2,283 matches
-
pângărit de fiul regelui că voi urmări până la capătul lumii pe regele Tarquinius și pe nemernicele lui vlăstare și-i voi stârpi de pe fața pământului cu fierul, cu focul și cu orice voi avea la îndemână. Nu-i voi mai răbda la cârma țării ! Nu voi mai îngădui niciodată nici tirania regilor, nici pe a altora ! (IV, p. 68). O dată în plus, cuvintele personajului dramatic le reiau, cu minime schimbări, pe cele din textul istoric . Opera lui Horia Lovinescu, inspirată până în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Cum apocalipsa întârzia, luară obiceiul să se întâlnească pe plajă în serile când Nastia nu era reținută la sanatoriu și locotenentul pe zonă. Totuși aranjă de câteva ori în același loc un chef cu taraf ca la Cetatea Albă. Zona răbda multe. Nastia venea calmă, niciodată grăbită, niciodată nerăbdătoare, invariabil în rochia cu bretele și sandalele în mână. Privind-o cum merge pe marginea apei, sigură de ea, cu un aer de femeie liberă, independentă, atât de rar în epocă, îi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în voi cele spirituale, este oare mare lucru ca noi să secerăm bunurile voastre materiale? Dacă alții au parte de acest drept asupra voastră, oare nu avem noi mai mult? Însă noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Cristos. Însă eu nu m-am folosit de nici unul din aceste drepturi. Nu v-am scris acestea ca să mi se facă și mie tot așa. Mai bine să mor decât... Nimeni nu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
un exemplu pentru a fi imitați» (2Tes 3,8-9). Altundeva, le scria corintienilor: Până în ceasul de acum, suntem flămânzi și însetați, suntem goi și chinuiți și pribegim. Ne trudim, muncind cu mâinile noastre. Când suntem batjocoriți, binecuvântăm; când suntem persecutați, răbdăm; când suntem insultați, răspundem cu blândețe. Am ajuns gunoiul lumii, murdăria tuturor până acum» (1Cor 4,11-13). 76. Condamnarea cămătăriei de-a lungul creștinismului Primii creștini s-au inspirat din aceste exemple în mod evident. În Faptele Apostolilor citim că
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
fost precedată de un număr de cuvinte amărâte pe care le-a rostit atunci. Aceste cuvinte au rămas în Istorie. Necăjit pentru că majoritatea a putut da un vot împotriva dorinței sale, Ion Brătianu a strigat: „Am suportat atâtea abuzuri, am răbdat asasinate și aceasta numai pentru ca să se poată face revizuirea. Astăzi văd că revizuirea nu se poate face așa după cum doresc, sunt obosit și nu mai am rațiunea de a sta la putere.“ în urma acestor cuvinte, Camera și Senatul au dat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ani, cu părul lung și cu ochelarii după urechi. Omul cere o cafea cu lapte și se așază lângă o fereastră cu Neue Freie Presse în mână. Însă noi eram în ședință, așa că un zgomot nebun izbucnește. Bietul neamț a răbdat câtva timp în tăcere, dar, în cele din urmă, răzbit, a trântit cornul pe tavă și, lăsând capuținerul pe jumătate nemâncat, a fugit pe ușă înjurând. Acesta a fost ultimul client al cafenelei Regal, cât timp a mai durat Societatea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
prim-ministru și manifestau pe străzi, cerînd demisia guvernului. Numai tăria de caracter a unui om ca Ion. I.C. Brătianu a putut să înfrunte toate aceste atacuri, fără a pronunța un cuvînt în apărarea sa. Cît a putut Brătianu să rabde și să tacă, în cei doi ani de neutralitate, e de nedescris. Dacă tăcerea este o virtute, Ion I.C. Brătianu, fără îndoială, a avut-o în cel mai înalt grad. Era numit Sfinxul. Cînd Ion I.C. Brătianu, mai tîrziu, la
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
toate Împrejurările. Era udă și Înghețată, stropită de noroi, cu pelerina sfâșiată și ochii Înlăcrimați. Dar rămăsese tot frumoasă și mândră ca o regină. — Salvați-mi pruncul, monseniore, l-a implorat ea pe arhiepiscop. Eu sunt blestemată și-mi voi răbda soarta fără să mă plâng. Dar această ființă nevinovată pe care o port În pântece și care are sânge regal În vine n-a făcut nimănui nici un rău. De ce să cadă osânda și pe capul ei? Ce fel de om
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Simeon Își pierduse glasul. O durere cumplită Îl Încerca și o ură neputincioasă, ca odinioară când culesese rând pe rând mădularele Însângerate din noroi. În minte Îi reve neau iar icoanele cumplite care Îi chinuiseră tinerețea. „Doamne, cum de poți răbda atâta ticăloșie? Atâția oameni tineri cu viitorul zdrobit! De ce nu trimiți o ploaie de foc de sus, ca să ne pârjolească pe toți, de-a valma. Căci nici unul nu e mai bun decât altul! Până și pruncii cresc și făptuiesc fărădelegi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
până sub bărbie, iar "doctorul", cu maximum de precauție, îi aplică pe suprafața ombilicului compoziția numită "cataplasmă", care, ce-i drept, era cam mizerabilă: știr, pământ, nisip și apă care se scurgea prin țesătura destrămată a șorțului. Dar "pacienta" noastră răbda cu stoicism. Ce nu face omul pentru a-și salva viața?! Amândouă personajele de mai sus erau atât de "prinse" de importanța activității pe care o făceau, încât n-au auzit glasurile mamelor, care îi strigau să vină la masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
militari înarmați cu pistoale-mitralieră, eram tratați ca niște sclavi: "victime colaterale" fără importanță, sacrificate pe treptele unui altar păgân și ale unei religii de culoare roșie. Dar Tu, Doamne, unde erai? Cum de nu ne vedeai? Cum de-ai putut răbda o asemenea barbarie? Cum de puteai asista indiferent la drama unei familii?! Tata, arestat și schingiuit de călăii comuniști prin toate închisorile, fiind supus la cel mai draconic tratament de pușcăriaș: regimul de exterminare. Subnutrit, persecutat și torturat pentru acuzații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
geamantanele noastre și jucăriile Sănduței. La câteva minute după pornire aprinde o țigară și Începe a tuși Într-un mod exasperant. Suntem speriați, mai ales că fetița noastră cu un an Înainte fusese bolnavă de pleurezie. Ce să facem? Să răbdăm. Asta e tuse convulsivă, spun eu Sănduței care și Întreabă ce e aia convulsivă. Măgărească, o lămuresc eu. Dar de ce măgărească? E luată de la măgari? În fine se așterne tăcere, dar tusea continuă destul de violent. După o oră de drum
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
astă dată bun cu copiii, cu mine: a venit cu daruri, nu cu foc, mi-a mai dat un răgaz, mi-a șoptit răbdarea Lui. Îi sunt recunoscător, voi fi și mai credincios? Dacă voi fi sincer și mă veți răbda, vă voi povesti vreodată. Colectivitatea din București a fost la înălțimea sărbătorii, a Luminii: adică, și-a dat silința (și a și reușit) în tot ce și-a propus pentru buna înfăptuire a evenimentului dar, din nou, nu judec eu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
care pensionarii sunt tratați ca și câinii, iar funcționarul e fleandură pentru ticăloșia din automobile. ... Poporul e dobitoc; se poate lua și cămașa de pe el. Funcționarul e sclav, poate fi umilit. Militarul a jurat credință și ordine, deci poate să rabde de foame... Guvernul vinde covata la mezat în care se leagănă plodul țăranului și menține saloanele în care fiecare fotoliu, fiecare statuetă, fiecare sărut al amantei, înseamnă furtul și înșelăciunea din truda dezmoșteniților, care dacă ar putea ar trage la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Alexandru Ivasiuc la agricultura patriei, privea și nu-și credea ochilor. După un timp, într-un moment în care medicinistul se chinuia să salveze dintre buruieni un fir mai arătos, rotind artistic tăișul sapei în jurul rădăcinii, soldatul nu a mai răbdat. A început să-l înjure și a asmuțit cîinele asupra lui. Animalul l-a doborît dintr-un salt. Smulge-l imediat! a poruncit soldatul. Căzut în genunchi, Sașa Ivasiuc nu înțelegea. Făcuse o treabă mai înceată, dar bună. Rîndul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fie serios, dragilor, stați liniștiți, că n-am făcut nimic. — Păi, nu, dar poate or vrea să vă întrebe de altcineva. — Și ? N-au răbdare până mâine ? Ce să le zic oamenilor ? Stați, domnilor, puțin, nu vă beți vinurile, mai răbdați că nu știu ce ofițeri au de lămurit nu știu ce mistere la două noaptea. Hai c-am trăit-o și p-asta ! Înțelegeam să vină și ei la începutul pauzei, măcar să mă lămurească despre ce e vorba. Cu siguranță vreo altă tâmpenie legată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fost toate acestea la un loc. A fost revolta spontană, fără un program bine definit, a mii și mii de oameni, dintre care cei mai mulți nu aveau un diferend de ordin filozofic cu comunismul, ci pur și simplu nu mai puteau răbda o viață care devenise un șir neîntrerupt de privațiuni și umilințe. A fost și o lovitură de stat, fiindcă din această masă neorganizată nu aveau cum să rezulte un nou regim și o nouă conducere (lipsea o Solidaritate, lipseau un
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
putut să nu mă bucur când câinele - acum ciudat de calm - trecu pe lângă mine, intrând în bucătărie. Dar pe urmă ceva mă obligă să pricep că nu eram singur. Mă simți? mă întrebă. - Dispari, am șoptit. Eram prea terminat ca să rabd una ca asta. Dispari... A venit vremea să înveți ceva, am auzit spunând o voce, ca un geamăt. Nu eram singur. Și indiferent ce era acolo, știa cine sunt. Ceva se mișcă din nou în pădure. Oscilațiile tumultului prinseră să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
făcut cercetări la Hârtop. Ard de nerăbdare să citesc această lucrare. Probabil Încă nu e publicată! Aș ruga pe Jenel să-l roage să mi-o Împrumute, eu promițând că În f. scurt timp i-o restitui. Parcă nu mă rabdă inima să nu aflu cât de curând ceva despre sătucul meu. Sperând că sunteți sănătoși, nu mai Întreb ce mai faceți pentru că Îmi Închipui, după cum și despre mine pot zice „idem”. În orice caz, săptămânile, zilele și ceasurile nu mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
douăzeci și nouă de zile. Tahseen Elayan povestește un episod, printre multe altele, al acelei perioade: "O tânără însărcinată a început să simtă durerile facerii și i-a cerut soțului s-o ducă la spital. Soțul a sfătuit-o să rabde, pentru că este extrem de periculos să circuli noaptea cu mașina în timpul stării de asediu. Până la urmă, pe la orele 2 dimineața au plecat spre spital, însoțiți de tatăl femeii. La Rawarah, au trebuit să oprească la un punct de trecere. Un soldat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să vi se dee vin în fiecare zi. Mai bine, domnule general, de 20 de bani rum... Ei, dar de mâncare, de apă, ce spuneți voi? Sunteți mulțămiți? Trăiți, domnule general, nu ne-ar trebui nici apă, nici nimica, am răbda de toate, numai să ne ducem acasă. Astăzi 14 August, vorbind cu d-rul Negruzzi, căpitan de rezervă, îmi povestea cu groază de faptele colonelului Conta de la reg. 27 Bacău. Un om mare și gras, omul lenei ș-al mâncării, toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
când îmi aduc aminte de-ale noastre dulci cuvinte, cum trăiam noi cu iubire, fără leac de despărțire, când o zi nu te-am văzut, foarte mult mi s-a părut... Dar amu nu ne vedem, cum putem să ne răbdăm! Ce poate-aceasta să fie, că tu nu-mi scrii carte mie. Tu nici carte nu-mi mai scrii, nici la mine nu mai vii. Mai departe n-am ce-ți scrie, dar aștept răspuns să-mi vie. Ș-apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
partea umerilor și până la coate, precum se poate vedea pe tapetele celor vechi, și cu cusături în ițe dese, tot în distanță de un deget și jumătate. Sabia nu pătrunde această haină. Să amintim și caii lor cei mici, cari rabdă lucru și foame fără să ceară multă îngrijire, mai ales pe timp umed. Boierii au îmbrăcămintea și ornamentele lor proprii și prescrise; se împodobesc cu inele multe, cu haine de mătasă aurite și distinse, cu culori diferite apoi cu lanțuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu erau rostite cu o inflexiune în care amesteca o parte din respirație. După aceea, cu deosebită cuvioșie mânca bucăți de pâne, așteptând mâncarea. Îi era foame. Căci aici la Karlsbad vin oameni care, urmând prescripții medicale, sunt osândiți să rabde de foame. Poate s-ar fi cuvenit ca excelența sa să învingă această ticăloasă complexiune materială care-și pretindea drepturile. N-aveam impresia că excelența sa opune vreo forță spirituală și că ține să stea deasupra, biruind cele pământești. Excelența sa mânca pâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
după ce pleca să-și facă siesta, și când se plimba. În țara asta a mezelurilor bune și a berei excelente, nu e absurd oare ca un țăran din Slovacia să se bucure îmbielșugat de ele, iar prințul său religios să rabde în chip așa de mizer? Poate ca să uite preocuparea asta, în două rânduri excelența sa a ținut doamnelor de gazdă, mama și fata, mici conferințe religioase și filosofice, cu acel aer blajin, cu gesturi rotunde, cu capul plecat pe un umăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]