3,267 matches
-
iar puținii lor preoți au foarte puține cunoștințe, căci nu știu mai mult decât doar să citească, iar mulți dintre ei nici nu știu să scrie. Ce este o predică nu știe nimeni în toată țara. Popa cântă cântările și psalmii rituali numai din obișnuință, pe lângă popă enoriașii nici nu sunt în stare să înțeleagă bine și nici să tălmăcească cele auzite. Ar vrea și ei să se roage, dar nu știu nici o rugăciune, chiar Tatăl nostru îl știu foarte puțini oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Limbajul mimic al surdomuților” era titlul broșurii scrise de prof. Dimitrie Rusceac și realizată la Editura autorului, cu numeroase figuri în text, deosebit de utilă celor interesați. * Lumina, organ profesional al cantorilor bisericești din eparhia Bucovinei, având înscris pe frontispiciu conținutul psalm.145 „Cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi”, reapare la Cernăuți la 28 octombrie 1938, director și redactor responsabil Onufrei Dobrea, redacția și administrația: strada C. Negruzzi nr.13 B, Cernăuți. Tiparul la Glasul Bucovinei. Lumina apărea ca o necesitate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
noastre biserici; mijlocul prin care acești slujitori ai bisericii se puteau îndruma, manifesta, îndrepta și cere din drepturile care li se cuvin” - completa cantorul Petru Șuhari. „Cantorul numit de popor și „dascăl” nu este numai persoana care cântă tropare și psalmi în strana bisericii, ci mai este un om a cărui profesie are un trecut destul de bogat... Scriitorul povestitor Ion Creangă și-a primit primele învățături de la un dascăl. Primii oameni de cultură ai satelor noastre au fost preotul și dascălul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
84-90; Paul Dugneanu, I. Heliade-Rădulescu, un Atlas al poeziei, București, 1995; Florin Faifer, Cordonul de argint, Iași, 1997, 43-54; Dicț. analitic, I, 38-40, 87-88, III, 222-223; Manolescu, Poeți, 31-75; Dicț. esențial, 364-370; Al. Andriescu, Ion Heliade-Rădulescu. Pentru o poetică a psalmilor, DL, 2001, 43; D. Micu, Ion Heliade-Rădulescu, L, 2003, 3. L.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
monumentul dedicat lui Eminescu la Paris, operă a sculptorului Ion Vlad. Lucrările conferințelor, colocviilor și comemorărilor au fost publicate în volumele Întâlnirea de la Paris, Masa rotundă de la München, Un centenaire: Mihai Eminescu. F.C.R. a subvenționat apariția mai multor lucrări: Cântarea Psalmilor, traducere de Eugenia Adams-Mureșanu (1986), C. Gane, Trecute vieți de doamne și domnite (1987), Pavel Chihaia, Immortalité et décomposition dans l’art du Moyen Âge (1988), Matei Cazacu, Istoria românilor (1990), Mihai Eminescu, Poesie, traducere în italiană de Roșa del
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287110_a_288439]
-
și Iașii în 1840, București, 1915; Povestiri din Halima, București, 1921; Din viețile sfinților, I-II, București, 1924-1926 (în colaborare cu D. D. Patrașcanu); Wilhelm Hauff, Caravana sau Povestiri neîntrecute, București, 1931 (în colaborare cu Ilse Chevalier și P. Gheorgheasa); Psalmii, îngr. și pref. I. Oprișan, București, 1992. Repere bibliografice: Iorga, O luptă, I, 277-278; Bogdan-Duică, Studii, 207-214, 328-348; E. Lovinescu, Critice, I, București, 1909, 92-117, II, București, 1910, 263-324, VII, București, 1922, 83-87; H. Sanielevici, Poporanismul reacționar, București, 1921, 15-89
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
limbaj liturgic, fără să cedeze la ispita unor inovații. Numai rareori eul liric se personalizează, precum în poezia În biserica veche, unde este retrăit momentul când, copil, „colo, la amvon, cu glas tremurător/ Glăsuiam sfielnic crezul la popor”, sau în Psalm, unde se dă glas năzuinței de a fi „profetic trubadur/ Ce-și macină ființa și-o aruncă-n jur/ Ca să-ncolțească-n inimi ca grâul din ogor”, năzuință ce poate fi privită și ca un crez poetic orientat spre colectivitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
Grigorie de Nyssa - este deja o premisă și o pregătire a victoriei contra dușmanului, căci noi avem să ducem în viața noastră o luptă continuă împotriva duhurilor răului care se află în spațiu”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, 13, P. G. XLIV, col. 561 A. footnote>. Fiecare om are nevoie de un călăuzitor pe drumul vieții duhovnicești, pentru că altfel nu poate ajunge la capătul acestuia, îndumnezeirea. Frumusețea gândirii și trăirii Sfinților Părinți seduce sufletul oricărui cititor însetat de
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
încă nu sunt bune, îndepărtează răutatea, îndrumă spre virtute; nu numai că îndrumă, dar înrădăcinează și face să rămână pentru totdeauna virtuțile, deoarece este un leac duhovnicesc și tainic, distrugător de patimi”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariu la Psalmul 48, 1, P. G. LV, col. 513. footnote>. Sfinții ne învață cum să ne eliberăm de puterile răului, să ne întărim crezul care devine tot mai viu, devine viață, nu poate fi înăbușit să rămână doar la nivel mental, ne
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
bisericii creștine. Sărbătorile creștin-ortodoxe sunt de trei tipuri: a) Împărătești, aflate în legătură cu Sfânta Treime, b) ale Maicii Domnului și c) ale marilor sfinți. Slujbele bisericești sunt, în principal, cuprinse în trei categorii: a) utrenia, care presupune citirea de dimineață a psalmilor. Lumina răsăritului simbolizează lumina lui IIsus; b) liturghia este slujba care celebrează euharistia, adică taina frângerii pâinii, instituită de IIsus în Joia Mare. În timpul liturghiei, Sfintele Daruri (pâinea și vinul) devin trupul și sângele Mântuitorului. Ele se dau spre Împărtășanie
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
actuale se avântă cu mult entuziasm într-o pledoarie pentru „poezia energiei moderne”, opusă „utopiei poporaniste”. Densusianu se războiește cu adepții poporanismului de la „Viața românească” și în articolele Viclenii literaricești și Gardele pretoriene în literatură. Mai sunt rezumate conferințele Poezia psalmilor ținută de Gala Galaction și Muzica postwagneriană a lui Georgescu-Ștefănești. Revista publică de asemenea poezii semnate de Ervin (Ovid Densusianu), Eugeniu Sperantia, Matei Rusu, J.-B. Hétrat, Mihail Cruceanu și două sonete semnate de Dragoș Protopopescu. Traducerile din Baudelaire (Frumusețea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286965_a_288294]
-
este personajul tragic, viclean și amenințător din veșnicie, reversul ei poate fi aflat în întâlnirea cu un Dumnezeu umanizat, pe fundalul unui panteism încântător. În Cină de taină se poate descoperi un fel de tovărășie cu divinitatea, ca într-un psalm arghezian, doar că la N. aceasta se produce într-o fermecătoare domesticitate, dincolo de care destinul rămâne enigmatic: „Astăzi l-am invitat pe Dumnezeu la cină. Vino, Doamne, să bem din paharele grele lumină / și s-adormim apoi beți pe covoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
2002). Ș. este încă de la primul volum un poet mistic, sfâșiat - cum remarca George Țărnea - de „drama incomunicabilului”. Notabilă, Balada ursului polar, e o ars poetica modelată, poate, de Mistrețul cu colți de argint, poemul lui Ștefan Aug. Doinaș. Între psalmi și colinde, Ș. caută „cuvintele de respirare”, situat între „neputința de a da titlu” și „nevoia de definiție”. Cu sugestii poetice venite din acumulări succesive, următoarea carte, Universul din piatră (1996), continuă ideea unei poeme anterioare: „Nimic nu sărută umbra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
și articole de economie politică, I-II, pref. edit., București, 2002, Soarele și Luna. Folclor tradițional în versuri (Răspunsuri la chestionar), I-II, pref. edit., București, 2002, Folcloristica, I-II, introd. edit., București, 2003; G. Călinescu, Oglinda constelată, București, 1990; Psalmii, tr. Mihail Sadoveanu, București, 1992; Mihail Sadoveanu, Drumuri basarabene, pref. edit., Chișinău, 1992; Ovidiu Papadima, O viziune românească a lumii, postfață edit., București, 1995; Tudor Vianu, Dicționar de maxime comentat, București, 1997; Eugen Lozovan, Dacia Sacra, tr. Mihai Popescu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
a publicat informația că actorii budapestani vor pleca după câteva săptămâni, că spectacolele montate pentru ei nu vor putea fi jucate. În deplasările de la Dej, sau din alte localități, teatrul va duce, mereu, aceleași spectacole vechi, cum era mult plimbatul Psalm de iarnă (Téli Zsoltár) de Kovács Aladár. S-au invocat numeroase impedimente determinate de clădiri, de repertoriul ales; s-a invocat faptul că sala are o prea mare capacitate pentru populația orașului (1100 de spectatori la 110 mii de locuitori
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
spre trecut, / dar pașii-nsângerați ce-au însemnat cărarea/ spre piscul solitar, înalt și neștiut / i-a spulberat demult tăcerea și uitarea.// Ovalul fericirii se profilează calm/ în fina broderie a clipelor austere./ În foi schițează vântul un început de psalm/ și-n ierburi înclinate sfârșit de mângâiere”. SCRIERI: Neutral, Cernăuți, 1934; Blocat, Cernăuți, 1934. Repere bibliografice: Ghedeon Coca, Mișcarea literară din Bucovina, „Grai moldovenesc”, 1933, 9-13; A.M., „Neutral”, FRZ, 1934, 5; George Popescu, „Blocat”, „Puncte” (Buzău), 1934, 5; Ionescu, Război
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289371_a_290700]
-
de asemenea, unul dintre cei mai importanți și mai prolifici traducători în românește ai literaturii franceze, engleze și americane moderne; transpunerile sale sunt de o mare acuratețe și eleganță. SCRIERI: Lumina pământului, pref. Nina Cassian, București, 1964; Piatra, București, 1968; Psalmi, București, 1969; Unu, București, 1970; Ewww-Errre, București, 1972; Piatra și alte poezii, București, 1972; Poèmes. Art et poésie, Paris, 1973; Există, București, 1974; Iubiri, București, 1976; Călătorii, București, 1977; Obiecte de tăcere, București, 1978; Obiecte de tăcere, postfață Costin Tuchilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
secolului XIX, a fost fondată în Anglia Society for the Diffusion of Useful Knowledge. Între membrii marcanți ai acesteia erau John Mill și Charles Knight. Cel din urmă a publicat o lucrare în 1830, intitulată The Results of Machinery, adevărat „psalm a lui David”, consacrat beneficiilor invențiilor și descoperirilor științifice. Două decenii mai târziu, în 1855, lucrarea a fost republicată într-o ediție extinsă sub titlul Knowledge is Power! Propensiunea economiștilor din „secolul lung”, pentru cercetarea rolului științei, al cunoașterii, în
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
originea mitului creștin nu se află o singură tradiție rămasă ascunsă, așa cum presupunea Bousset, ci patru tradiții precreștine care, în anumite împrejurări, devin convergente. Acestea sunt: 1. mitul confruntării cosmologice, Chaoskampf‑ul deplasat în spațiul eshatologic; 2. mitul adversarului: - Satan: Psalmii pseudodavidici 19, 15; 1 Enoh 40, 7 (la plural „Satane”: ei sunt defăimători ai „celor ce viețuiesc în pustie”, apropiați ai lui Dumnezeu); 53, 3; 54, 6; Cartea Jubileelor 10, 11; 23, 29; 40, 9 (Satan identificat cu sursa răului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
text, după cum am văzut, recuperează multe din datele teologice ale Vechiului Testament prin intermediul exegezei alegorice. Autorul echivalează aici cele șase zile ale creației cu șase mii de ani de la „săvârșirea lumii”, degajând sensul ascuns al expresiei cu ajutorul versetului 4 al psalmului 89, în versiunea LXX („o zi a Domnului este cât o mie de ani”). În consonanță cu această logică, sabatul reprezintă cea de‑a șaptea zi a „săptămânii cosmice”, ziua în care drepții se vor odihni împreună cu Cristos. Ultima zi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cântărilor, Despre unele pasaje din Iezechiel, Despre Paști, Împotriva ereziilor. O altă mărturie despre Hipolit, a doua, în ordine cronologică, ne este oferită de Ieronim (Vir. Ill., 61). El adaugă listei lui Eusebiu alte câteva titluri: comentarii la Geneză, Exod, Psalmi, Isaia, Daniel, Apocalipsă; precum și două tratate: De Antichristo și De resurrectione. Dacă localizarea episcopiei în fruntea căreia se afla Hipolit rămâne un mister, autorul Vulgatei îmbogățește totuși lista transmisă de Eusebiu, cu douăsprezece titluri noi. Mențiuni din perioada antică despre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vorba de o statuie reprezentând un personaj complet mutilat, așezat pe un tron. Pe cele două laturi ale tronului era gravat un computus pascal - care începe cu anul 222 - precum și o listă cuprinzând următoarele titluri (lipsesc primele două rânduri): Despre Psalmi, Despre pitonisă, Apologia Evangheliei după Ioan și a Apocalipsei, Tradiția apostolică privitoare la harisme, Cronici, Împotriva grecilor și împotriva lui Platon sau despre Univers, Exortație pentru Severina, Demonstrație despre Paște, Ode la toate Scripturile, Despre Dumnezeu și despre învierea trupului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în două corpusul atribuit până atunci integral unui singur autor, numit Hipolit. Există mai întâi o serie care cuprinde Elenchos, Peri Pantos, Chronikon precum și celelalte scrieri ale căror titluri sunt gravate pe statuia romană. Există apoi seria tratatelor exegetice: Despre Psalmi, Despre Cântarea Cântărilor, Despre David și Goliat, Despre cartea lui Daniel, Despre Cristos și Anticrist, la care se adaugă Tradiția apostolică și Contra Noetum. Autorul primei serii ar fi un preot roman, adversar al papei Calist, fără nici o legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
răutății”, a „jafului”, a „depravării” și a altor păcate de acest fel. Secțiunea teologică, precum și cea consacrată celor două veniri, beneficiază de o anexă scripturistică, formată din Is. 34,4 și Is. 57,1; Mt. 24,29.35; fragmente din Psalmul 101. Palingeneza cosmosului va însoți învierea oamenilor. Pentru a‑și „consola” auditoriul, îngrozit de perspectiva dezastrului, Chiril vorbește despre caracterul universal al transformării eshatologice: „Să nu ne întristăm că numai noi ne sfârșim; și stelele se sfârșesc” (15, 3). Potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai fi euharistie, nici jertfă, nici cultul plăcut lui Dumnezeu, ci locurile sfinte vor fi făcute grânare (cf. Is. 1,8) iar scumpul trup și sângele lui Cristos nu se vor mai arăta în acele zile. Liturghia va înceta, cântarea psalmilor va înceta și ea și nu se va mai auzi nici citirea Scripturilor. Oamenii vor trăi în întuneric; o plagă va urma altei plăgi, un geamăt va urma altui geamăt. Aur și argint vor zăcea în piețele publice, dar nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]