8,957 matches
-
-i-se energii teurgice. Neîndoios, Melville s-a familiarizat în detaliu și cu acest al doilea moment, trasîndu-și pesemne, prin intermediul lui, liniile generale ale propriilor tipologii și, cu deosebire, ale celei ilustrate de Căpitanul Ahab. În plus, să nu uităm, prozatorul însuși a lucrat mulți ani ca navigator (inclusiv, transoceanic!). A fost marinar, între altele, și pe o balenieră. Neașteptat cu adevărat este că scriitorul extrage din aceste aventuri fabuloase foarte puțin epic „de acțiune" așa-zicînd, arătîndu-se preocupat mai curînd de
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
te întrebi: în fond cine pe cine a trădat? Critica a trădat sau critica a fost trădată? Trecând de titlu, ne dăm totuși seama repede cine a trădat pe cine, în viziunea lui N. Breban, mai ales că de la început prozatorul ne trimite la faimoasa La trahison des clercs a lui Julien Benda. Un reper lămuritor. Eseistul francez deplânsese, în anii 30 ai veacului trecut, angajarea intelectualilor, a cărturarilor (les clercs) în disputele politicii ale vremii, tot mai înverșunate, în polemicile
Trădarea criticii? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6796_a_8121]
-
Daniel Cristea-Enache Prozator de cursă lungă, Virgil Duda pare să-și fi dozat foarte bine parcursul creativ, de la o bornă editorială la alta. Sunt destul de rare exemplele de autori perfect egali cu ei înșiși, la un nivel superior: fără cărți absolut excepționale, ieșite
Nu mai suntem tineri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7888_a_9213]
-
fiindcă, știind în linii mari despre ce va fi vorba (o poveste de dragoste, pigmentată de scene fierbinți și întrețesută cu o tematică și o problematică a complicațiilor adaptării), vom gusta, fără îndoială, noile istorii relaționale desenate și adâncite de prozator. Protagonistul romanului se află, precum majoritatea predecesorilor săi din cărțile postrevoluționare ale lui Virgil Duda, între două lumi: una a prezentului fierbinte israelian, trăit accelerat, sincopat și nevrotic; și alta a trecutului românesc, nu mai puțin palpitant, în datele inițiale
Nu mai suntem tineri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7888_a_9213]
-
de pagini mai încolo, trebuie să accentuez un fapt pe care luciditatea constantă Varietăților conexe l-ar putea lăsa, pe nemerit, în umbră. Exersată mai ales în probleme de geometrie sintetică, mâna lui Liviu Ornea e, filologic vorbind, una de prozator autentic. Tabletele reluate aici și publicate inițial în Observator cultural, în Dilema veche ori în Viața românească vădesc nu o dată, pe lângă farmec, un talent narativ echivalent cu al maeștrilor genului acestuia condensat. Iar dacă unele din texte folosesc această înzestrare
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
cazul precocelui Sorin Stoica, această confirmare fusese încă mai rapidă și în treptele mai multor volume de autor.) Venise, acum, rândul lui Filip Florian, dincolo de contribuția sa în proiectul fratern Băiuțeii. Și, în timp ce publicul larg aștepta un story de la rafinatul prozator, critica își pregătea instrumentarul de disecție, abia așteptând să constate căderea lui Florian după performanța din Degete mici. Fiindcă, oricât ar părea de ciudat, există critici literari pe care succesul unor scriitori autohtoni (tirajele mari și reeditările, traducerile și lecturile
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
și lecturile în străinătate, premiile și bursele obținute) îi irită. Pare că acest succes - echivalat și când e cazul, și când nu e cazul cu facilitatea consumistă - îi ocolește; că a fost obținut și întreținut în afara ariei lor de acoperire. Prozatorii trebuie atunci readuși la ordine, făcuți să înțeleagă că "faima" lor e relativă și condiționată de verdictul nou al autorității critice. Ce am scris ieri în registru laudativ despre el sau ea, am scris ieri. Azi e azi și scriu
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
fost câștigat, într-o manieră categorică, de Filip Florian. Prima jumătate a romanului său e absolut splendidă, iar fluctuațiile ulterioare ale tensiunii epico-lirice și finalul diminuat dau un roman perfectibil. Ecuația valorică nu mai are însă necunoscute în cazul acestui prozator artist și meticulos, în filiația lui Ștefan Agopian și în sincronie cu o revelație târzie a "optzecismului" ca Horia Ursu. Marca proprie a lui Filip Florian este luminozitatea cărții (difuzată din scriitură în atmosfera propriu-zisă a romanului) ce merge împreună cu
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
merge până la capăt, de la o scenă la alta și din frază în frază, spre ideea că, asemeni prieteniei, solidarității, iubirii, maternității, Istoria poate avea un sens proiectiv. Urmărim aici mai multe istorii: una mare, cu majusculă, aparent obiectivă, în care prozatorul introduce alte câteva, așa zicând mărunte, personalizate, subiective la modul omenesc. Extrem de interesant e însă că Filip Florian nu desenează mai întâi cadrul, pentru a focaliza și a decupa apoi secvențele private. El pornește invers, de la ceea ce este mai personal
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
principiu pe marginea unei inițiative editoriale, în totului tot, lăudabile. Aparține Gabriela Adameșteanu acelei categorii de autori dispuși să supraviețuiască, prin discrete schimbări de atitudine, tuturor modelor, în succesiunea lor lentă? A virat ea înspre o formulă experimentală atunci când gloria prozatorilor din generația optzeci a instituit, ca unică lingua franca a literaturii, experimentul ? Permanenta revenire la genul solid al romanului, după episodice interludii nuvelistice - așa cum bine îi sintetizează Paul Cernat în prefață traseul bibliografic - e o dovadă că nu. Desantiștii, dacă
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
fundalul. Ofițerii odiosului serviciu secret capătă, în afara paginii, voci îngroșate, își răcnesc unul altuia indicațiile tactice, suferă de boli ale stomacului cauzate de stres, se mituiesc și se felicită alternativ. Exotismul acestor note, deja intrat în recuzita de serviciu a prozatorilor români, pălește astăzi văzând cu ochii. Rezistă însă, neașteptat de bine, gama de imprecații operaționale. Capitolul al șaisprezecelea, Accidentul, ar fi putut deveni, separat, o foarte izbutită nuvelă. În timpul unei petreceri studențești, un tânăr euforizat de alcool se prăbușește de la
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
ci și prin raportare la romane complet dezinhibate, apărute după 1989. Fără scene explicit sexuale și fără termeni luați din așternut sau din closet pentru a fi aruncați în pagină, Proprietatea și posesiunea e de o tensiune erotică aproape insuportabilă. Prozatorul o întreține cu finețe psihologică și o remarcabilă artă compozițională. Avem tot o cronică de familie - un fragment din ea -, în care cronicarul este unul dintre fiii Ionescu (cel mai inteligent și mai ascuns), iar familia... Aceasta e compusă dintr-
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
viața propriei familii. Înainte de a pleca în lungul său exil occidental, Petru Dumitriu oferă așadar României Socialiste un roman de moravuri decadente, impecabil construit și scris, cu profunzimi de mare proză și cu certe valențe cinematografice. Cum deja știm, cadoul prozatorului a fost refuzat; mai exact, luat și aruncat în pivnițele nefrecventabile ale literaturii noastre postbelice. Merită să-l recuperăm de acolo.
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
bine dezvoltat. De astăzi avem un nume, ba chiar două. Pe blogul Mofturi de ochelarist al lui isuciu, măștile sunt aruncate cât colo și de sub ele apar... Vali Florescu (traducătoare și scenaristă), ca Terorista de serviciu, și T.O. Bobe, prozator încă tânăr, comentatorul cel mai asiduu de pe Terorism de cititoare, cunoscut internauților ca Vic. E dată și o fotografie, de bună calitate, și care pare să fi fost făcută la mitingul bloggerilor din fața Televiziunii Române, pentru reluarea emisiunii culturale a lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7419_a_8744]
-
profitat, prin urmare, de simpla plăcere de a sta de vorbă cu un om inteligent, un familiar al celebrităților literare ale planetei și, pe deasupra, un intelectual de-un desăvârșit gust artistic. Curtenitor și curios, a vrut să știe cine sunt prozatorii timișoreni care-ar merita - ipotetic vorbind - să fie traduși la Gallimard. M-am prins în joc și i-am dat câteva nume, de la Sorin Titel și Livius Ciocârlie la Daniel Vighi și Ioan T. Morar. I-am vorbit despre uluitorul
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
o controlează și o modulează creator. Dar confuzia planurilor și amestecul lumilor sunt mai degrabă mijloace de ieșire din câte un impas narativ. Când logica alternării secvențelor și cursivitatea desfășurării unui fir epic întâmpină obstacole sau prezintă simptome de epuizare, prozatorul intervine - în nouă cazuri din zece - în exces, depanând mașinăria greoaie a romanului prin complicarea complicațiilor. Frecvente sunt dialogurile dintre personaje, fără vreo funcție caracterizantă, dezlânate și incoerente într-un mod "oportun". Sătenii din Întoarcerea tatălui risipitor apar ca niște
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
actori, precum și un regizor virtual de filme convexe, orice ar fi putut să apară în pagină, în afară de o realitate nefiltrată, la prima mână. Operând în sensul medierii simbolice și deducând o lume fantasmatică, dar esențială, dintr-una propriu-zisă, dar înșelătoare, prozatorul gafează de fiecare dată când nu-și poate reprima dublul impuls documentar-pamfletar. Privatizarea Sidex și "noii baștani ai revoluției șterpelite", vânzarea Combinatului de aluminiu de la Slatina și războiul dus împotriva unui stat independent ca Irakul sunt mutate, pur și simplu
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
importanță dacă termenul ales e un arhaism, un barbarism, un cuvînt regional, un termen popular sau unul tehnic: important este ca sonoritatea lui să fie cît mai exotică, iar sensul cît mai obscur. în cea mai cunoscută dintre scrierile sale, prozatorul ajunge chiar să teoretizeze o asemenea viziune : "Și el îmi spunea numirile tuturor florilor, ierbelor și buruienilor, arătîndu-mi chiar și pe acelea care sunt bune de leac: Ceea ce este dobrișor și cealaltă ghizdei; asta e laptele stîncei și astălaltă zîrnă-mițoasă
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
cumplita scenă) la reconstituirea lumii materiale ce înconjura o familie boierească din secolul al XVIII-lea (scriitorul îi cade în mînă o foaie de zestre) etc. Perceperea sub același regim creativ a istoriei și a literaturii reprezintă întotdeauna soluția pentru prozatorul Odobescu. Treptat, istoria și literatura se vor amesteca la el în asemenea măsură, încît nici el însuși nu le va mai distinge: în Cîteva ore la Snagov III, evocă propria-i nuvelă drept descriere istorică; între personajul literar Doamna Chiajna
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
cînd celelalte se află în marile muzee europene sau sunt executate în concerte simfonice și de operă, regimul lor nu diferă. Efortul lui Odobescu se îndreaptă mereu în același sens: corpul uman (mai ales cel feminin tînăr, ce exercită asupra prozatorului o atracție obsesivă), veșmintele, gesturile, sunetele apar extrem de actuale, se prezintă în fața noastră. Operațiunea ține de imaginație, dar mai ales de traducerea ei verbală: "Scena se petrece la poalele unei stînci păduroase, pe care o încunună un castel feodal cu
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
care imaginația autorului aduce pînă la noi, sub forme palpabile, opere de artă din trecut. "Arheologie" înseamnă, sub pana lui Odobescu, altceva decît ceea ce înțelegem astăzi prin această disciplină: ea este un fel de istorie a artei generalizată. Aplecat ca prozator spre trecut, era poate normal ca autorul să aibă o priză din ce în ce mai redusă asupra literaturii contemporane. Cititorului și traducătorului poeților Antichității i-a rămas străin contextul literar în care el însuși a trăit. Odobescu nu pare să fi auzit de
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
in presentia sunt despărțite doar de un interval de timp și de o schimbare de regim. O paralelă, deci, necesară, ce readuce apele interpretării călinesciene în matca inițială. În sfârșit, ultima situație ilustrativă pe care o supun discuției o oferă prozatorul Dinu Nicodin (1886 - 1948). Călinescu îl expediase superior în doar câteva fraze, imediat anterioare capitolului despre sine ! Manolescu îl repune în drepturi cu o formulă deja consacrată: "Neîndoielnic, omul este, în cazul lui, superior operei. Fără reputația omului, este probabil
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
apariția Delirului, personajul istoric Ion Antonescu (fostul conducător al statului) revenea pe teren românesc ca o creatură de pe altă planetă... În acest puzzle cu elemente lipsă, scoase fraudulos din jocul istoriei și al reflectării ei, tema întoarcerii, frecvent abordată de prozatori, se vedea distorsionată până la caricatură. De întors se întorceau personajele acasă, dar nu reieșea decât într-un mod vag locul de unde reveneau la matcă și contextul acestui drum încărcat de semnificații. Se întorceau cumva de pe frontul rusesc? Reveneau, oare, la
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
spre figura brăzdată de vicii a dușmanului Patriei, este acum întors nu spre un personaj exponențial, ci spre o situație generatoare. În plină lumină va apărea ceea ce în epoca socialistă era creionat sumar și ideologizat: contextul. Romanul nou al cunoscutului prozator "șaizecist" nu este nici despre război, nici despre suferința omului obligat să participe la un măcel, nici despre traumele individuale și familiale. Întoarcerea tatălui risipitor este de fapt un roman satiric al Tranziției românești, prinsă în chenarul subțire al unei
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
personaje dintre cele mai diverse, de a intui profunzimi acolo unde privirea trece cel mai adesea indiferentă mă face să cred că o eventuală viitoare carieră de prozatoare a acestei scriitoare nu este chiar de neimaginat. La fel ca marii prozatori, ea are capacitatea de a pătrunde în zonele de mare pro-funzime ale sufletul unui om pornind de la detalii exterioare, adesea ignorate de cei mai mulți din-tre noi. Aceasta de-mos-trează spirit de observație, dar și multă sensibilitate. Bizara apariție a unui soi de
Arheologia Eu-lui by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7454_a_8779]