2,617 matches
-
oralitate mi se pare cel oferit de celebra pagină care deschide (după dedicații) Gramatica lui Heliade Rădulescu; începutul Prefeței conține o cantitate neobișnuită de mărci ale oralității transpuse în scris (deictice, interjecții, exclamații, intonație afectivă sugerată de abuzul semnelor de punctuație și de repetiția literelor, sintaxă foarte simplă, juxtapunere de enunțuri scurte etc.): "Ei! Dar ce fel de carte e asta?!!! uite-te minune!!! aci lipsesc o grămadă de slove! ăștia vor să ne lase săraci! Vai de mine ce grosime
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
care a făcut parte și el din actuala Platformă, ne apropiem și mai mult de tendința proprie acelor mișcări moderniste de a pulveriza toate formele existente și de a îndrăgi hazardul. Finalul manifestului sună elocvent și prin conținut, și prin punctuație în acest sens, arătându-ne cum Cooperativa Performativă Ťdezvoltă noi metode de colaborare care încurajează dezacordul, încăpățânarea și chiar refuzul. Să înceapă revoluția! de la original, personal creativ spre colaborare, open source și anarhieť. Alături de anarhie, îndemnul colectivist din acest text
Dans și experiment by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6829_a_8154]
-
în a menține forme fals dialectale, nule ca valoare expresivă), cât și cele ale „revizorilor". Îngrijitorul prezentei ediții a păstrat numai particularitățile lexicale, morfologice, fonetice etc. responsabile de configurarea profilului stilistic propriu scriitorului, eliminând formele învechite sau improprii și curățând punctuația de urmele indelebile ale formației culturale rusești a lui C. Stere. Singura inconsecvență, la acest capitol, o constituie menținerea unor forme dialectale dizgrațioase (de genul sfădălie, în loc de sfadă, sau vrâstă pentru vârstă), rar atestate de atlasele lingvistice. Rusismele, în fine
Lungul drum al recuperării lui C. Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6110_a_7435]
-
literare ca paradigmă culturală, mulți dintre autorii contemporani de manuale și ghiduri pentru Internet, mai cu seamă non-lingviști, susțin că limbajul vehiculat de mediile electronice este și trebuie să fie simplu, familiar, oral, să nu respecte formulele tradiționale, eventual nici punctuația și ortografia. Crystal observă, cu oarecare amuzament, dogmatismul unei poziții manifest antidogmatice: realitatea comunicării dovedește că în Internet e loc destul și pentru limbajul solemn, ceremonios, atent stilizat, ca și pentru judecățile asupra gradului de cultură a vorbitorilor. Volumul sintetizează
Stilurile Internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15135_a_16460]
-
Nu este doar impresia mea, căci iată două dintre mărturiile anonime citite pe forumul de discuții amintit. Mai întîi o redau pe cea a unui comentator mai vîrstnic, probabil coleg de suferință (am păstrat, de dragul autenticității, ortografia, sintaxa, lexicul și punctuația nemodificate în ambele citate): Profu^: Respins, Joi, 03 Iulie 2008 09:55: Invatamantul dinainte de 1989 era de elită... adevărat că erau cateva materii politice, dar matematică era matematică, fizica fizică... am dat la liceu și treaptă I și a II
Pîine și circ by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/8225_a_9550]
-
de Bernard Pivot (sau, mă rog, de cel care i-a luat locul la Apostrophe), nu de foiletonistul de la Mercure de France. S-au schimbat vremurile. Opere fără temă, fără personaje, fără acțiune, fără epic, fără idei, fără filosofie, fără punctuație? Da, există (îmi amintesc că Philippe Solers a scris un roman care de la început la sfârșit avea o singură frază, fără punctuație, bineînțeles!), poate exista orice. Problema este cine o publică și, dacă o publică, cine o citește. Mi s-
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
S-au schimbat vremurile. Opere fără temă, fără personaje, fără acțiune, fără epic, fără idei, fără filosofie, fără punctuație? Da, există (îmi amintesc că Philippe Solers a scris un roman care de la început la sfârșit avea o singură frază, fără punctuație, bineînțeles!), poate exista orice. Problema este cine o publică și, dacă o publică, cine o citește. Mi s-a întâmplat, cu 15-20 de ani în urmă, o istorie interesantă: pregăteam volumul IV din seria Scriitori români de azi și, vrând
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Litere din București, pe vremea când se aflau la catedră profesori iluștri Al. Rosetti, I. Iordan, I. Coteanu, T. Vianu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, C. Daicoviciu ș.a. în amintirea lor, faceți un efort de a vă aminti regulile cele mai simple de punctuație, iar criticii dvs. timișoreni să aibă în calcul și micile-mari scăpări atunci când vă încurajează peste măsură. (Angela Dragoș Potra, Timișoara). * în poemele Unde pun eu capul, Trubadur, Condiție poetică, Cântec - sunt semne evidente de talent. La 56 de ani, autodidact
Actualitatea by Teodor Roșu () [Corola-journal/Journalistic/7984_a_9309]
-
nu-i așa? Scriem ca să fim înțeleși și să-i bucurăm pe semenii care nu scriu. Bizarerii împotriva virgulei, înlocuirea virgulei, înlocuirea ei cu o bară, ori cu mărirea distanței între cuvinte, pauza care poate înlocui și alte semne de punctuație. Bizateria însă și de a semăna virgula din belșug, peste tot, pe toate șirurile, la capătul versurilor și chiar între subiect și predicat. Rostul ei de a te face să te oprești o secundă, să tragi aer în piept, ca să
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
să-l urăști pe autorul care a scris parcă doar ca să-ți arate disprețul ignorenței lui. Văzând cum merg lucrurile, ajungi să te întrebi dacă poezia nu și-a pierdut mare parte din cititori, nu a fost abandonată și din pricina punctuației aberante. Ca să derutezi cenzura ai scris cândva fără punctuație. Sub comunism, cititorul se specializase să descifreze textul poetic fără punctuație și să găsească mesajul. De ce nu se revine cu drag la punctuație? Drumul înainte ar fi cu o întoarcere necesară
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
doar ca să-ți arate disprețul ignorenței lui. Văzând cum merg lucrurile, ajungi să te întrebi dacă poezia nu și-a pierdut mare parte din cititori, nu a fost abandonată și din pricina punctuației aberante. Ca să derutezi cenzura ai scris cândva fără punctuație. Sub comunism, cititorul se specializase să descifreze textul poetic fără punctuație și să găsească mesajul. De ce nu se revine cu drag la punctuație? Drumul înainte ar fi cu o întoarcere necesară la uneltele ei binecuvântate, cu un ocol și o
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
ajungi să te întrebi dacă poezia nu și-a pierdut mare parte din cititori, nu a fost abandonată și din pricina punctuației aberante. Ca să derutezi cenzura ai scris cândva fără punctuație. Sub comunism, cititorul se specializase să descifreze textul poetic fără punctuație și să găsească mesajul. De ce nu se revine cu drag la punctuație? Drumul înainte ar fi cu o întoarcere necesară la uneltele ei binecuvântate, cu un ocol și o asimilare corectă a regulilor gramaticale. Dacă în Ochiul din umbră, reținem
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
din cititori, nu a fost abandonată și din pricina punctuației aberante. Ca să derutezi cenzura ai scris cândva fără punctuație. Sub comunism, cititorul se specializase să descifreze textul poetic fără punctuație și să găsească mesajul. De ce nu se revine cu drag la punctuație? Drumul înainte ar fi cu o întoarcere necesară la uneltele ei binecuvântate, cu un ocol și o asimilare corectă a regulilor gramaticale. Dacă în Ochiul din umbră, reținem virgulele de la capătul versurilor, așa cum le-ați pus dvs., observăm că numai
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
finalului de vers: "La poalele muntelui,/ Muntelui pleșuvului" (p. 95, din balada Toma Alimos), "pentru Genarul" în loc de "pentru că Genarul..." (p. 186 din basmul Făt-Frumos din lacrima, de Mihai Eminescu), situație în care se anulează raportul sintactic din context. Greșelile de punctuație acoperă și ele aproape toată gamă posibilă: punctul apare în locul virgulei, aceasta din urmă, uneori cu valoare stilistica, apare acolo unde n-ar trebui sau e pusă acolo unde nu e nevoie de ea. Alteori sunt uitate ghilimelele. Ceea ce este
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
punctul apare în locul virgulei, aceasta din urmă, uneori cu valoare stilistica, apare acolo unde n-ar trebui sau e pusă acolo unde nu e nevoie de ea. Alteori sunt uitate ghilimelele. Ceea ce este, însă, mai grav, când e vorba de punctuație, este că aceasta se "corectează" în textele unor mari scriitori. De pildă, în textul dramei Meșterul Manole, autorul folosește frecvent linia de pauză că pe o indicație de rostire a replicii de către actor, în funcție de starea psihologică a personajului interpretat. Astfel
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
scăpa, redactorul de carte suprima cele două linii de pauză (p. 91). O pagină mai departe, fenomenul se repetă; Povestea cu jertfă omenească - e numai așa - un joc." Oricât s-ar părea de bizar felul în care un scriitor folosește punctuația, nimeni - dar absolut nimeni! - nu-și poate lua libertatea să-l amendeze. Fără să fie vorba numai de sacralitatea verbului scris care în vremurile noastre nu și-ar mai avea, chipurile, rostul, e, mai degrabă, vorba de semnificații pe care
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
nimeni - dar absolut nimeni! - nu-și poate lua libertatea să-l amendeze. Fără să fie vorba numai de sacralitatea verbului scris care în vremurile noastre nu și-ar mai avea, chipurile, rostul, e, mai degrabă, vorba de semnificații pe care punctuația folosită de un scriitor nu ni le relevă de la primă lectură. Sunt și altfel de libertăți pe care și le ia redacția, fără să-și consulte colaboratorul. Este, de pildă, inacceptabilă menționarea titlului științific de doctor pe coperta I, cu
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
a unor insistențe stilistice care sunt posibile în corespondența obișnuită, mai lungă. Marcarea, de pildă, a surâsului, în mesajele scurte prin C, printr-un semn grafic convențional (:-, cf. Anis 1998, 233), este doar un pas, singular și oarecum elementar. Nerespectarea punctuației poate, de asemenea, să producă distorsiuni în comunicare, situație neglijată, însă, de mulți utilizatori și chiar considerată ca normală de unii autori (cf. Anis 1998, 232: nu se folosește multă punctuație, adesea lipsește șí punctul la sfârșitul frazei). Dialogul interuman
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
este doar un pas, singular și oarecum elementar. Nerespectarea punctuației poate, de asemenea, să producă distorsiuni în comunicare, situație neglijată, însă, de mulți utilizatori și chiar considerată ca normală de unii autori (cf. Anis 1998, 232: nu se folosește multă punctuație, adesea lipsește șí punctul la sfârșitul frazei). Dialogul interuman prin C se realizează de mai multă vreme (prin "poșta electronică" în primul rând), însă abia de foarte curând s-a pus problema dialogului ca atare, descoperindu-se dificultățile tehnice în
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
copilărie ca și cum ar fi copil. Mergând cu dedublarea până la capăt. Pentru ca nici măcar o moarte tragică să nu perturbe constructul magic al imaginarului de altădată. Prin urmare, o convenție. În cea mai mare parte, stabilă. În Strada nu există semne de punctuație, după cum, în intensitățile copilăriei, nepotrivirile ori dizarmoniile sunt corectate imperceptibil. Numai așa omul complet al copilăriei se poate realiza. Într-o lume în care decorurile sunt identice, strada reprezintă o prelungire - firească, odinioară - a locului de joacă. Mai mult, e
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
Rodica Zafiu Punctuația pare a fi devenit una dintre cele mai nesigure zone ale utilizării limbii române standard: un domeniu în care diferențele dintre practicile individuale sînt evidente, norma nu e cunoscută sau nu e respectată, incertitudinile unor utilizatori ai scrisului sînt din ce în ce mai
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
devenit una dintre cele mai nesigure zone ale utilizării limbii române standard: un domeniu în care diferențele dintre practicile individuale sînt evidente, norma nu e cunoscută sau nu e respectată, incertitudinile unor utilizatori ai scrisului sînt din ce în ce mai mari. Pentru haosul punctuației românești actuale - mult mai mare, de fapt, decît cel ortografic sau al variațiilor morfologice, atît de discutate în ultima vreme în legătură cu noua ediție din DOOM - există mai multe explicații: specificul sistemului (combinația de reguli ferme cu zone de variație stilistică
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
al variațiilor morfologice, atît de discutate în ultima vreme în legătură cu noua ediție din DOOM - există mai multe explicații: specificul sistemului (combinația de reguli ferme cu zone de variație stilistică), lipsa unor instrumente actualizate și foarte detaliate (ghiduri și tratate), neglijarea punctuației în învățămînt, răspîndirea - în Internet, în mesajele telefonice - a scrisului rapid, neglijent, care simplifică punctuația, renunțînd aproape total la o serie de semne; în fine, chiar și influența engleză: practica de a citi texte într-o limbă care are unele
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
mai multe explicații: specificul sistemului (combinația de reguli ferme cu zone de variație stilistică), lipsa unor instrumente actualizate și foarte detaliate (ghiduri și tratate), neglijarea punctuației în învățămînt, răspîndirea - în Internet, în mesajele telefonice - a scrisului rapid, neglijent, care simplifică punctuația, renunțînd aproape total la o serie de semne; în fine, chiar și influența engleză: practica de a citi texte într-o limbă care are unele reguli net diferite (și al cărei prestigiu este foarte mare) relativizează normele, lăsîndu-le multora libertatea
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
practica de a citi texte într-o limbă care are unele reguli net diferite (și al cărei prestigiu este foarte mare) relativizează normele, lăsîndu-le multora libertatea să amestece codurile sau să renunțe la orice regulă. Pe lîngă toate acestea, fragilitatea punctuației românești - insuficient fixate, marcate de oscilații - e produsă și de istoria ei recentă, de timpul prea scurt trecut de la ultimele încercări de a stabili niște norme clare. Textele românești vechi, redactate în alfabet chirilic, utilizau sisteme de punctuație diferite de
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]