37,224 matches
-
public deopotrivă au simțit nevoia de a pune o distanta oarecare între contingent și lumile narate. S-a produs astfel o întretăiere absolut specială a planurilor temporale, spațiale și lingvistice. Ceea ce ar putea, la rigoare, aproximă o "definiție" a literaturii. Proza nu poți să faci fără să știi, iar dacă o faci, e cît se poate de prozaica. Este o lecție pe care, cu peste două secole înainte de romantici, Cervantes a știut-o foarte bine: altfel nu ar fi putut scrie
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
de care poate profita paradoxal. Ancorat în sfîrșit la acest țărm, mă văd nevoit să dau lămuriri cititorilor textului de față de ce n-am înfățișat mai amplu aici tocmai fructele fertilității, prin care Ana Blandiana a îmbogățit substanțial lirica și proza română contemporană. Justificarea mea e că am conceput însemnările mai degrabă că o evocare sentimentală, cu tentă și autobiografica, punînd între paranteze analiza propriu-zisă a creației. Am cedat întîietate unei laturi - rezistență în fața dictaturii și a intolerantei -, un capitol în
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
vizita lui Delavrancea la Berlin, în drum spre Paris? E aici efectiv (mă bucură că mă întîlnesc în opinie cu dl Alexandru Săndulescu), o bucată din "momente". De aceea, tocmai, dl Ion Vartic a inclus-o în ediția sa de proza Caragiale din 1998, în sumar, la capitolul Addenda. Scrisorile marelui dramaturg (cu deosebire cele din perioada berlineza) sînt compuse într-adevăr că adevărate opere de artă, rămînînd nemuritoare, că întreaga să opera. Studiul despre Duiliu Zamfirescu (mie personaj dezagreabil, ceea ce
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
chiar și cu prețul unei autoincendieri a conștiinței Sinceritatea pe care o practică are ceva sfâșietor. Iar decentă de care vorbea Nicolae Manolescu nu este chiar decentă, ci o înălțime spirituală care transfigurează indecentă, ferind-o de orice cădere în proza vieții. De fapt, poezia Angelei Marinescu este fundamental indecentă, un streap-tease metafizic, o dezbrăcare în văzul lumii de ceea ce opacizează ființă: "Cu părul râs mă plimbam prin sat/ în timpul în care poezia nu mai avea nici o putere./ Nimeni Nu Mai
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
epitete Groapă, dar se trece sub tăcere un roman de talia Cărții Milionarului. Radu Petrescu este menționat la grămadă printre memorialiști, alături de Geo Bogza sau de N. Steinhardt, dar e scăpat din vedere românul novator Matei Iliescu, iar Școală de proza de la Tîrgoviște e supusă unui embargo sever. Recordul absolut în materie de incompetență, dezinformare și umor involuntar suculent se înregistrează în secțiunea consacrată criticii: un spațiu în care cîteva personalități de elecție par să fi exercitat o activitate prodigioasa de
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
cu multe precauții, aș spune că sînt vizibile, în literatura românească a acestui secol, anumite mode onomastice; care nu exclud, desigur, strategiile atipice, ci le stabilesc fundalul. Mi se pare - la un nivel de foarte mare (și riscantă) generalitate - că proza românească a oscilat mai ales între strategia numelor "normale", tipice, și cea a numelor hibride, grotești, cu sonorități rebarbative și contraste stilistice interioare. Alte categorii - numele descriptive, transparente sau cele simbolice - sînt desigur prezente, dar în măsura ceva mai redusă
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
Caragiale (mai ales a listelor lui de nume, exercițiu preliminar redactării); ele produc o comedie lingvistică și eventual, indirect, o parodie a "democratizării" sociale - dar pot fi și simple dovezi de stîngăcie, obsesie a lecturii "cu cheie", joc formal gratuit. Proza ultimelor decenii a cochetat destul de mult cu artificialul, cu comicul fonetic mai mult sau mai putin reperabil în realitatea lingvistică. Exemple tipice se găsesc în lungile enumerații ale lui Marian Popa: Antologea, Atintis, Brepurgel, Bubencu, Buibăr, Buzduc, Căcuciu, Cotfase, Delabuda
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
se par a se distinge mai ales modă mai conformist-oficială a mîțului Manole (Manole Crudu, Manole Suru) și cea cu intenții mai mult sau mai putin subversive a simbolismului religios. După obsedantul deceniu, un număr semnificativ de personaje masculine din proza românească poartă numele evangheliștilor: eroul-martor și/sau personaje, cu mare probabilitate, un Ioan, Luca, Matei sau Marcu (la Paul Georgescu, Radu Petrescu, Sorin Titel ș.a.).
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
și din Mallarme, în felul său inimitabil, care pune în valoare că pe niște bijuterii cuvintele limbii române. I.L. Caragiale rescris VOLUMUL Caragialeta (Tim., Ed. Brumar, 1998) poate fi considerat un remake al operei lui Cragiale. Șerban Foartă "colorizează" poetic proza și teatrul scriitorului din secolul trecut, și face aceasta cu un desăvârșit bun-gust. În calitate de cititori, ni se pare și încântător, si nostim să degustam texte caragialiene traduse din limba română în limba română. Operația traducerii presupune o adevarată virtuozitate, fiind
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
Dan Croitoru NU CRED să fi văzut vreodată o antologie de proza scurtă mai bine gândită decât The Phantom Church and Other Stories from România (Biserică fantomă și alte povestiri din România) apărută la University of Pittsburgh Press în traducerea Georgianei Fârnoagă și Sharon King, selecția materialului, introducerea, reperele cronologice și notele
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
americani, daca nu cei mai buni, atunci cu siguranta printre primii din această nobilă breaslă, s-ar putea mândri cu acest volum.) Mărturisesc că am avut deseori impresia, îndeosebi în cazul antologiilor (și cu atât mai mult a celor de proza scurtă), a unui salt în necunoscut. Sigur că, o antologie înseamnă, înainte de orice altceva, o imensă oportunitate: aceea de a "ieși în lume", de a fi pus, cum bine au observat înșiși editorii prezenței antologii, "sub ochii publicului internațional". În pofida
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
antologie reprezintă, ca să parafrazez un autor prezent în carte, "un capitol de istorie literară". Cu tot ceea ce el poate conține: experimente, tehnici narative, puncte de vedere, ideologie care diferă. Cititorul trebuie să se replieze cu rapiditate de la o bucată de proza la alta, să accepte noi coduri și să le ignore pe cele abia "sparte". Deja familiarizarea cu un mesaj cultural străin poate fi dificilă, uneori irealizabila, și atunci reluctanta lectorului, aflat în posesia altor "norme", nu poate avea ca rezultat
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
dificilă, uneori irealizabila, și atunci reluctanta lectorului, aflat în posesia altor "norme", nu poate avea ca rezultat decât distrugerea textului, oricât de bun ar fi acesta. Un cameleon, iată, prin urmare, cititorul ideal al unei antologii! În cazul antologiei de proza scurtă românească, Georgiana Fârnoagă și Sharon King, pe de-o parte, și profesorul Florin Manolescu, pe de alta, au ieșit în întâmpinarea multora dintre greutățile pe care le-ar presupune această defrișare a unui teren virgin de către un lector, într-
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
de alta, au ieșit în întâmpinarea multora dintre greutățile pe care le-ar presupune această defrișare a unui teren virgin de către un lector, într-o oarecare măsură, inocent. Astfel, introducerea lui Florin Manolescu urmărește evoluția literaturii de ficțiune și a prozei scurte românești în particular. Fiind vorba de proza românească interbelică, o scurtă cronologie 1940-1990 "marchează" evenimentele (aproape toate nefaste) ale celor cinci decenii scurse de la finele ultimei conflagrații mondiale. Informații de ordin ortografic și fonetic au darul edificării oricărui cititor
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
greutățile pe care le-ar presupune această defrișare a unui teren virgin de către un lector, într-o oarecare măsură, inocent. Astfel, introducerea lui Florin Manolescu urmărește evoluția literaturii de ficțiune și a prozei scurte românești în particular. Fiind vorba de proza românească interbelică, o scurtă cronologie 1940-1990 "marchează" evenimentele (aproape toate nefaste) ale celor cinci decenii scurse de la finele ultimei conflagrații mondiale. Informații de ordin ortografic și fonetic au darul edificării oricărui cititor care s-ar întreba, descumpănit, cum Dumnezeu se va
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
Manolescu. De la povestea încărcată de simboluri magice a lui Voiculescu, la realismul crud al lui Petru Dumitriu sau D.R.Popescu, la călătoria fantastică a "Bisericuței din Albac" din povestirea Anei Blandiana sau fantasticul de tip Edgar Allan Poe din superbă proza a lui Culianu, la fervoarea borgesiană a pseudobibliografiilor lui Mircea Horia Simionescu, falsă povestire polițista a lui Băiesu, ironia postmodernă a unui Nedelciu sau I. Manolescu sau halucinanta structura baroca a Mendebilului cărtărescian, cititorului i se oferă, astfel, posibilitatea explorării
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
acolo, cum bine știa,/ - și i-a învățat asta pe mulți - a descoperit oroarea, oroarea -/ șoaptele întunericului, astea îi stăruiau în cămara sufletului"... * În sumar figurează și o dezbatere - de fapt, un grupaj de monologuri - cu titlul Tendințe postmoderne în proza românească. Semnatarii intervențiilor sunt: Cornel Moraru, Gabriel Dimisianu, Mircea Nedelciu, Dan-Silviu Boerescu, Luca Pitu, Henri Zalis și Marian Victor Buciu. În stilul său binecunoscut, Luca Pitu propune - desigur, fără legătură directă cu problema prozei românești - să nu renunțăm la "Doina
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
monologuri - cu titlul Tendințe postmoderne în proza românească. Semnatarii intervențiilor sunt: Cornel Moraru, Gabriel Dimisianu, Mircea Nedelciu, Dan-Silviu Boerescu, Luca Pitu, Henri Zalis și Marian Victor Buciu. În stilul său binecunoscut, Luca Pitu propune - desigur, fără legătură directă cu problema prozei românești - să nu renunțăm la "Doina eminească", "xenofoabă", ci să o rescriem, în conformitate cu idealurile de azi: "Cam așa: Cine n-o iubi streinii,/ Mîânca-i-ar ficații câinii! Ori: Ehehe, Român Sireacul/ Intră-n NATO cu Poleacul!..." * Caius Traian Dragomir publică în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
cu un roman de concentrată dimensiune. Dar de un gen literar ca atare, al românului, nu se poate vorbi. Scriitorii de la începutul veacului (Sadoveanu, Gîrleanu, Bassarabescu, Brătescu-Voinesti, C. Sandu-Aldea, Rebreanu, ca să-i pomenesc numai pe cei mai importanți) scriau, cu toții, proza scurtă, de la schița pînă la cel mult nuvelă. Și, pe deasupra, aceste scrieri erau inundate de lirism, aglomerate fiind cu figuri neputincioase de boieri scăpătați ce-și admirau, nostalgic, vechile sineturi, trăind, mai toți, sufletește, în secolul trecut, de dezrădăcinați și
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
lui Puiu, era evident (Maiorescu o intuise și i-o spusese) că, începînd cu memorialistica, va avea suflul scurt și opera puțină... Și, totuși, românul înnoitor, obiectiv, cum tot ceruse Lovinescu, se va naște datorită unuia dintre acești autori de proza scurtă. Va fi Rebreanu (Sadoveanu va scrie și el, marile sale române, după 1930, cînd apare Baltagul, adică în noua, marea să nouă vîrstă de creație, care începe în 1928 cu nuvelă Hanu Ancutei). Ion, marele român al lui Rebreanu
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
ale cărții (prima ediție a apărut în două volume), dînd tot de tematica rurală, s-a apucat de lectură neîncrezător și, la interogațiile telefonice ale autorului, dădea răspunsuri istovite ("Merge greu, Rebrene") pentru că, deodată, să realizeze răsturnarea colosală realizată în proza și românul românesc prin Ion, comunicîndu-i el autorului că a scris o capodoperă. Zăgazul s-a rupt definitiv. A început zodia românului românesc. Au venit Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Gib Mihăescu, Sulutiu
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
Neamul Românesc literar, Cuget clar, Noul Sămănător), toate dirijate de N. Iorga, s-a năpustit, violent, împotriva modernității literaturii, continuînd să opună marilor creatori pe inexistenții Lascarov-Moldoveanu, Eugen Boureanu, I. Dongorozi și alții mai prejos. N. Iorga a văzut în proza postbelică un marasm și e cu totul semnificativ că atacul fusese îndreptat împotriva lui Ion, despre care și în 1935, în Istoria literaturii românești contemporane, scria: "în românul cu optzeci de personagii, cu violuri și omoruri, cu toate manifestațiile brutei
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
Aron Pumnul, dascăl stabilit la Cernăuți, consecvent luptător antihabsburgic și antimaghiar, ale cărui bizare teorii și practici lingvistice l-au influențat, fiind lesne detectabile în articolele și epistolele sale. Pentru că, am uitat să notez, Iraclie Porumbescu a scris articole și proză de un anume fel, de care, mai tîrziu, spre bătrînețe, fiindu-i cerută, căuta să întocmească o posibilă bibliografie. Și ea e semnificativă, dacă nu e și prea corpolentă. Din fericire, s-a păstrat o parte din corespondența sa. Cele mai multe
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
decorată cu inscripțiunea Să trăiască jubiliarii". Să mă opresc aici, cu observația că bătrînului preot Porumbescu era, din plin, înzestrat cu simțul detaliului, cu aplecare spre descrierea ospețelor. Avea har de prozator și, dacă ar fi stăruit, putea scrie excelent proză de atmosferă. Și, în sfîrșit, să-mi fie îngăduit să citez, în final, o splendidă scrisoare, din octombrie 1893, către ginerele său, soțul iubitei Mariorica: "Iubite Dumitrache! Chiar bătu orariul meu 12 noaptea. Eu adormisem și mă trezii prin vis
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
Ioana Bot La data cînd mi-a parvenit ultimul volum de proză semnat de Adrien Pasquali (Le pain de silence, Geneva, Editions Zoé, 1999), autorul plecase dintre noi, iar această ultimă carte devenise chiar ultima; gest disperat - ca orice asemenea gest - moartea pe care Pasquali și-a dat-o înconjoară cu un
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]