3,260 matches
-
originea mitului creștin nu se află o singură tradiție rămasă ascunsă, așa cum presupunea Bousset, ci patru tradiții precreștine care, în anumite împrejurări, devin convergente. Acestea sunt: 1. mitul confruntării cosmologice, Chaoskampf‑ul deplasat în spațiul eshatologic; 2. mitul adversarului: - Satan: Psalmii pseudodavidici 19, 15; 1 Enoh 40, 7 (la plural „Satane”: ei sunt defăimători ai „celor ce viețuiesc în pustie”, apropiați ai lui Dumnezeu); 53, 3; 54, 6; Cartea Jubileelor 10, 11; 23, 29; 40, 9 (Satan identificat cu sursa răului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
text, după cum am văzut, recuperează multe din datele teologice ale Vechiului Testament prin intermediul exegezei alegorice. Autorul echivalează aici cele șase zile ale creației cu șase mii de ani de la „săvârșirea lumii”, degajând sensul ascuns al expresiei cu ajutorul versetului 4 al psalmului 89, în versiunea LXX („o zi a Domnului este cât o mie de ani”). În consonanță cu această logică, sabatul reprezintă cea de‑a șaptea zi a „săptămânii cosmice”, ziua în care drepții se vor odihni împreună cu Cristos. Ultima zi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cântărilor, Despre unele pasaje din Iezechiel, Despre Paști, Împotriva ereziilor. O altă mărturie despre Hipolit, a doua, în ordine cronologică, ne este oferită de Ieronim (Vir. Ill., 61). El adaugă listei lui Eusebiu alte câteva titluri: comentarii la Geneză, Exod, Psalmi, Isaia, Daniel, Apocalipsă; precum și două tratate: De Antichristo și De resurrectione. Dacă localizarea episcopiei în fruntea căreia se afla Hipolit rămâne un mister, autorul Vulgatei îmbogățește totuși lista transmisă de Eusebiu, cu douăsprezece titluri noi. Mențiuni din perioada antică despre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vorba de o statuie reprezentând un personaj complet mutilat, așezat pe un tron. Pe cele două laturi ale tronului era gravat un computus pascal - care începe cu anul 222 - precum și o listă cuprinzând următoarele titluri (lipsesc primele două rânduri): Despre Psalmi, Despre pitonisă, Apologia Evangheliei după Ioan și a Apocalipsei, Tradiția apostolică privitoare la harisme, Cronici, Împotriva grecilor și împotriva lui Platon sau despre Univers, Exortație pentru Severina, Demonstrație despre Paște, Ode la toate Scripturile, Despre Dumnezeu și despre învierea trupului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în două corpusul atribuit până atunci integral unui singur autor, numit Hipolit. Există mai întâi o serie care cuprinde Elenchos, Peri Pantos, Chronikon precum și celelalte scrieri ale căror titluri sunt gravate pe statuia romană. Există apoi seria tratatelor exegetice: Despre Psalmi, Despre Cântarea Cântărilor, Despre David și Goliat, Despre cartea lui Daniel, Despre Cristos și Anticrist, la care se adaugă Tradiția apostolică și Contra Noetum. Autorul primei serii ar fi un preot roman, adversar al papei Calist, fără nici o legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
răutății”, a „jafului”, a „depravării” și a altor păcate de acest fel. Secțiunea teologică, precum și cea consacrată celor două veniri, beneficiază de o anexă scripturistică, formată din Is. 34,4 și Is. 57,1; Mt. 24,29.35; fragmente din Psalmul 101. Palingeneza cosmosului va însoți învierea oamenilor. Pentru a‑și „consola” auditoriul, îngrozit de perspectiva dezastrului, Chiril vorbește despre caracterul universal al transformării eshatologice: „Să nu ne întristăm că numai noi ne sfârșim; și stelele se sfârșesc” (15, 3). Potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai fi euharistie, nici jertfă, nici cultul plăcut lui Dumnezeu, ci locurile sfinte vor fi făcute grânare (cf. Is. 1,8) iar scumpul trup și sângele lui Cristos nu se vor mai arăta în acele zile. Liturghia va înceta, cântarea psalmilor va înceta și ea și nu se va mai auzi nici citirea Scripturilor. Oamenii vor trăi în întuneric; o plagă va urma altei plăgi, un geamăt va urma altui geamăt. Aur și argint vor zăcea în piețele publice, dar nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe care a îmbrăcat‑o. „El va veni pe nori”, așa cum a spus, ca să se arate puterea Sa; „El va primi stăpânirea, slava și împărăția” , ca om, de la Cel vechi de zile. Fericitul David spune același lucru în al doilea psalm, prin gura Dumnezeului său: „Zis‑a Domnul către Mine: «Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te‑am născut; cere de la Mine și‑Ți voi da neamurile să‑Ți fie moștenire și marginile pământului să‑ți fie stăpânire»” (Ps. 2,7
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cea bună despre venirea vizibilă și despre întruparea lui Cristos, atunci se arată în chipul cel mai limpede că nu este decât un singur și același Dumnezeu”. Despre văduvia cetății Ierusalimului, cf. Is. 49,21; Testamentul lui Dan 5, 13; Psalmii lui Solomon 2, 20‑22. . P. Geoltrain, La Bible. Écrits intertestamentaires, Paris, 1987, nota 26, p. 1440. . Cf. de asemenea 5 Ezdra 2,1‑32. Ierusalimul pământesc spune copiilor săi: „V‑am crescut cu bucurie și v‑am pierdut cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
putea fi exclus din praxisul donatist. Dimpotrivă, considerăm că acest sentiment de „popor ales”, de care vorbește Peter Brown, izvorăște din sentimentul, primordial, al neprihănirii vieții fiecărui membru al Bisericii martirilor. . Despre riscul pseudoconvertirilor, cf. Serm. 10, 4; Enarr. In Psalm. 7, 9; Serm. 47, 10. Augustin va găsi o rezolvare problemei spinoase a falselor convertiri prin teoria sa asupra harului. În concepția sa, harul lui Dumnezeu este atât de puternic încât reușește să întoarcă chiar și inimile celor aduși cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
donatiștilor. În ceea ce‑l privește, punerea în practică a acelei theoria christiana rămâne singurul criteriu, cu două tăișuri, de altfel, fiind deopotrivă aplicabil donatiștilor și catolicilor. . Tema pseudoconvertirilor și a semipăgânilor apare de asemenea în Serm. 10, 4; Enarr. in psalm. 7, 9. . P. Brown, op. cit., p. 322; cf., de asemenea, A.‑M. La Bonnardière, „Le combat chrétien”, în Revue des études augustiniennes, 11, 1965, pp. 235‑238. . Cf. K.B. Steinhausen, The Apocalypse Commentary of Tyconius: A History of its Reception
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în Dictionnaire de théologie catholique, vol. 15, 1945, pp. 299‑325. Nu există o monografie recentă despre Theodoret. Ultima datează din 1890: N.N. Glubokowskij, Théodoret. Sa vie et ses œuvres, 2 vol., Moscova (în rusă). A comentat toate cărțile Profeților, Psalmii și Cântarea Cântărilor. S‑au păstrat de asemenea de la el Întrebări la Octateuh, Regi și Paralipomena. . Epistola 81 (SC 98, p. 196). . Theodoret a fost implicat in controversele cristologice care au opus multă vreme Bisericile Alexandriei si Antiohiei. În timp ce Chiril
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și Iașii în 1840, București, 1915; Povestiri din Halima, București, 1921; Din viețile sfinților, I-II, București, 1924-1926 (în colaborare cu D. D. Patrașcanu); Wilhelm Hauff, Caravana sau Povestiri neîntrecute, București, 1931 (în colaborare cu Ilse Chevalier și P. Gheorgheasa); Psalmii, îngr. și pref. I. Oprișan, București, 1992. Repere bibliografice: Iorga, O luptă, I, 277-278; Bogdan-Duică, Studii, 207-214, 328-348; E. Lovinescu, Critice, I, București, 1909, 92-117, II, București, 1910, 263-324, VII, București, 1922, 83-87; H. Sanielevici, Poporanismul reacționar, București, 1921, 15-89
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
2002). Ș. este încă de la primul volum un poet mistic, sfâșiat - cum remarca George Țărnea - de „drama incomunicabilului”. Notabilă, Balada ursului polar, e o ars poetica modelată, poate, de Mistrețul cu colți de argint, poemul lui Ștefan Aug. Doinaș. Între psalmi și colinde, Ș. caută „cuvintele de respirare”, situat între „neputința de a da titlu” și „nevoia de definiție”. Cu sugestii poetice venite din acumulări succesive, următoarea carte, Universul din piatră (1996), continuă ideea unei poeme anterioare: „Nimic nu sărută umbra
SOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
Steuerman-Rodion, autor al volumului de versuri Spini, din care e reprodusă poezia Mai sus de cer!. Se publică versuri de Nichifor Crainic, Ștefan I. Nenițescu și B. Lăzăreanu, iar L. Algazi semnează împreună cu Șt. I. Nenițescu o traducere din ebraică, Psalmii lui David. I. C. Vissarion și V. Demetrius sunt autorii unor scurte povestiri. În ultimul număr A. L. Zissu adresează o Scrisoare deschisă d-lui Tudor Arghezi, cu supratitlul În chestiunea evreiască, unde încearcă să polemizeze pe tema iudaismului ca directivă
SPICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289828_a_291157]
-
Întunecatele, Litanii, Orfeu, Porcul blând suge de la sute de oi, Fata Morgana, Irod cheamă dansul Salomeii, Moartea Salomeii și chemarea roabei, La Dame aux camélias, Noapte prelungă), Constanța Zissu, Ion Vinea (Tatiana, Moravuri ușoare, Cântec de noapte, Capitolul), Tudor Arghezi (Psalmul de taină, Îmi voi ucide timpul, Vino-mi tu), G. Bacovia (Nervi de toamnă, Plumb de iarnă, Plumb de toamnă, Romanță, Nocturnă), Mihail Săulescu, N. I. Porfiriu, Al. Vițianu, Ștefan Bascovici, Geri Spina, Ion Al-George ș.a. Se publică proză de Ioan
SEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289588_a_290917]
-
poetul retrăiește spaimele existențiale intensificate de boală și cultivă un blagianism à rebours, într-o încercare de dialog cu absolutul. E o lirică invocând mila Tatălui ceresc și iertarea. Ciclul care dă titlul volumului este un recviem, o suită de psalmi pentru „fiul Victoriei cel mare”, care se pregătește pentru lungul drum al despărțirii de cei apropiați: „Să vă-mbrăcați în alb și în albastru. Să nu vă irosiți lacrimile”. Cartea mai conține o selecție severă din versurile publicate între 1966
SELEJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289608_a_290937]
-
rustică și de bravură haiducească, precum și autor pentru copii. Vocația profundă este însă deficitară. Dacă versurile din Înfrângeri, Notații și Sub flacăra nădejdii sunt minate de prozaism și de locul comun, în schimb Paisie psaltul spune... evidențiază, pe lângă ecouri din psalmii arghezieni și din viziunile lui Nichifor Crainic, V. Voiculescu, Radu Gyr sau Paul Sterian, și un efort de diferențiere, în căutarea unui lexic propriu, a unor motive epice noi și într-o preocupare specială pentru euritmie și bogăția rimei. Pe
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
C. Păun, în timp ce Em. Al. Manoliu susține în 1924 un serial intitulat Figuri din trecutul teatrului ieșean. Sub semnătura Comp., este recenzat romanul Petru Arbore de Eugen Relgis. Se publică versuri de D. Teleor, Victor Eftimiu, Nichifor Crainic, George Lesnea (Psalmul 4), C. Mihăilescu, Savin Constant. I. I.
SARPICINEMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289503_a_290832]
-
lumea aceasta să ne mărturisim păcatele și să cerem de la Dumnezeu să ne ierte pentru că lumea cealaltă este o lume a dreptății unde primim răsplata pentru tot ce‐am făcut în acestă lume. Foarte important pentru fiecare creștin este și Psalmul 50: „ Miluiește‐ mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înainte mea
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
consacrate în 1980 contribuțiile lui Edgar Papu, Alexandru Balaci, Valeriu Anania ș.am.d. În paginile T.R. pot fi citite interviuri cu Marin Preda, Eugen Barbu, Zaharia Stancu, Petru Creția, Șerban Cioculescu ș.a. Se publică inedite: Mihail Sadoveanu, Tălmăcirea unui psalm (12/1973), V. Voiculescu, Lui Eminescu, Generații sceptice, Fără titlu (25/1973), Tudor Arghezi, Noapte de an (101/1977), precum și Mărțișor (127/1978). Revista panoramează permanent actualitatea culturală, fenomenul literar românesc, prin cronici și studii de Dumitru Radu Popa, Petre
TRIBUNA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290260_a_291589]
-
balade (publicate ulterior sub titlul Argotice), parafraze după Tudor Arghezi și Ion Barbu. Este vorba de însemnări de atelier din faza pregătitoare. Poetul își face mâna copiind tablourile maeștrilor. Parafrazează, de pildă, Flori de mucigai și, într-o oarecare măsură, psalmii arghezieni. Alt model, în această fază, este G. Bacovia. Lipsește, acum și mai târziu, Lucian Blaga. Argoticele (într-o variantă ele se numesc Cântece la drumul mare) arată, cu accentele lor tânguitoare și prefăcute, o relație afectivă cu irmoasele lui
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
bune și imaginație bogată. Sub influența lui Arghezi și Barbu, le încearcă și el, înnodând și deznodând panglica limbii la gâtul unui vers fluent, colorat și muzical. Argheziană este și „marea de scuipat a urii” și, în genere, în stilul psalmilor sunt toate aceste sugestii de tăceri tencuite de lucruri sau depuse în straturi compacte în ulcioare vechi de lut. Este o veritabilă obsesie a tăcerilor primordiale și a liniștilor ascunse în somn arhaic, versuri care dibuie, cu degete tremurătoare, marile
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
de pai,/ Un bănuț de floare vie”) la violență și cruditate verbală („În două surcele de vreasc să se facă/ Picerele tale, făptură buimacă./ Plesni-ți-ar timpanul,/ Să n-auzi când trece traivanul./ Să uiți la cetanii tipicul/ Și psalmii în zi de Crăciun./ Să n-ai după masă tutun./ Să-ți pută buricul”). Artist al formei, T. este un poet cu un registru literar totuși limitat. Un oarecare spirit facil, un anume retorism nu îi sunt străine. Mai ales
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
și posesor al unei bune culturi poetice, U. își exersează meșteșugul artistic în diverse registre, abordând inclusiv specii consacrate prin tradiție, de tipul „apărărilor” renascentiste (Scrisoare din intermundii - pledoarie pentru libertatea imaginației, rezultat al desprinderii de rațional și convenționalism), al psalmilor (Psalm) ori al artelor poetice (Să urc). Rafinată și constituind o excepție față de tematica generală, căreia i se asociază poemele angoaselor de proporții apocaliptice, scrise cel mai adesea pe un ton furibund, culegerea Sonete din Nord închipuie o „istorie” a
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]