2,042 matches
-
liniștea dinaintea furtunii. Mintea diabolică a acestui marinar de carieră poate debita orice în societatea românească pe care o terfelește în orice moment. Ridicând minciuna la rang de absolut, închipuindu-și că românii sunt o națiune de naivi, Traian Băsescu rânjește de câte ori găsește o cale de a trișa, ori a schimba un rezultat în favoarea sa. Marius Oprea, un reputat istoric, îndeplinind și funcții de consilier, atât prezidențial cât și guvernamental, în cartea sa, apărută sub egida „Jurnalului Național
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
nu l-a declanșat efectiv. Și despre această încercare merită vorbit. În nenumărate rânduri în ultimii ani, tovarășul Pleșiță, una din întruchipările diavolești ale trecutului ceaușist care a sfidat buna cuviință și dreptatea în ultimele două decenii, ne-a arătat rânjind cinic, din spatele maculat al ecranului de la OTV, labele sale pătate de sânge cu conștiința veselă a impunității. Deși a avut prezența de spirit să se care în iad înainte de anunțarea Nobelului pentru literatură, fantoma acestui satrap ucigaș, imun la remușcări
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cel mai tânăr în școală ți se pasau toate corvezile, ca în armată!) și pe care te pregăteai să-l lași repetent tocmai s-a transferat la timp, a nu știu câta oară, la un alt liceu și acuma îți rânjește sfidător pe stradă. Și toate astea pentru un salariu de 2190 de lei, când un maistru de la Electrocontact avea aproape dublu. Dar, deh, după cum ne învățau documentele de partid, ordinea importanței sociale a muncii (aici se poate introduce, ad libitum
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vremuri de mult apuse. Umorul, uneori debordant, alteori discret, Împletit cu morala subînțeleasă, adesea mușcătoare, facilitează depășirea narațiunii simple și pătrunderea În domeniul expresiei simbolice. "Din mersul ... culorii ... strunită În tiparul rîsului blajin, s-au născut Întîmplările formei ... Din ea rînjesc moșnegi care mulg cocoși, rădăcini, muieri care nu vor mai fi și toate animalele adunate cu strădanie În fuiorul basmului Gheorghe Boancă" (Valentin Talpalaruă. Ai senzația că parcă chiar În timp ce privești, tabloul se zămislește În continuare, că ceva mai urmează
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
dar nu găsește nimic, căci iedul cel cuminte tăcea molcum în horn, cum tace peștele în borș la foc. Dacă vede lupul și vede că nu mai găsește nimic, își pune în gând una: așază cele două capete cu dinții rânjiți în ferești, de ți se părea că râdeau, pe urmă unge toți păreții cu sânge, ca să facă și mai mult în ciudă caprei, ș-apoi iese și-și caută de drum." (Ion Creangă, Capra cu trei iezi) (f) "Vorbele tale
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
punctul ca semne de ortografie. 10. Analizați sintactic fraza: "Pe urmă se mai învârte [...], dar nu găsește nimic, căci iedul cel cuminte tăcea molcum în horn, cum tace peștele în borș la foc. ... lupul [...] așază cele două capete cu dinții rânjiți în ferești, de ți se părea că râdeau, pe urmă unge toți păreții cu sânge, ca să facă și mai mult în ciudă caprei, ș-apoi iese și-și caută de drum." (Ion Creangă, Capra cu trei iezi) Testul nr. 24
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
te ține cu sufletul la gură că Răul e unic, fie că-l îmbrăcăm în mantale ponosite sau în costume Armani dichisite, fie că răzbate din demagogice sloganuri ingurgitate de popor și din trosnetul oaselor rupte ale disidenților, sau că rînjește ironic pe la colțuri de cuvinte parfumate, blînde și ucigător insinuante. Prețul e același vieți curmate, destine îndoite, alienare tragică, de nici nu mai știi dacă o moarte brutală nu e preferabilă unei singurătăți mutilante. În orice caz, barbaria, soft sau
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
gol salonul, e gol și-n umbra casei Stau vastele fotolii și lung prind să se mire... Oglinzile-și arată cu jale infinitul Și nu mai vine nimeni... zadarnic stai la geamuri... În neagra umbră, pianul cu dinții scoși afară Rânjește ca un monstru ce-ar vrea să mă sfâșie... paharul cu ceai (cu un mic feeric care e mai mult o analiză a delicateței de ton a lichidului): Visam privind în fundul paharului de ceai Și-n sticla străvezie ca-ntr
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
articol al lui Ovid S. Crohmălniceanu, În care autorul flagela nuvelistica nouă, o declara lipsită de calitate artistică și era dispus să accepte existența talentului doar la 5 la sută dintre scriitori (...). În spatele acestei griji excesive pentru „calitate”, se ridică rânjind adevărata față a ideologiei burgheze, grimasa hâdă a cosmopolitismului dușman Înverșunat al progresului, al socialismului. Concluziile articolului citat mai sus parcă Îndemnau pe scriitorii tineri să se lase de gândul de a scrie, de a căuta să zugrăvească În imagini
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
etc) impas, prăbușire, uneltiri, slugi, lachei, clică, năpârci, ploconire, călăi, trântori, titoiști, adormi (vigilența), a toci (critica), ațâțător, a stârpi, a lovi (fără șovăire, fără cruțare) a biciui, a servi frontul (muncii, păcii, socialismului, cultural), a deservi, resturile (mentalității), a rânji, a lichida, a unelti, ș.a. Și iarăși: ură, armă, front, vigilență, sabotori, buruiană, chiabur, prăpastie, bandă, cosmopolitism, otravă, iminentă prăbușire, masă, chipul masei, muncă voluntară, belșug, fericire, dispreț, dușmănie, putreziciune, armă, Împilatori, triumful (proletariatului, socialismului), mocirlă. Dar să intrăm În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
neplăcută și prea actuală, care zgândăre, provoacă și agresează. O permanentă autopersiflare și neliniște definește meta-teatralitatea spectaculară creată de Alexa Visarion. [...] Spectacolul lui Alexa Visarion, pe textul lui Leonid M Arcade, ne pune în față o oglindă în care realitatea rânjește prin diformități degradante și farsă bălțată. Cred că așa arată un spectacol de atitudine în zilele noastre: înconjurat de suspiciuni, disconfort, neplăcere. Dar demascând răul care ne macină. E greu să-l privim. Dar prin acesta se validează și se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
doar sprînceana, de regulă stînga, nu spune nimic. După adagiul că omul învață să vorbească în doi ani și să tacă în șaizeci, auzit la televizor. Prostul termină și-i strînge mîna. Licheaua deschide și el gura: îmi pare rău, rînjește, cu rînjetul lui atît de cunoscut în mahala. Prostul o ia pe stradă în sus, măcinîndu-și creierii să ghicească cine i-a putut-o face; o fi cel din colț, căierul? o fi vidanjorul? o fi măgarul cu tocila, de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atractive (trist atractive). În prelung fericitul exod la Torino începe să joace pe stradă scene "vesele și poznașe", cum singur îl înștiințează, epistolar, pe devotatul Köselitz: "... savurez atît de multe glume stupide cu mine însumi încît din cînd în cînd rînjesc pe stradă preț de jumătate de oră". Devine bulimic, preocupîndu-se metodic de feluri speciale de mîncare, sindromul găsindu-și însă imediat argument în dictonul lui Feuerbach că omul este ceea ce mănîncă. Megalomania, și ea structurală, își vrea porția: cere gazdelor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
obsesivă a unor locuri, nume și imagini, de la Mary/Marie, la grădini, biserici, ape și, în sfârșit, mare. Imaginile sunt în general sumbre, cât mai nepoetice cu putință: oase, șobolani, cadavre din care cresc muguri, șanțuri și prostituate, țeste ce rânjesc, sete mistuitoare, istoria pierdută în neant, prezentul irosit, viitorul mânjit de urâțenie. O mică insulă de iubire se pierde și ea (episodul fetei cu zambile), rămânând singurul fragment de dragoste din poezia lui Eliot, dacă nu punem la socoteală dedicația
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ei inventau zi de zi noi metode de chin, noi trepte de coborâre în iad..., distrugând în noi ultimile picături de rezistență. Dar nici o tânguire, nici o retractare! Hăitașii de ieri sunt acum cioburi și lut otrăvit. Colții lor nu mai rânjesc și nu mai pot mușca din carnea noastră. Însă astăzi, noi „poterași” leau luat locul... ei sunt mai temperați și mai vicleni... Nouă, celor prigoniți, Dumnezeu ne-a lungit veleatul, ne-a întărit credința și ne-a învrednicit să învingem
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
a sexualității, se regăsește și în literatura finiseculară, iar Catherine Lingua îl semnalează în romanul decadent al lui Jean Lorrain, Domnul de Phocas (1901), ca "motivul recurent al unei statuete androgine cu, în loc de sex, un mic cap de mort care: "... rânjește, simbolic, amenințător, triumfătoare a maternităților și raselor!"558. "Laureatul" pare să fi plătit cu moartea prețul gloriei sale, și această moarte poartă masca feminității nubile. În acest caz, craniul reprezintă o figură a deriziunii, obiect al vanitas-urilor, menit să aducă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la afișul lui Louis Raemaekers: Aparent, intenția sa a fost să comenteze cu privire la faptul trist că lauda tinde să vină la omul de geniu numai după moartea lui, dar ceea ce Louis Raemaekers trebuia să arate atunci când a pictat o demimondenă rânjind și ținând un craniu între coapse pentru un poster avertizând împotriva răspândirii sifilisului, era că acelui simbol i s-ar fi putut da o interpretare mult mai directă"561. Cel de-al doilea caz este analog castrării, boala venerică, asemeni
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]