7,950 matches
-
prin pământul în care sarea, mercurul rănesc timpul pământean cu încă un sunet. Mintea-mi nevolnică inventează culori. le modelează în materie rănind, rănindu-mă, rănindu-Te. De câte ori să mai aleg, când în Tine calea este cristalul ființei, iar soarele răsare în același punct cardinal al celulei timpului? Valorile sângelui ridică păsările spre Tine, Doamne, sau simpla atingere mângâietoare a amurgului aduce noaptea mireanului mai aproape de rugă, aprinzând lumânările sufletului, părăsind zgomotul și esențele zbuciumatei vieți de zi, noapte, apus, răsărit
CRUCE ÎN CRUCE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368404_a_369733]
-
Imagini > UN AFLUENT CE URMEAZĂ LEGEA FLUVIULUI Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pe potecile unui vis m-am ridicat cuprins de paradis, lunecasem pe un drum cu flori albe amănuntele răsăreau atât de calde încât, dincolo de vis focul încins... și Eu. Am țipat! Relativitatea spațială m-a lovit în coastă un punct absolut, un dor de dincolo de visul călător ca un afluent ce urmează legea fluviului prezent. Referință Bibliografică: Un afluent
UN AFLUENT CE URMEAZĂ LEGEA FLUVIULUI de PETRU JIPA în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368416_a_369745]
-
de săbii, somnifer. Ba se admite, c-ar fi lumea-ntunecată, Așa încât să- și lase strălucirea- Într-un triunghi de oaste ahtiată, Unde stăpâna e chiar ea, nenorocirea. Pogoară-n vârf de nori acei, ce văd, Cum soarele apune și răsare, Și mântuiți prin har, cu harul se ( deleg) Ei înșiși, tot pe ei, unde se moare. Unde, în jertfă, nuci incandescenți, De- atât izvor de harică lumină, Mai înfloresc încă o dată, verzi, În mâinile, ce-și scriu în palme, - o
UNDE SE MOARE DIN LUMINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368413_a_369742]
-
Acasa > Poeme > Emotie > LEGENDA TEIULUI DE-ACASĂ Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 2089 din 19 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Legenda teiului de-acasă Și-mi răsărise atunci un tei în soartă Pui primăvăratic sub caldul alizeu, Ecou al copilăriei mele-n poartă; Și-un râu de ani ce urma să ne despartă, În timp, mi-a șters potecile spre Dumnezeu. De ani și mărturii se-ncărca
LEGENDA TEIULUI DE-ACASĂ de STELIAN PLATON în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368437_a_369766]
-
Timpului e amăgitor. Autoarea a încercat și o definiție a iubirii. De fapt, o sumă de scurte definiții, în imagini inedite: „Iubirea e răspuns la veșnicie”; „Iubirea e acea statornicie / În trupul unui timp amăgitor”; „Iubirea e speranță nesfârșită / Credință răsărită din cuvânt, / Iubirea e o formă reușită, / Un înger ce domnește pe pământ”; Dar și: „Iubirea e sublimă poezie, / Un cer de raze nedesfășurat”; Iubirea e scânteia dintre inimi, / Iubirea e scânteia din priviri, (...) / „Iubirea - cartea inimii cea sfântă, / Iubirea
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
Virgil Ciucă, lumea este iadul, care „se hrănește cu toteme”, condusă de „imbecilii generali” și de șarlatani care „Au vândut brazde de ogor”, pe câtă vreme „Destinele nu sfârșesc singulare,/ Căci au ecou în hău de frământări/ Cât soarele pe ceruri mai răsare/ Ne amăgim cu false dezmierdări.” (N-am să rechem). Gândurile sunt „cu blesteme” și „Greu vor străjui oftatul/ Adunate-n anateme/ Ne hrănesc apostolatul” (De-ai să-mi furi) - spune poetul silit să trăiască în această lume plină de contradicții
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
trebui să facă orice creator, ca mesager al Cetății, ca trimis să strige adevărul. În toate poemele respiră un sentiment patriotic eminent și crud: „Am revenit din depărtări bizare -/ Te-am regăsit frumoasă, dar mâhnită/ Cum soarele doar din „Apus” răsare/ Tu ai ajuns o biată urgisită// Privești tăcută la migrații sumbre/ Străjerii tăi au adormit în front/ Pe cerul tău au năvălit din umbre/ Armatele unui imperiu tont// Am revenit să mai ascult o dată/ Legendele despre vitejii daci/ Acum avem
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
Acasa > Strofe > Valori > ȘTEFAN DUMITRESCU - COLINDĂ LA ANIVERSAREA LUI MIHAI EMINESCU Autor: Ștefan Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului O, lerui ler Zăpezi curate Coboară din cer Poetu-n cetate O, lerui ler Steaua răsare Vine și Domnul La aniversare Să colindăm O, lerui ler Ce-i pe pământ Și ce-i în cer O, lerui ler La Steaua sfântă Îngerii se-adună, Colinde cântă O, lerui ler Cum cântă frații Vin să-l colinde
COLINDĂ LA ANIVERSAREA LUI MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368447_a_369776]
-
ultimul păcat. // Voința lumii se încalcă / Prin planul unui nou război / Și minți bolnave iar încarcă / O hiroșimă pentru noi” (O Hiroșimă pentru noi). Continuând în același ton, poeta deplânge starea națiunii române, în care valorile pier în paragină, și răsar nonvalorile ca din apă. Apelul autoarei este motivațional: „Se surpă Ateneul Păcii, / Se prăbușesc valori, în zare, / Și nu se știe costul bărcii / Și dacă Noe mai apare. // Să-nvingă viața, că-i minune, / Să auzim tunul cum tace, / Doar
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
munților, de păduri falnice de conifere, poieni pline de verdeață bogată erau străjuite de pereți din piatră, drepți și abrupți. Erau amenajate nenumărate pârtii pentru schi, care în acea perioadă erau acoperite de iarbă deasă, printre care, din loc în loc, răsăreau bolovani de piatră. Chiar dacă până la cei 27 ani, cât aveam atunci, mai cutreierasem câteva stațiuni de munte din țară și trăind pe malul mării, tot în zone turistice, unde veneau oameni din întreaga Europă, nimic nu găseam de comparat ceea ce
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
Observasem că acest machiaj, potrivit mai mult la alte ore ale zilei, nu dimineața, nu se strica sub acțiunea soarelui la plajă, pentru că se apăra cu o pălărie cu boruri mari, care o fereau de razele solare și de sub care răsărea mereu o fețișoară minunată și strălucitoare, care mă fascina. Seara, înainte de culcare, operațiunile erau inverse. Întâi, începea ritualul demachierii. Își curăța tenul cu meticulozitate, apoi se ungea cu o cremă numai de ea știută, urma partida de jocuri erotice și
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
căile obișnuite ale vietii bărbați și femei atât de deosebiți care întăresc o afirmație a unui filozof: ,,N-am întâlnit nici un om de la care să nu am ceva de învățat.” ,, Dar pentru voi care vă temeți de Numele Meu, vă răsării Soarele neprihănirii și tămăduirea va fi supt aripile Lui; veți ieși, și veți sări că vițeii din grajd.” ,,Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut, Domnul da indurare și slavă, si nu lipsește de nici un bine pe cei
LUMEA SUFERINZILOR (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368461_a_369790]
-
legătura dintre Dumnezeu și Umanitate să fie întreruptă definitiv. Însă cu ochii sufletului, vei păși peste un alt pod suspendat între Tragedie și Triumf, exact când te aștepți mai putin. În mijlocul copiilor loviți de soartă, care trăiesc în întunericul îndoielii, răsare cel mai frumos vlăstar al speranței și luminii. Numele lui este Călin Barbu, băiatul în vârstă de zece ani, care speră cu atâta intensitate că mamă lui își va respecta promisiunea și va veni să îl ia cu ea, în
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
confruntat în drumul lor spre suprafața pământului? Florile priveau nedumerite de aceste întrebări, știind că fiecare are povestea ei, una mai interesantă decât alta. Dar întrebarea care plana de-asupra întregii grădini era : care a fost prima floare ce a răsărit? - Nu vreau să mă laud, dar eu am adus un parfum delicat și am o haină de gală - spuse trandafirul. - Chiar dacă e așa, tot nu ai fost tu eroul care a înfrânt frigul de afară! - răspunse iritată zambila. - Ei, stați
LEGENDA GHIOCELULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368503_a_369832]
-
că vom trăi veșnic, și ne-a transformat în ghiocei. De atunci, de fiecare dată, când natura e searbădă, când nu mai are speranță, eu și soția mea, având cu noi armătura iubirii, luptăm mereu împotriva ghețarilor, a frigului și răsărim primii în grădini, dar și în vârfurile munților, pe dealuri și livezile românilor, dar și ale altor popoare, pentru a le da speranță. Dacă ești curat la suflet și sensibil, forța interioară a iubirii este mai puternică decât orice piedică
LEGENDA GHIOCELULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368503_a_369832]
-
se perindă trecători, Pe el nu se plimbă îndrăgostiți, Pentru că el este doar al meu. Și, totuși, la alte dimensiuni Acest pod, schiță în alb și negru, Poate capta viitoarele curcubee... (11) Acest oraș Este un imens furnicar, Care a răsărit În câmpia nepopulată Din întâmplătorul vis Al unui om. Apoi sute de mii de oameni Au recunoscut mirajul pe nisip. De aceea fiecare și-a adus Propria cărămidă, Și-a bătut cuiul Ca să crească biserici, case, Școli, cetăți, Spitale și
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
cel apărut din mâluri cel apărut din cețuri spre-a se-ntrupa în forma unui alt Cal Troian [7] Și se-auzea departe ca un corn tot mai stins clinchete de podoabe și susur de licori pe bolta Lumii Troia răsărea trist și straniu ca un apus al lumii de mii și mii de ori [8] Și stârvul Europei din ce în ce mai tare ca un vânt care bate pe-ntindere duhnea corbii duhnirii iată din cosmos cum coboară și mândră e duhoarea duhnindu
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
de ce-n apusul bietei și stinsei Europe această umbră a dânsei nechezând s-ar fi dus [63] Dar fie de există fie de nu în veacuri acea nenorocire a Europei fu când afirmată-n Lume ea trebuia să fie el răsări din moarte ca forma unui nu [64] Când trebuia în lume un Dumnezeu să vină iată că el ca diavol se arătă în ea și ca de-o târfă tristă bătându-și joc ironic și umilind-o mândru plecă lăsând
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Turlele Lumii și-atuncea inventară ce nu e de gândit nu Calul fără seamăn ci golul lui aievea golul urcând pe boltă în loc de răsărit [82] Golul purtat pe umeri și-n lume înălțat golul din care iată soldați de gol răsar și golul bate-n lume ca un alt vânt sălbatic amintind stins și palid vestitul armăsar [83] Dar iată și el piere și lumea iar rămâne mai pustie și stinsă și ea ca niciodată și dârdâind asemeni săracilor în geruri
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
ca o corabie statuie-n fosforice a lumii stări [8] Și cum se subția cântând zidirea sfântului cavou și se vedea această lume ca forma propriului ecou [9] Și mă trezeam ca dintr-un vis plutind prin aerul pe care răsăreau dealuri de morminte și semne lungi de întrebare [10] Ana, strigam, pierduta noastră și mă uitam și nu vedeam nimic în toată lumea, Doamne , numai câmpii sclipind de geam [11] Și eu strigam și tot strigam zburând prin tine ca prin
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Heruvimi întreabă stihuri dalbe: Există oare-n Soartă, Destinul ce-o provoacă? Trecute vieți torc brazii din caierul de nori, Emaosul așteaptă drumeți și pelerini... Nădejdea pare-o zare cu șirul de cocori. Drumul Strămoșilor în Dorul lor ne poartă, Răsar Luceferi în veghea lor de sus, Acasă ni-i Destin. Acasă ne e Soartă: Grădina Preacuratei. Grădina lui Iisus. Gonindu-mă cu Dorul pe catalanul gând, Edenul se așterne ca umbra sub Stejar, O dâră pare viața în luminișuri stând
ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEŞNICII CARPAŢI (POEM) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368558_a_369887]
-
Fernando? -Da Nenorocitu-le! Te văd! Unde e nenorocita aia ca să o ucid? Văd doar cu un ochi, dar mi se pare că și mutra ta e destul de șifonată. Cine dracului ne-a făcut asta? Parcă era o femeie! De unde a răsărit, că eu nu văzusem pe nimeni pe stradă, în afară de noi și cele două drogate? - Dar cretin mai ești, ori te-a năucit aia în bătaie de nu mai știi pe ce lume ești! Păi era chiar una dintre drogate cea
PETRECERE NEFASTĂ (6) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368511_a_369840]
-
se află o colecție de 167 de exemplare de vinuri vechi bulgărești din anii: 1878, 1918, 1923, 1945, 1962. Un plop înalt, cu trunchiul alb, contorsionat, crescut alături de vilă, pare singuratic și semeț, dornic să sfideze piatra din care a răsărit, înălțimea la care a crescut. Prin culoarea albă își semnalizează prezența și iluminează peisajul, prin coroana aplecată spre vilă pare a-i oferi protecție, prin trunchiul mai înalt decât aceasta pare a se aventura spre înălțimi, încercând să înscrie peisajul
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
pete de nori albi. Marea are străluciri de diamant ce se sparg în mii de cioburi de oglinzi ce plutesc în valuri iluzorii. Soarele aduce luminozitate diferită în partea de răsărit și de apus. La răsărit, imaginea stâncii de pe care răsare este estompată de strălucirea lui. În partea opusă răsăritului cerul este senin, marea este albastră, dealurile și stâncile sunt clare, începând să strălucească. Căldura se intensifică. Natura pare cuprinsă de nemișcare. Mișcarea valurilor este o legănare lină, un ușor clipocit
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
ne amintesc de cuvinte românești precum: suman, pistelcă, rodan, raclă, târlici, unele din ele fiind considerate în DEX de origine bulgărească. Deși pare un spațiu izolat, înconjurat der stânci și mare, Balcicul are deschideri spre lumea cerului, spre soarele care răsare din spatele și se ascunde în spatele stâncilor, spre imensitatea globului pământesc prin intermediul apelor și al colaborărilor, spre lumea zeilor ce pare a sălășlui pe Olimpul autohton, stâncile care îl înconjoară. Zilele petrecute la Balcic ne-au oferit un bun prilej de
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]