2,310 matches
-
meu cu cuvintele pe care le-am Învățat. Știu că Paula Îi lasă să se uite la televizor destul de mult, dar din alte puncte de vedere Îmi dau seama că e mult mai bună decât aș fi eu: consecventă, mai răbdătoare. După un weekend cu copiii, eu urlu să mă lase să ies din casă, dar cu Paula, totul merge de la sine. Nu ridică niciodată vocea. Multe părți bune ale caracterelor lor le au de la ea. Când am fost mai seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Pe-umăr gol doniță albă - stemă-n părul aurit. Din copaci ies zâne mândre, de-mpărat frumoase fete, Ținând donițe pe umeri, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin-, Ce sub dulcile lor mâne își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin. Luntrea cea de lebezi trasă mai departe, mai departe, Fuge pe-albele oglinde ale apei ce se-mparte Sub a luntrei plisc de cedru
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vieței umane, Tu ești cenușa iară viața-i fumul. Nu crede însă că în doruri vane Caut norocul spre-a te-afla pe tine, Noroc lumesc - zâmbiri aeriane! Las pe-alții să zidească din ruine Zidiri de-o zi pe răbdătoarea spată A vechiului pământ, ce nu-i de mine. În furnicarii din Apus ei toată Viața-și fac doruri nebune, Nu știu că-n lume nu-i ceea ce cată. Ei caut-adevăr - găsesc minciune. Neam vine și neam trece - toți se-nșală
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ale noastre-ntreceri, Privind în vrav prostia immobilă. {EminescuOpIV 334} SAUVE QUI PEUT Variantă Albumul tău e un salon în care S-adună fel de fel de lume multă Și fie cine așaz-o foaie smultă Din viața sa în versuri răbdătoare. Acum dorești cu pana mea incultă Și eu să trec prin mândra adunare? Dar ea de-amicii tăi sfială are Și de-oiu vorbi au cine mă ascultă? Spre-a-ți aminti trecutele petreceri Condeiu-n mână tu mi-l pui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de capul lui În viață, de ce nu aleargă, țipă și nu face năzbâtii ca alți copii? Mariei Încă nu putea să-i zică „mamă”, iar ea nu se supăra și nu avea pretenții, firea sa de om bun, blând și răbdător, sufletul ei de o mare bunătate și Îndreptat către fapte bune și plăcute Domnului Îi dădeau puterea să aștepte și certitudinea că: Toate vin la timpu’ lor! Ai să-mi zici când ai să vrei tu! Bine-așa? Îhî! În măsura În care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
au petrecut furtișaguri și s-au pîrlit covoarele cu țigări. — Chiar și așa. Și-n definitiv, ce făcea familia Hollinger Înăuntru? De ce nu erau aici, afară, printre invitații lor? — Nu era stilul lor să se amestece cu lumea, spuse Hennessy, răbdător. Salutau ei cîțiva prieteni vechi, dar nu cred că li s-au alăturat vreodată celorlalți musafiri. Totul era mai degrabă ca o ceremonie regală. Supravegheau lucrurile din veranda de la etajul Întîi. De acolo a propus Hollinger toastul pentru regină, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
frontierei, În multe privințe cea mai formală și mai tergiversată dintre toate. În vreme ce participanții Îndoliați așteptau În cimitirul protestant, Îmbrăcați În ce aveau mai Închis la culoare, m-a izbit ideea că arătau ca un grup de emigranți prosperi așteptînd răbdători la un punct vamal neospitalier, conștienți că, indiferent cît de lungă le va fi așteptarea, tot unul singur dintre ei va putea trece În acea zi. În fața mea erau Blanche și Marion Keswick, două englezoaice stilate care conduceau Restaurant du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de epocă al soților Hollinger, parcat În fața garajului, era singurul lucru curat și șlefuit de pe toată proprietatea. Miguel spălase limuzina și o frecase cu parafină, lustruind uriașele aripi, ca niște flăcări deasupra roților. Ne urmase pînă aici și acum stătea răbdător lîngă mașină. Tot cu ochii pe mine, scoase o bucată de piele și Începu să frece masca Înaltă a radiatorului. — Bietul om..., spuse Paula. (Ținîndu-mă de braț și evitînd să privească resturile de lemnărie carbonizată din jur, Încercă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și la o cameră video. — Și? (Am deschis portbagajul Porsche-ului ca să pună acolo și casetofonul.) Ne-am Întors de unde-am plecat. Eu Îmi văd iar de programele mele prin satelit și de somnul meu de veci. — Nu, Charles, spuse Crawford răbdător. Nu ești adormit. La momentul ăsta deja ești treaz de-a binelea, mai treaz și mai atent decît ai fost vreodată În viața ta. Pătrunderea prin efracție e ca brățara catolicului fervent, irită pielea și ascute sensibilitatea morală. Următoarea spargere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dezleagă lucruri încurcate, de nedeslușit. Tușeau scurt, se mai uitau la el, dar nu-l întrebau ce caută. Foile îngălbenite foșneau mai departe. Cârciumarul își spunea că nu se face să-i superi decât cu bani și privea mai departe, răbdător, prin ferestrele deschise, zidul verde din față, acoperit cu iederă. De afară se auzea fierberea orașului, stins ca într-o apă. Ușile se deschideau și se închideau, veneau alți oameni, salutau cu voce tare, dădeau mâna cu funcționarii, apoi plecau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
știință care studiază dezvoltarea complexă a societății, a unui popor etc.”, „scriere conținând evenimente și fapte care se Încadrează În această știință”, „povestire, narațiune”, dar și (familiar) „Întâmplare, pățanie, poznă, Încurcătură”. Și apoi să răspundem Încă o dată, dar amănunțit și răbdător, aceleiași Întrebări elementare - ce este dandysmul? -, fără teama că am putea-o epuiza. Oricât de sever, de riguros ar fi efortul de ordonare, dandysmului Îi rămâne mereu un rest de nedefinit. Ca În cazul atâtor concepte, pe care Roland Barthes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ne întoarcem la luminile din scena de dinainte și să lăsăm sunetul să meargă? strigă MM. Acum e lumina lui Oberon, zise luministul, pe un ton acru. —Bun, păi eu vreau din nou luminile pentru scena Titania/ Oberon, spuse MM răbdătoare. Luminile scăzură și apoi se stinseră. —Se poate să scadă luminile în trei secunde și să le ținem stinse încă o secundă? ceru ea. — Se schimbă luminile înainte să intru eu? zise Hugo de pe scenă. — Da, se sting de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hugo, care nu părea prea convins. Deși am recunoscut că fusesem un pic geloasă - ceea ce nu-mi stă deloc în obicei - când o văzusem pe Violet căzând în brațele lui Hugo asemenea soției rătăcite care se întoarce la soțul cel răbdător, la capătul unei super producții în trei părți, principalul motiv pentru care pusesem capăt îmbrățișării lor fusese acela de a-i elibera mâinile lui Hugo ca să poată telefona. Fusesem implicată în așa de multe morți violente încât mi se cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întregul amestec înapoi în bolul meu, fără să dea măcar un strop pe alături. — Mulțumesc, zisei eu, întorcându-mă la masă cât puteam de repede. Practic, cum m-am așezat am și luat o înghițitură. — Cum e, fomilă? întrebă Hugo răbdător, așezându-se în fața mea, cu mișcări mai lente. — Mmm. Am înghițit și am luat o gură de vin, ca să meargă mai bine. — Delicios. Și vinul. Am mai luat din amândouă. — E bun, nu-i așa? Eu tot încerc alte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-și bată joc de nesăbuințele lui. Cu toate astea, îmi spuneam necontenit: „Salma, ești soția lui și îi datorezi ascultare; într-o bună zi, când se va sătura, se va întoarce la tine!“ Până atunci, mă resemnasem să-mi plec răbdătoare capul. Dar fratele meu, atât de mândru, atât de semeț, nu putea proceda la fel. Fără îndoială că ar fi dat uitării trecutul dacă am fi sosit doar noi trei. Dar, dacă ar fi primit-o sub acoperișul său pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
viața unui credincios, trebuie să fi trăit la Fès, oraș al învățăturii care pare clădit în jurul școlilor, numite medersa, așa cum unele sate sunt construite în jurul unei fântâni sau în jurul mormântului unui sfânt. Când, la capătul câtorva ani buni de memorizare răbdătoare, sfârșești prin a cunoaște pe de rost fiecare surata, fiecare verset din Coran, cânt învățătorul școlii te declară apt pentru Marea Recitare, treci dintr-odată de la copilărie la viața de bărbat, de la anonimat la notorietate. Pentru unii, acesta e momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am șansa să mulțumesc aici unora dintre ei. Lui John Curtis, administratorul Departamentului pentru Vechiul Orient Apropiat din cadrul Muzeului Britanic și unul dintre primii care au atras atenția asupra jafului patrimoniului irakian după invazia din 2003 și care au explicat răbdător întreaga amploare a seriei tragice de evenimente. Colegului său de la muzeu, Irving Finkel, care a fost atât de amabil, încât să îmi ofere informații în privința punctelor comune ale perioadei avraamice și ale scrierii cuneiforme babiloniene, domeniu în care se prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
laud prea tare. În mijlocul tiradei care amenința să nu se mai sfârșească (așteptam din clipă-n clipă ca zâmbetul lui Zoran să se transforme În schimonoseală de furie că fusese păcălit), așadar, Într-un moment oarecare pentru auditoriul remarcabil de răbdător cu divagațiile mele, am schimbat brusc tonul pedant cu unul decis, aproape tăios. - Am reflectat mult asupra celor discutate cu domnul Redford și opțiunea mea nu s-a modificat câtuși de puțin. Am de pus Însă o condiție: vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se scurgeau ochii după o pălărie stacojie, cu pene, expusă În vitrina unei modiste, i-a cumpărat-o și abia a putut să scape apoi de femeie. Cu propriile lui achiziții era extrem de circumspect. Fratele meu și cu mine ascultam răbdători cum visa cu ochii deschiși, analizând În detaliu fiecare colțișor al intimului, dar austerului apartament pe care Îl amenaja În gând pentru el și soția lui. Uneori lăsa frâu liber imaginației. Odată i se fixase asupra unei lustre costisitoare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care se joacă degajați cu lăbuțele - culorile alunecau uneori, când Îl apropia prea mult de ecran. Spre sfârșit, monotonia ședinței devenea insuportabilă; operatorul emoționat nu mai găsea a patra placă, amestecând-o cu cele deja folosite și În timp ce Lenski aștepta răbdător În Întuneric, câțiva spectatori Începeau să-și proiecteze umbrele negre ale mâinilor ridicate pe ecranul alb și speriat; dintr-odată, un băiat sprinten și nerușinat (poate că eram totuși eu - domnul Hyde din doctorul Jekyll din mine?) reușea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și ultima Întâlnire a noastră (Încă mai erau câteva crâmpeie din el pe care voiam să le pun la dosar pentru o eventuală folosință) mi-a relatat, mai degrabă trist decât furios, cum a pierdut odată o noapte Întreagă privind răbdător un bun prieten care se hotărâse să se Împuște și consimțise s-o facă, trăgându-și un glonte În cerul gurii, cu fața spre colecționarul nostru, Într-o lumină bună, dar fiindcă era lipsit de ambiție și de simțul onoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de a mă hrăni cu fărâmituri și de a nu-i invidia altuia reușita. Mi-a dăruit adevărata putere de a nu fi singur, chiar în grele clipe de însingurare. M-a adunat Biblioteca din risipiri, m-a primit întotdeauna răbdătoare, îngăduitoare, lăsându-mi mereu lumini în cele mai pustiitoare rătăciri ale beznei. M-a adunat mereu din risipiri, redându-mă din cioburi, sprijinindu-mă să mă înalț, să fac iarăși acel dintotdeauna greu, copleșitor, nou pas întru coborâre. Biblioteca, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de-asta și rezistă poporul nostru în atâtea nemiloase încercări. Pentru că-i întărit, iertat și cu calea arătată odată cu botezul. Toate celelalte sunt doar alegere în vâltoarea clipelor. La capătul drumului, coborârea se închide în palma Lui. Prisăcarul așteaptă întotdeauna, răbdător, îndurător, întoarcerea norodului de albine... Nu am, totuși, încă în mine starea de rugăciune. Nu simt în mine, profundă, smerenia încât să mă rog Domnului cu toată încrederea devoțiunii. Rugăciunile mele au încă, chiar în pura lor sinceritate, fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
foarte frumos, a repetat. Un dar minunat al Elegbei. Nu primi nici un răspuns, pentru că, după legendă, zombi nu vorbeau și nu li se Îngăduia să părăsească cimitirul decît ca să muncească pentru stăpînii lor, fără glas, fără să se vaite, neobosiți, răbdători și indestructibili, Înzestrați numai cu forța divino-demoniacă a Elegbei, zeița neagră care domnea, de la Începutul timpurilor, În adîncul pădurilor din Dahomey. - Vino! Îi porunci apoi autoritar, fericit că În sfîrșit cineva trebuia să Îl asculte, să i se supună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și smulgînd din rădăcini lăstarii de viță-de-vie. Nu mai rămăseseră, În cea mai Încăpătoare dintre peșterile sale, nici un vas Întreg, nici un scaun care să poată fi folosit, iar comoara lui cea mai de preț, chihlimbarul obținut după ani de recoltă răbdătoare pe țărmul mării, dispăruse cu totul. Văzînd că pînă și mizerabila lui saltea fusese sfîșiată cu cuțitul, se prăbuși abătut pe frunzele uscate, observînd cum acestea se lipeau de miile lui de răni și Îngăduind, pentru prima oară de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]