6,456 matches
-
exercita o aceeași influență asupra agentului verbului. Prin urmare, este necesar ca o semantică a lumilor posibile (A3) să fie asociată sintaxei. Conexitatea înlănțuirilor de propoziții (fenomene de legare locale) trebuie analizată în cadrul tensiunii textuale: asigurarea reluării-repetiției (continuitatea textuală) garantând progresia. Lucrările de lingvistică devenite de acum clasice descriu pe larg fenomenele de pronominalizare (Pisica.... Ea...), articularea (O pisică....pisica...), referențializarea deictică contextuală (O pisică.... Această pisică...), nominalizarea (O pisică intră.... Intrarea pisicii...), substituția lexicală (O pisică...Animalul...), reformularea (Această pisică
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
reformularea (Această pisică este o felină), cadre presupoziționale și alte reluări inferențiale (Lucky Luke s-a lăsat de fumat: deci el fuma înainte)4. Pentru a ilustra, putem spune că, în poemul lui Desnos, conexitatea morfo-sintactică este corect realizată, însă progresia semantică mult prea forțată, iar coeziunea este destul de puțin asigurată din punct de vedere pragmatic de către insulta ritualică ("Blestemat fie..."). În plus, întocmai cum am arătat, raportul semantic între titlu și poem ține mai mult de enigmă decât de fixarea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
pe pietre [k]și după aia... ăăă... a venit un omuleț care ne-a... ăăă... muștruluit puțin [l] atunci ne-am cărat rapid [m] ș-asta-i tot. Cei patru organizatori temporali APOI, ATUNCI, ȘI DUPĂ AIA și din nou ATUNCI punctează progresia acestei povestiri semnalând gruparea de propoziții: propozițiile [a + b + c + d + e] constituie o primă macro-propoziție pe care o vom numi de acum înainte situație inițială; propoziția [f], introdusă prin organizatorul APOI, corespunde unei a doua macropropoziții narative, cu funcția
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
legenda va putea fi comentată. Avem de-a face aici cu două funcții diferite din punct de vedere calitativ în raport cu însăși povestirea; aceasta marchează frontiera dintre lumea comentată și lumea povestită. Ele cuprind corpul propriu-zis al narațiunii, unde se creează progresia povestirii (1973: 114). Ne vom concentra atenția, într-o primă etapă, asupra analizei blocului narativ omogen construit, din cea de-a doua replică aparținând lui Kaliayev. Analiza predicatelor din situația finală (i) va permite identificarea celor aflate în situația inițială
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
-l descrieți pe acest yankeu? Hmm...Din câte îmi amintesc, era un tip destul de înalt, cu păr roșcat... Se îmbrăca destul de țipător și fuma țigări lungi de foi: de fapt un american tipic. Floch și Rivière, Dossier Harding, Dargaud, 1984 Progresia replicii descriptive este realizată metodic: prima frază dezvoltă operația de aspectualizare (proprietate apoi parte), cea de-a doua punerea în relație, iar ultima, concluzivă marcată prin punctuație, presupune o reformulare de sinteză. În următorul text publicitar, operația de tematizare comparativă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
lui Arnolf. Dacă acesta din urmă subliniază sfârșitul situației inițiale (Orientarea-Pn1) prin "Foarte bine", aceste două evaluări în aparteu din versurile 511 ("Ah! Cotoroanța naibii! Năpârcă blestemată") și 535-536 ("Spurcată vrăjitoare! Ah! Scorpie mîrșavă!") marchează cele două evenimente majore ale progresiei narative. Structura acestei introduceri în scenă este următoarea: (a) Dialog (v. 482) (b) Rezumat (478) Cerere de povestire (483) Intrare-prefață (484) (c) [POVESTIRE] Pn1 = Orientare (v. 485-502) Pn2 = Complicație (v. 503.410) + Evaluarea lui Arnolf (aparteul din v. 511) Pn3
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și povestire: "Aceasta din urmă, într-adevăr, în măsura în care postulează o separare dintre timpul narat și timpul narațiunii, lasă în suspans timpul dramatic și rupe firul acțiunii" (1969: 152). În aceeași măsură în care descrierea poate să reprezinte un obstacol pentru progresia narativă, în genul romanesc, caracterul monologal al povestirii vine să rupă ritmul înlănțuirilor dintre replici. Această lege a economiei este în întregime justificată de respingerea de către clasici a oricărui caracter eterogen și de căutare constantă a unei unități discursive: dialogul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
anihilează structurile logice, cunoașterea analitico-științifică și imensa bogăție pe care dimensiunea semnificațiilor o are pentru individ și umanitate. De fapt, politologul italian avertizează asupra pericolului pe care îl reprezintă dependența de televiziune și imaginile multimedia, Sartori susținând că acestea "inversează progresia de la sensibil la inteligibil și o răstoarnă prin ictu oculi, printr-o întoarcere la simpla vedere. Televiziunea produce imagini și anulează conceptele; dar în felul acesta atrofiază capacitatea noastră de abstragere și o dată cu aceasta întreaga noastră capacitate de a înțelege
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
pentru lectură/înțelegere, fără adăugarea unui plan de text. Vom vedea că anumite descrieri adoptă planurile argumentative, conver-sațional-dialogale sau injonctiv-instrucționale, fără ca, prin aceasta, să treacă în argumentație, conversație sau instrucție. B. Definiția textului și a secvențialității 1. Continuitate-repetiție și/vs progresie Printre definițiile textualității, cea care lasă să se facă distincția clară dintre o descriere și un alt tip de structură secvențială, de exemplu narativă, este și cea care, înainte de toate, încearcă să rezolve tensiunea specifică oricărei forme de textualitate: tensiunea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
se facă distincția clară dintre o descriere și un alt tip de structură secvențială, de exemplu narativă, este și cea care, înainte de toate, încearcă să rezolve tensiunea specifică oricărei forme de textualitate: tensiunea dintre continuitate-repetiție, pe de o parte, și progresia, pe de altă parte. B. Combettes rezumă acest fenomen de textualitate generală în acești termeni: Absența aportului de informație ar genera o parafrază perpetuă; absența punctelor de ancorare care fac trimitere la ceva "deja-spus" ar conduce la o suită de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
1983), cît și în jocul conținuturilor presupoziție/poziție urmărit de Ducrot. Putem spune, într-adevăr, despre text ceea ce acesta din urmă afirmă despre condițiile pe care discursul, în general (monolog sau dialog) tinde să le satisfacă: a) o condiție de progresie. Este interzisă repetiția: fiecare enunț are rolul de a introduce o informație nouă, dacă nu totul devine vorbărie goală. b) o condiție de coerență. Nu înțelegem prin aceasta doar absența contradicției logice, ci obligația, valabilă pentru toate enunțurile, de a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Nef) și memoria discursivă (A. Berrendonner) ne permit să conturăm o primă definiție de tipul: Un text este o suită bine formată de unități (fraze, propoziții, acte de limbaj sau de enunțare) legate între ele (continuitate-repetiție), progresînd către un final (progresie)1. Noțiunea de "memorie textuală" permite analizarea următorului fapt: odată încodată în reprezentarea discursivă, o unitate textuală devine suportul eventualelor anafore (operație de reluare); entitățile textuale sînt tot atîtea potențiale antecedente de anafore. Noțiunea de "memorie discursivă" permite să adăugăm
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cu altă ocazie, fac parte din memoria ce devine astfel un aspect al continuității textuale. Dar un enunț, în funcție de principiul pertinenței, este informativ doar dacă vehiculează mai multe date (cunoștințe, credințe) decît deținea înainte inter-pretantul; iată un nou aspect al progresiei textuale și a dialecticii stabilitate (același)/diferență (altul). Se înțelege prin aceasta că un text este un dispozitiv atît mobil (progresie), cît și relativ stabil (continuitate). A spune că memoria discursivă este alimentată în permanență de evenimente co(n)textuale
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
este informativ doar dacă vehiculează mai multe date (cunoștințe, credințe) decît deținea înainte inter-pretantul; iată un nou aspect al progresiei textuale și a dialecticii stabilitate (același)/diferență (altul). Se înțelege prin aceasta că un text este un dispozitiv atît mobil (progresie), cît și relativ stabil (continuitate). A spune că memoria discursivă este alimentată în permanență de evenimente co(n)textuale, înseamnă a insista pe caracterul progresiv și parțial al construirii reprezentărilor prin text. Așa cum vom vedea în capitolul următor, unitățile limbii
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
prin text. Așa cum vom vedea în capitolul următor, unitățile limbii, precum conectorii argumentativi de exemplu, constituie tot atîtea semnalări de revizuire sau de conservare a acestor reprezentări descriptive. Se va vedea că, dacă în descriere coeziunea este asigurată de Tema-titlu, progresia este cu mult mai dificil de situat și aceasta pentru că acest tip de secvență pare să aibă drept caracteristică reprezentarea simultaneității unui tot și a unităților sale (și eventuale sub-unități). În fapt, tradiționala "narativizare"-temporalizare a descriptivului despre care s-
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
este fie neagră, fie înaltă, fie rapidă, fie prevăzută cu rame, și totul apare, în general, cît mai întunecat: el nu merge mai departe cu descrierea" (p. 111); sau, mai mult, începe secvențe în mod real descriptive, introducînd însă o progresie temporală: Dacă de exemplu Homer vrea să ne arate carul Iunonei, trebuie ca Hebe să-l construiască piesă cu piesă sub ochii noștri. Vedem roțile, osia, scaunul, oiștea, curelele și hamurile, nu asamblate, ci asamblîndu-se în mîinile lui Hebe" (p.
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Niveluri și unitate de analiză 1. Niveluri de textualitate locală și globală Foarte succint, credem că este indispensabil pentru analiza noastră să distingem: a) LA NIVEL MICROTEXTUAL: a1 o conexiune locală (morfosintactică mai ales); a2 o coeziune-progresie locală (între fraze: progresie tematică și dinamism comunicativ temă-remă; între micro-propoziții: asignarea valorilor de adevăr-validare în universurile subiacente reprezentărilor discursive); a3 o coerență-pertinență locală (între actele de limbaj și planurile enunțării). b) LA NIVEL MACRO-TEXTUAL: b1 o conexiune globală a secvenței și/sau a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în aceeași măsură parțial și dinamic, vom examina două documente ce pot constitui un bun exemplu: primul însoțește fotografia unei faleze de escaladă 1, iar al doilea este titlul unei pagini publicitare pentru Căile Ferate Federale Elvețiene. 1. Construcția și progresia reprezentării (15) Decor verde stînci masive și de neclintit Pasul Ursului are totul pentru a fi îndrăgit. Cele patru rînduri ale lui (15) constituie o unitate tipografică bine delimitată (inițială majusculă și punct la sfîrșit de frază). Această unitate morfo-sintactică
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ca /automobil/ sau /faleză/ sau nume proprii ca /Popeye/, /Olive Oyl/ sau /Château de Chambord/ fixează un cadru (frame), determină un orizont de așteptare legat de prezența și funcția elementelor previzibile. Descrierea, ca text coeziv, este constituită din predicate succesive (progresie) enunțate cu privire la un număr de semnificați constanți (coeziune). Acest nucleu inițial de semnificați, care declanșează și mai apoi asigură înțelegerea pe baza izotopiei textului, se află conținut în tema-titlu. În discursurile descriptive cele mai diverse (literare, publicitare, jurnalistice, enciclopedice etc.
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un castel, o faleză, Popeye, Olive Oyl, ca și capul unei creaturi vag antropomorfe de roman științifico-fantastic presupun un ansamblu de elemente (definiție expansiune) previzibile și ordonate în scheme. Ordinea apariției elementelor definiției (nomenclatură și predicate) se supune, bineînțeles, unei progresii de fiecare dată specifice. Fiecare discurs reglează ordonarea detaliilor considerate pertinente de către descriptor pentru descriptar (pertinente în interiorul fiecărui "gen" și fiecărei situații de interacțiune). C. Schematizarea descriptivă 1. Ancorarea și atribuirea unei teme-titlu Pentru a aprofunda analiza reprezentării descriptive, poate
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
revistei Alpi-Rando, 1986. 2. J.-M. Adam, Pour lire le poème, pp. 173-184 și Pratiques, nr. 31, pp. 59-60, 1983. 3. Utilizăm acest termen compus pentru a evita o confuzie între tema semantică (temă + remă, fr. propos) sau tema în progresia tematică (tema + tranziție + remă). 4. H. Hermann, J. F. Cier, Système nerveux central, Masson, vol. III, p. 381. 5. Caietele Centrului de cercetări semiologice de la Neuchâtel, nr. 51, 52 și 54 țin seama de o cercetare făcută în cadrul FNRS elvețian
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o nouă temă (o sub-temă), o nouă clasă-obiect. În terminologia noastră, un aspect poate deveni o sub-temă-titlu într-o sub-clasă-obiect. Chiar termenul de "tematizare" pare a se potrivi perfect datorită raporturilor cu noțiunea pragheză de temă din perechea temă-remă și progresia tematică. Ancorarea și atribuirea sînt legate de hipertemă, tematizarea de teme ramificate (părți sau aspecte ale hipertemei) sau de teme apărute în sfera hipertemei (a temei-titlu). O tematizare corespunde nivelului 2 al structurii descriptive. Astfel, putem reveni la schemele 7
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fr. ENFIN) care semnalează concomitent o enumerare (sfîrșitul enumerării precedente) și mai ales, în acest caz, reformularea. De fapt, se face trecerea de la hiponimul "șepci" la hiperonimul "pălăriuță(e)" și, mai departe, la un termen supraordonat, mai vag: "lucru". Această progresie diminuează treptat specificul obiectului observat și face posibilă operația de asimilare finală. Un element evaluativ se alătură de fiecare dată termenilor supraordonați: "pălăriuță (făcută cu de toate)" și "sărmane lucruri" (schema 19). Dacă reperăm (paralelism de construcție suplimentară) expansiunile relative
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cu de toate)" și "sărmane lucruri" (schema 19). Dacă reperăm (paralelism de construcție suplimentară) expansiunile relative ce urmează imediat celor două denumiri, ajungem la o relație de coerență pe două niveluri a cărei reprezentare ramificată semnalează coeziunea, dar a cărei progresie pare esențială pentru a construi sensul configurațional (problemă întotdeauna destul de delicată în literatură). Schema 19 arată rețeaua coerentă de propoziții și diferitele lor niveluri de dependență ierarhică, cores-punzînd diferitelor operații de asimilare (ASM): În timp ce micropropozițiile pd. ASM (2.1.) dezvoltă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nu este străină, cu siguranță, de personaj, dar mai ales de proiectul flaubertian de a scrie o carte "despre nimic" (Corespondența din 16-1-1852). Cu alte cuvinte, P2 regizează proliferarea compozită a lumii obiectale și nulitatea adevăratului personaj central al romanului. Progresia acestei fraze ample face din pd. ASM (2.2.) propria remă (ultimul element) din P2. Aceasta înseamnă că este vorba de elementul care, din punct de vedere informal, este considerat cel mai important. La această problemă, teoria pragheză a dinamicii
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]