă este faptul că imediat după sfârșitul episodului taumaturgic, avându‑l protagonist pe Ilie‑Astyrius, el trece imediat la plural (v. 858). Moartea profetului/profeților este cerută în fața senatului de către iudei precibus et donis iniquis (v. 852). Senatorii susțin că Ilie reprezintă o amenințare pentru cultul tradițional. În ceea ce‑i privește, iudeii invocă subminarea autorității Romei. Nero declanșează și continuă persecuția fără a ține seama
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o amenințare pentru cultul tradițional. În ceea ce‑i privește, iudeii invocă subminarea autorității Romei. Nero declanșează și continuă persecuția fără a ține seama de avertismentul divin: distrugerea celei de‑a zecea părți a Cetății și ridicarea la cer a trupurilor profeților uciși. El are alături doi cezari, pe care Sordi îi identifică cu Gallian și Salonin, cosemnatari ai edictelor în cauză (în 257). Domnia primului Anticrist - păgân, proiudeu și anticreștin - este brusc întreruptă de apariția unui rex ab oriente, probabil regele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
facit, ut illi (Iudei) credere possint/ ad seducendos eos [iudaeos] quoniam est missus iniquus (vv. 929‑930). El va provoca războiul eshatologic, care va fi urmat de împărăția de o mie de ani a „poporului ascuns”. Va fi aruncat, împreună cu profetul său mincinos, în „iezerul de foc”, așa cum precizează Apocalipsa 19,20. Dar, dacă lucrurile stau în felul acesta, ce sens ar putea avea introducerea legendei lui Nero („anticristul” păgân) în trama anticristologică? Mai întâi, trebuie spus că din legenda în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ut spiritalis eradat. Recapitulantes scripturas ex eo Iudaei 20 Exclamant pariter ad Excelsum sese deceptos. (Isaia spune: „Iată omul care face să se cutremure întreaga lume Și regii deopotrivă, iar pământul sub el se va face pustiu”. Ascultați, căci un profet a vestit despre el; Nimic nu este neadevăr în cuvintele mele, temei au cele scrise în Lege. Este limpede că lumea se va sfârși atunci când va veni acesta Și va învinge cu totul, el singur, trei stăpâni ai pământului. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
jumătate, Nero. Atunci desfrânata Babilon va fi scânteie și cenușă. Apoi, peste Ierusalim va păși învingătorul latin. Zicând deci: „Eu sunt Cristos, cel căruia neîncetat vă rugați”. Și, de bună seamă, întâii născuți îl vor copleși de laude, înșelați, Din pricină că profetul său cel mincinos va face nenumărate minuni. Și mai ales, pentru ca ei să creadă în el, chipul său va grăi. Cel Atotputernic îi va îngădui să ucidă sfinții. Atunci, citind Scripturile cu de‑amănuntul, iudeii Vor striga într‑un glas
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spune autorul, din profețiile creștine, din Oracolele sibiline și din Oracolele lui Hystaspe. El însumează șapte etape, până în momentul învierii morților: 1) Divizarea Imperiului; 2) Venirea unui rege tiranic din țările de la miazănoapte; 3) Apariția unor cataclisme cosmice; 4) Venirea profetului eshatologic; 5) Venirea Anticristului (regele din Siria); 6) Înfrângerea Anticristului de către ultimul împărat, Cristos; 7) Venirea lui Cristos. Așadar, într‑o primă fază, Imperiul Roman se va destrăma în zece părți trecute sub autoritatea a zece regi, incompetenți, desigur, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
homines ad dei agnitionem (7, 17). Se impun remarcate două lucruri în legătură cu magnus propheta! Lactanțiu cunoaște și reia în descrierea sa versiunea lui Commodian din prima parte a poemului Carmen..., versiune conform căreia, la sfârșitul vremurilor, va veni un singur profet, și nu doi, ca în Apocalipsă. Dar, spre deosebire de predecesorul său care se adresează, după cum am văzut, unui public păgân iudaizant (deci cunoscător al tradiției biblice), apologetul nostru, care se adresează unui public păgân mai puțin familiarizat cu creștinismul, omite intenționat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu doi, ca în Apocalipsă. Dar, spre deosebire de predecesorul său care se adresează, după cum am văzut, unui public păgân iudaizant (deci cunoscător al tradiției biblice), apologetul nostru, care se adresează unui public păgân mai puțin familiarizat cu creștinismul, omite intenționat numele profetului. El este cel care va săvârși minunile descrise în Apocalipsă, dar, ca să spunem așa, sub masca anonimatului. Pentru mai multă exactitate și claritate, argumentele lui Lactanțiu elimină tot ceea ce pare superfluu, păstrând numai strictul necesar: sosirea unui „trimis al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
anonimatului. Pentru mai multă exactitate și claritate, argumentele lui Lactanțiu elimină tot ceea ce pare superfluu, păstrând numai strictul necesar: sosirea unui „trimis al lui Dumnezeu” precedă venirea ultimului tiran pe pământ. Pe fondul misiunii de convertire ce‑i revine „marelui profet”, Anticristul apare sub chipul unui rege „originar din Siria”. Personajul este identificat cu Anticristul numai spre sfârșit (cap. 19), pe tot parcursul scrierii fiind vorba doar de un rege de o extraordinară răutate, malo spiritu genitus, euersor ac perditor generis
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]