3,042 matches
-
furios și striga înnebunit „Cine a luat scrisorile?”, apoi după un timp s-a oprit și a întrebat „De ce nu mi ai spus de la început?” și-și aduse aminte de răspunsul pe care i l-a dat: „N-am avut răgaz, măria ta, că nu am fost singuri nici o clipă”. Vodă s-a oprit, l-a privit cu un fel de milă, l-a îmbrățișat și i-a spus ca într-o doară: „Am o singură mulțumire, că m-am spovedit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era nepotul lor care crescuse la Mărgineni și Filipești, alături cu ei, toți frații Cantacuzini. — Sfinția ta, mă gândeam ca după ce-l ducem pe ultimul drum pe răposatul voievod, într-o zi de lucru, când treburile Mitropoliei o să-ți lase răgaz, să ne întrunim în divan cu neamurile răposatului, pomenit fie-i numele în veci, și cu ieromonahul Ștefan ca să întărim prin fapte testamentul lăsat de maica mare, doamna Ilinca. Mitropolitul oftă, ar fi vrut să spună ceva, își drese glasul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și îndreptându-se spre tronul lui, fața lui Constantin Brâncoveau strălucea de o bucurie nemărginită. Ștefan, abătut, se apropie neprotocolar dinspre dreapta de tronul tatălui său. Printre dinți, cu buzele nemișcate, vodă îi șopti: — Să nu tulburăm sărbătoarea. Dă-mi răgaz patru zile. Vlădica e de partea noastră. După Paști, trimit daruri la Poartă. Visteria lor e mai goală ca oricând. Aurul o să rezolve tot. Să nu afle doamna. Eu o să țin obiceiurile. Veghează doar tu, Ștefane. Arhimandritul ieși în ușile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
năvăliră Radu și prințesele cele mici urmate de cernitele doamne Stanca și Ilinca. Domnul se uită absent la copii, așa că Ștefan își luă răspunderea. — Dadă, se adresă el Stancăi, poruncește să fie hrăniți și culcați copiii; măria sa doamna nu are răgaz pentru asta. Vodă își aplecă înainte capul. Stanca îl cântări întrebătoare din ochi: — Să mergem. În seara asta mâncăm la cuhnii. Sărutați mâna măriei sale, spuse ea. — Nu pot, domnia mea nu poate să mai meargă. Mă dor picioarele, scânci Smărăndița
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ochii, să nu te lași folosit de nebuni. Ai uitat să scrii asta în depeșele pe care le-ai trimis din două în două zile. Dar mai ai timp. — Câte zile o să stăm la Călugăreni? — O noapte doar, ca să avem răgaz să ne rugăm pentru sfinții ce au căzut aci la Țânțăroasa. Fericiți cei ce au căzut în luptă, fericiți cei ce au murit înecați în mlaștină. La cei răniți care s-au împotmolit după șaisprezece ceasuri de luptă și au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și cu altă cerneală, replică Mavrocordat. — Și cu alt gând, nu cel pe care l-ai citit, înălțimea ta. Părinții neam socotit a fi noi, Io Constantin Voievod, și am scris asta cu părere de rău că nu am avut răgaz să-i arătăm răposatului dragostea noastră. Noi am fost orfan de mic, crescut pe ici, pe colea. Barbu, fratele nostru, pe care înălțimea ta l-a cunoscut la Istanbul, era fala neamului nostru. Dacă nu-l răpea moartea, el ar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rapidă pentru a putea porni pe drumul întoarcerii în țara sa. Mai comunica marele vizir, primul ministru al împărăției otomane, că ei privesc cu simpatie numirea lui Toma Cantacuzino drept capuchehaie, adică ambasador al Țării Românești. Rami Efendi mai ceru răgaz de gândire asupra propunerii discutate privind scaunul Moldovei, dar în încheiere, adresând urarea de însănătoșire grabnică, își exprimă speranța unei consilieri cu beiul Constantin într-un cadru mai restrâns. Voievodul salută, plecându-și doar pleoapele peste ochi, încercă să facă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
umbrele lungindu-le în continuarea cenușiului penelor, de par arătări de basm. Iarna aci vântoasele se întețesc măturând și viscolind zăpezile. Dinspre Vlăsia o să poruncească să aducă lemn curat de stejar și fag, că, cine știe, poate o să aibă cândva răgaz să vină și iarna pe aci. Cafele, narghilele, șerbeturi și dulcețuri fură pe loc aduse. Apoi, chisele de cleștar, a căror transparență lăsa vederii culorile de ambră ale dulceților de caise, rozul șerbeturilor de zmeură și trandafir, precum și întunericul bobițelor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în taină astă-vară, mitropolitul Antim și cu mine. Dar ce o fi cu sfinția sa, că mă face să aștept atât? Trecând un călugăr prin preajmă, spătarul Mihai își exprimă dorința de a fi scuzat în fața sfinției sale că nu mai avea răgaz să zăbovească așteptându-l. Da, evident, pe el, Constandinul Stancăi îl putea ierta, dar pe mitropolitul Antim robit de ieniceri la vârstă fragedă, cumpărat de exaporit sau de patriarhia Constantinopolului pe un preț de nimic, pentru că era firav, și dat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vine legat, deci cuvioșia ta se pregătește de odihnă? — Nu prea mă încearcă somnul. Gherasim ridică privirea spre cerul senin, oftă și continuă. Încă nu a trecut de amiază, drumul este bun, am putea iuți pasul dobitoacelor, dar îmi place răgazul acesta care vine să se sălășluiască între noi, aducător de tihnă. Frumoasă viață ai dus, măria ta, câți ani aveai când ai ctitorit schitul Sfântului Ștefan de la Hurezi? — Știu eu, nici douăzeci cred. Îl găsești frumos? — La Hurezi totul este
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întâlnire a fost un semn rău. La câțiva pași mai încolo izbucnește o furtună violentă; nori negri și groși, adunați brusc deasupra dealurilor, se ciocnesc deasupra capetelor noastre și produc un întuneric profund. Fulgerele, loviturile de trăsnet se succed fără de răgaz; vântul suflă cu furie; mari cantități de grindină și de apă înghețată ne inundă. Drumurile erau desfundate din cauza torentelor, roțile erau înfundate în noroi până la butuc, caii refuzau să-și facă datoria și nu ne scoteau dintr-un făgaș decât
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Din fericire, nu există peste tot aceleași motive de aversiune. Există locuințe splendide ce se însărcinează să compenseze pentru toate; în puținele saloane în care ni s-a permis intrarea, am avut mereu parte de o primire amabilă. Am avut răgazul de a examina de aproape, la câteva serate dansante, trăsăturile particulare ale frumuseții româncelor. Tinerele fete și tinerele femei se întreceau în farmece. Se văd aici fizionomii grecești, italiene, spaniole, încât le poți confunda. Nimic nu e mai catifelat decât
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Șeful unui regiment nou format ceru ca o orchestră compusă în acest fel să vină să cânte sub ferestrele sale în opt zile. Maestrul capelei (artist german ca toți colegii săi) și-a dat toată osteneala să obțină un mic răgaz. Din nefericire, astfel de colonei devin generali și miniștri și nu se simt mai nepotriviți decât alții în această poziție. Recrutarea, în ciuda unui regulament elaborat în 1860 după legea franceză, se execută într-un mod foarte arbitrar. Nu de mult
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Cuza adună în mare grabă câteva trupe pentru a proteja litoralul. La inițiativa agenților Angliei și Austriei, corpul consular somă guvernul să sechestreze armele și îi făcu cunoscut domnului printr-un ultimatum să răspundă în douăzeci și patru de ore. Odată acest răgaz expirat, ministrul afacerilor externe răspunse că prințul se raporta prin intermediul agentului său de la Constantinopol la ambasadorii curților garante. Aceasta însemna să se câștige timp și să le declare consulilor că demersul lor era oarecum deplasat. Evenimentele nu le dădură dreptate
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
trimiși pe front de unde puțini au scăpat... Contingentul meu de soldați, mi-a mai spus acel majur, va fi recrutat abia în primăvara lui '43, să mă întorc deci acasă și să-mi văd de treabă. Jumă- tate de an răgaz în plin război a fost, după cum s-a dovedit, un semn că nu trebuia să mor în flăcările lui negre. Întors la ziar, m-am pomenit că directorul administrativ Udrea nu mai vroia cu nici un chip să mă reprimească. L-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
CU GREU DE PE JOS, MERSE ȘCHIOPĂTÂND SPRE UN PAT DE CAMPANIE ȘI SE ÎNTINSE PE EL. CELĂLALT ÎNCETĂ SĂ ÎȘI MAI MASEZE GLEZNA ȘI SE TÂRÎ SPRE UN SCAUN, ÎN CARE SE PRĂBUȘI, STĂPÂNIT DE O SUFERINȚĂ VIZIBILĂ. Marin avu răgazul să observe că în cameră se aflau șase oameni. Toți păreau să fie ofițeri ai Controlului; doi dintre ei aveau în jur de treizeci de ani și dădeau impresia de competență. Trei erau foarte voinici și depășiseră patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
cazuri, cu 4 485 de decese, 2 438 de vindecări și 7 rămași în spitale 65, deci o letalitate de aproape 70%! La 28 iulie/9 august, consulul Lagan constata că, în capitala Moldovei, "holera pare a fi acordat un răgaz micului număr de locuitori care se mai găsesc încă în acest nefericit oraș"66. În anexa întocmită de Karneev la raportul lui Kiseleff către Nesselrode, din 13/25 august, se remarcă, de asemenea, o accentuată diminuare a epidemiei de holeră
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
De gândit însă gândea că de noroc nu se putuse plânge niciodată. De când se știa, tot norocos fusese. Astfel, simțea o duioasă recunoștință față de părinții lui, în primul rând pentru că nu se ocupaseră prea mult de creșterea lui, lăsându-i răgazul să viseze în voie, și apoi pentru că se despărțiseră din motive de adulter. Cel puțin acesta era pretextul invocat de tatăl lui, care uita să precizeze că era vorba de un adulter cu totul neobișnuit: nu putuse răbda faptele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-se de moarte, să se poată gândi la dragoste, ba și până atunci, el se grăbi să vadă în acest grav accident un dar trimis de norocoasa lui stea. Dacă nu s-ar fi rănit, n-ar fi avut niciodată răgazul s-o privească pe Louise Poulin așa cum merita ea să fie privită. Rateau, de altfel, era de altă părere. Mic și îndesat, nu-i plăceau decât femeile înalte. "Nu știu ce-ai găsit la furnica asta", spunea el. Louise era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de golirea rezervorului de la mașină, de închirierea camerelor la hotel pe timpul vacanței, de aprovizionarea cu cărbuni; cumpăra ea însăși darurile pe care Jonas dorea să le ofere, alegea și expedia flori în numele lui, și mai găsea încă, în unele seri, răgazul de a trece pe la el când nu era acasă, spre a-i pregăti patul pe care, în acele nopți, el nu mai avea nevoie să-l facă înainte de a se culca. Cu același devotament Louise intră în acest pat, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ai șters atât de ușor cu patimă și ură... Vor trece multe anotimpuri și mai ales ierni, peste trupul meu înghețat de neiubire; mă lepăd și de amintirile care ne-au legat, voi avea un timp de reflecție și de răgaz... Sigur voi auzi într-o zi, eliberată din propria-mi colivie, clinchetul unui clopoțel care anunță o nouă iubire... În singurătate Afară plouă, copacii sunt desfrunziți, toamna se scurge melancolică și-n mine plouă cu ochi de singurătate... Caut un
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
nu pot fi decât apropiate. — Și iubirea, probabil... îl întrerupe, de data asta, interlocutoarea. Zâmbetul sarcastic pe care l-a tot amânat doar mijește, privirea rămâne obturată de ventuzele negre ale ochelarilor. Dar iată, cu totul surprinzător, nu-i dă răgaz. — Așa sunt trenurile. Duc tot felul de răzvrătiți. De la neveste sau slujbe, de la părinți, de la școli. Prietenului nostru i-ar plăcea să audă asta... A vorbit potolit, dar dintr-o suflare. Evident, a renunțat la izolare doar pentru a-i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
venit câțiva, era și o femeie, poate două. În sfârșit, ultima ușă, din dreapta. Se reuniseră toți. Spațiul deveni uriaș, circular, grupul nu mai părea prea mare. Se apropiaseră, probabil, s-o cunoască. Îi zâmbeau, poate. Emoția care o orbise în răgazul cât rămăsese singură cu gazda se stingea treptat. Nu voiau să fie prinși cercetând-o pe furiș, cum făceau, de fapt. Răspundea cuiva sau rămânea câtva timp abandonată, în afara discuției. Se ferea, și ea, ca ei să sesizeze că cerceta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tamburine“. De ce, atât de legat de natură, Piero nu i se aservise ? De ce, perpetuu nemulțumit, n-ar fi putut să urmeze motivele mitologice și rigoarea clasică decât atât cât i-ar fi slujit să se exprime pe sine ?... Executa, în răgazul dintre proiectele mari, portretele unor oameni de seamă, cum făcuse și în timpul petrecut la Roma ca ucenic la pictarea scenelor din capela papei Sixt. Supunere la sarcina unei reproduceri ? Ar fi discutat prietenii lui Hariga asemenea teme, ar fi avut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
profita de apariția necunoscutei pentru o convorbire „interesantă și plăcută“, dar crisparea le mobiliza, în fiecare clipă, atenția, îi obliga să-și controleze cuvintele și gesturile. Hariga ar fi încurajat, probabil, cu zâmbetul său inteligent și ermetic, un asemenea bine-venit răgaz. O dispută vioaie și reconfortantă despre iubirea celestă, ivindu-se goală din mare, fără obârșie umană, adică, transcendentă ? „Unii o consideră - așa cum o pictase și Botticelli - superioară dragostei terestre și trecătoare.“ Vocea fierbinte și afumată a doamnei Mărgărit, accente decise
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]