29,239 matches
-
datorită plajei și nisipului de care se grăbeau să se spele. Rochița de sirenă nu scăpase neobservată de Silviu și-i făcuse chiar un compliment. Parcă ești Rusalka din poveștile rusești. Creația mamei mele, atât rochia cât și fata. Au râs cu toții de răspunsul ei. Au trecut câteva zile, petreceau de dimineață până seara toți patru fie la plajă, fie colindând prin stațiunile de pe litoralul românesc. S-au cumpărat suveniruri, ilustrate, câte ceva frumos care să le amintească de vacanța lor la
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
la fel și pe umărul tatălui său și spusese: Noi asta ne-am priceput, asta am făcut, de aici depinde numai de voi. Apasă pe aceelerație tată... Noi ne ducem să dansăm. O luase de mână pe Andreea și plecaseră râzând amândoi de Încurcătura În care-i puseseră pe cei doi părinți și ștergând ketchupul cu șervețele. Se bucurau de isprava lor. Teia, crede-mă că nu am știut absolut nimic de ce puneau ei la cale dar, mărturisesc că nu duc
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
prințesă spunea uneori Nichita, poetul nostru cel mare: paznic alb, grăbit, întins ca un arc. I-ascult glasul în fiecare an, bucuriile au îngălbenit, cu fiecare toamnă. În veacul măsurat de ceasuri reîntoarse în vârsta mea. Prințesa-zeiță! Doar ea mai râde la fereastră, lăsând cerul păscut de stele însângerate-n rană. Flaute se aud ca un cor de cer. Lasă-le măcar acum să mă caute, nici bucata de pâine aruncată n-a mai fost apucată. E nevoie de aer în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ar fi adus atâtea gânduri, ar fi oprit inima ta ce încă încearcă să vie, dacă l-aș fi chemat, gândul, în chip de rege, s-ar fi încoronat. * * * Cât a ținut bucuria mea, șaptesprezece ani, lângă o stea. Am râs, am dansat, m-am reprezentat, mi-am strivit semnele înainte de somn să nu mai adorm cu ele apăsată de vise. Puritatea dulce din copilărie am prefăcut-o fără să știe într-o lume secretă, atât de discretă, încât am trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în chin te îmbăta ca un pahar cu vin, dar ce frumos era să treci peste nisip, să mai poți vedea o lacrimă fierbinte, rămasă fără chip... Și va mai trece o vreme, și va mai trece-un ceas, va râde clipa în minutare de solie oprite aievea, pe o umbră de hârtie. * * * Dacă rămâneam acasă, scriam altfel de poezie! În lumina de sidef trecea regina pregătită pentru nuntă; gravă, își urma gândul greu de zăpezi și de ghețarii veniți de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și O-urile și lumina bucuriei din ochii copilului. Unii n-ar mai pleca din parc, dar e destul de târziu și plecăm cu un taxi spre casă. În apropiere, pe trotuar, o cafenea încă deschisă. Băieții vor o bere. Discutăm, râdem, ne simțim bine. Pe la 12 noaptea urcăm și ne pregătim de somn. În camera mică dorm eu cu E. În camera mare ceilalți trei: C.A. pe canapea, cei doi pe un pat mare, dintr-o împletitură de bambus, elegant
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
vine și Nati acasă. Mâncăm, ceva, ei pleacă în trei în oraș, eu cu E. rămânem în parcul de peste drum să ne jucăm și să cunoaștem alți oameni. Seara ne adunăm cu toții la masa din bucătărie, băieții trebăluiesc, mâncăm, discutăm, râdem. Isabella ne răsfață cu bunătăți și dulciuri. Târziu, în noapte, ne culcăm. 24 iunie 2007. Sânzienele - Sf. Ioan Botezătorul - Drăgaica. Mare sărbătoare la noi, românii. În acel moment nu știam în ce zi mare eram. Eram atemporali. Mă trezesc destul de
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
elev, într-un cadru abia schițat în care, totuși, își au locul lor colegii, profesorii, prietenii: „Sunt înteresante dezbaterile în clasă, pentru că unii sunt cu partidele proeuropene, alții, cu uniunea vamală, și încep discuții mari. Îmi amintesc aceste dezbateri și râd, pentru că, mai caraghioasă clasă ca a noastră cred că nu a fost. Avem dezbateri de genul, de unde am provenit noi? Săraca profesoară care face lecțiile cu noi... Numai să fim provocați, că totul începe să fie foarte frumos.” De remarcat
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
munca și iubirea; de aceea, cărțile trebuie tratate cu respect, ele reprezintă însuși sufletul autorului. Dar cartea mai reprezintă și sufletul cititorului, ea este atât de aproape de cititor, deoarece sentimentele trăite în carte sunt trăite și de cititori. Cititorul plânge, râde, este trist, fericit. O carte bună este citită cu sufletul. Despre un trandafir drag sufletului meu Viața a început să mi se schimbe cum am trecut în clasa a XI-a. Am fost nevoită ca, din clasa a X-a
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
există, nu aveți ce pierde, dar dacă există, mare chinuri o să aveți. Trebuie ca noi, poporul credincios, să ne rugăm cât mai des la Dumnezeu ca să le dea politicienilor minte și răbdare. Căci sunt niște clovni fără mască. De care râdem pentru circul pe care-l fac în Parlament. Ce multă forță mai depun să joace acest teatru! Îmi este milă de ei, căci nu sunt apreciați de popor, sau poate unora le pare o normă, deja, să-i vadă oamenii
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Cum să mă întreacă ea pe mine? Încep să dau din pedale și scap picioarele de pe ele și, cum nu am putut să le pun la timp, m-am trezit cu bicicleta și cu capul în poarta unui om. Unii râdeau, alții mă întrebau dacă nu mă doare capul. Dar eu, buimăcită și speriată, am luat bicicleta și fuga acasă. În acea zi, am fost cel mai cuminte copil. Am făcut curat în ogradă și am hrănit animalele, și bunica era
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
mea. Ea era mai mică, dar se pricepea mai bine la asemenea lucruri. Dar strigam, de parcă ar fi căzut casa peste mine. Vine ea fuga din drum și mă întreabă ce s-a întâmplat. Îi povestesc și a început să râdă. Ce să facem? Iau o pungă și pun acel aluat, apoi, mă duc în grădină, sap o groapă și-l îngrop, ca să nu afle bunica. Pun, din nou, să fiarbă apa. Între timp, cern făina - aproximativ cât a fost înainte
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
atenției, sunt și din cei care doresc să fie lângă tine, pentru a-și face interesele proprii, dar sunt și persoane cu care te înțelegi bine, cu care zâmbești, vorbești. Una dintre aceste persoane este colega de bancă, cu care râdem împreună, ne facem de cap la cantină. O susțin, mă susține, este fata care îmi arde o palmă peste cap, când atenția mea este concentrată asupra altor lucruri, în timp ce, profesoara ne povestește tema. Am două colege, una este deșteaptă, e
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Și să ne înțelegem, că problemele de organizare dispar după eveniment și rămâne doar nebuneala noastă. Sunt interesante dezbaterile în clasă, pentru că unii sunt cu partidele proeuropene, alții, cu uniunea vamală, și încep discuții mari. Îmi amintesc aceste dezbateri și râd, pentru că, mai caraghioasă clasă ca a noastră cred că nu a fost. Avem dezbateri de genul, de unde am provenit noi? Săraca profesoară care face lecțiile cu noi... Numai să fim provocați, că totul începe să fie foarte frumos. Prietenia este
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
te încarci de la această persoană, care glumește când trebuie și care este serios când trebuie! Poate și critica, uneori, nu este bună, dar nimeni nu mă critică, așa cum mă critic eu. Uneori, zic ceva cu voce tare și colegii mai râd, e bine că am reușit cu ceva să-i înveselesc. Căci fiecare are lumea lui. Uneori, îmi fac de cap, râd sau mai zic ceva, râd și ei de nebuniile mele, dar eu îi întrec, râzând de prostia pe care
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
bună, dar nimeni nu mă critică, așa cum mă critic eu. Uneori, zic ceva cu voce tare și colegii mai râd, e bine că am reușit cu ceva să-i înveselesc. Căci fiecare are lumea lui. Uneori, îmi fac de cap, râd sau mai zic ceva, râd și ei de nebuniile mele, dar eu îi întrec, râzând de prostia pe care am făcut-o, căci nici eu nu mă așteptam să fac sau să zic așa ceva. Arăt și eu că viața e
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
critică, așa cum mă critic eu. Uneori, zic ceva cu voce tare și colegii mai râd, e bine că am reușit cu ceva să-i înveselesc. Căci fiecare are lumea lui. Uneori, îmi fac de cap, râd sau mai zic ceva, râd și ei de nebuniile mele, dar eu îi întrec, râzând de prostia pe care am făcut-o, căci nici eu nu mă așteptam să fac sau să zic așa ceva. Arăt și eu că viața e mult mai veselă și mai
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
tare și colegii mai râd, e bine că am reușit cu ceva să-i înveselesc. Căci fiecare are lumea lui. Uneori, îmi fac de cap, râd sau mai zic ceva, râd și ei de nebuniile mele, dar eu îi întrec, râzând de prostia pe care am făcut-o, căci nici eu nu mă așteptam să fac sau să zic așa ceva. Arăt și eu că viața e mult mai veselă și mai frumoasă când zâmbim. Profesoara de franceză, într-o zi, ne-
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
nici eu nu mă așteptam să fac sau să zic așa ceva. Arăt și eu că viața e mult mai veselă și mai frumoasă când zâmbim. Profesoara de franceză, într-o zi, ne-a mulțumit, zicând că demult nu a mai râs cu atâta poftă. Tot ce iubesc din acest obiect, limba franceză, este doar profesoara. Am început să învăț franceza din clasa a XI-a. Prima dată, când am auzit cum vorbește profesoara, mi s-a învârtit capul. Cu ce accent
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
din clasa a XI-a. Prima dată, când am auzit cum vorbește profesoara, mi s-a învârtit capul. Cu ce accent special, cum sucea limba de-i ieșiau acele sunete... Prima dată, când am citit în franceză, toată clasa a râs de mine, împreună cu profesoara! Aveam impresia că m-a călcat ursul pe ureche, în legătură cu franceza. Săraca profesoară, cât chin are cu mine și cu câteva fete ca și mine. Bine că evaluările sunt în scris și am notă bună, căci
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
țină în brațe pruncul lor. Nu s-a gândit până acum că nașterea este o minune, că durerile facerii se topesc într-un ocean de iubire. Dacă i-ar spune Teodorei ce îi trece prin cap, în mod sigur ar râde sau doar ar zâmbi condescendent: „Ce știu bărbații despre maternitate?...” Dar el chiar nu vrea să știe ceva concret! L-ar interesa mai mult ce se află dincolo. Și cum ar putea, fără a cunoaște contextul la modul „organic”, să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
puse cu atîta seriozitate de Vlad, Ilinca s-a fîstîcit deodată, s-a uitat vinovată la ceilalți colegi care o priveau cu reproș și, pentru a pune capăt acelei situații neplăcute, s-a apropiat de Vlad și i-a spus rîzînd: Ba cred, mă... da' am zis și eu, așa... Discuțiile s-au repetat cu amănunte noi și au fost chiar momente cînd certurile și neînțelegerile s-au transformat în adevărat scandal. Adică s-au format două tabere distincte: una în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Și ieși pe poartă ca o săgeată. Vlad n-a mai apucat să spună nimic. Cîteva clipe nici n-a fost în stare să respire măcar. O ciudă cumplită puse stăpînire pe el... Cum, adică, să ia și vaca?.:. Să rîdă toți de el?... Și apoi, pînă acolo, sus, aveau de mers aproape un ceas... Iar sus... ce va paște vaca printre ruine și bolovani? Uf, vaca asta! răbufni el distrus. Și totuși... ideea lui Virgil era foarte bună. Era singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Dacă ți-i așa de foame, i se adresă tăios Vlad, pune de mămăligă, mulge vaca și fierbe laptele! Noi avem treabă. Un nestăvilit hohot de rîs însoți cuvintele lui Vlad. Se ridicară cu toții veseli și puseră mîinile pe unelte. Rîse și Virgil, mai mult de formă, ca să arate că știe de glumă și se hotărî să nu se mai gîndească la mîncare. La urma urmei au mai răbdat și alții de foame. N-o să moară el dintr-atîta! Stați așa! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pătată, măi! Și, plin de duioșie față de solul patruped al lui Tomiță, îl strînse la piept mîngîindu-i urechile clăpăuge. Sosi, într-adevăr, după puțină vreme și Tomiță. Avea în spate o lopată, iar în mînă un pachet cu biscuiți. După ce rîse din belșug, fericit că se află și el acolo, spunînd cîte o vorbă potrivită fiecăruia, oferi biscuiții, cu multă dărnicie, Ilincăi. Toți ochii rămaseră pironiți pe pachetul atît de frumos colorat. Eu sap în echipă cu Tomiță! spuse Ilinca, nemaidînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]