3,048 matches
-
într-o parte, celelalte ședeau cuminți pe rafturi în vrafuri colbăite...Am făcut câțiva pași spre masă, fără sfială. Mă simțeam ca acasă. Obișnuindu-mă cu lumina puțină de acolo, m-am așezat pe scăunelul știut și am început să răscolesc, privind din când în când spre ușă. De ce? Nu-mi dădeam prea bine seama, dar parcă așteptam pe cineva...Tocmai când eram cufundat în descifrarea unui hrisov, am simțit că nu sunt singur...Mi-am întors capul înspre ușă. În
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mea se găseau aceleași vrafuri de hârțoage îngălbenite de vreme și colbăite peste măsură. Mi se părea cu nu am lipsit dintre ele decât o clipită sau...poate deloc. Nu mi-a trebuit prea multă vreme ca să încep a le răscoli de zor. Răscoleam, dar ochii îmi fugeau mereu pe de lături și mai mult spre ușă. La început nici nu mi-am dat seama de asta. Apoi am priceput că, de fapt, parcă îmi lipsea ceva...Ce anume, însă? Curând
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
aceleași vrafuri de hârțoage îngălbenite de vreme și colbăite peste măsură. Mi se părea cu nu am lipsit dintre ele decât o clipită sau...poate deloc. Nu mi-a trebuit prea multă vreme ca să încep a le răscoli de zor. Răscoleam, dar ochii îmi fugeau mereu pe de lături și mai mult spre ușă. La început nici nu mi-am dat seama de asta. Apoi am priceput că, de fapt, parcă îmi lipsea ceva...Ce anume, însă? Curând am priceput că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
bărbierul este destul de neînsemnată. Doar o dugheană amărâtă... Apoi se știe doar că în jurul lui vodă erau și alți știutori de carte, nu numai diecii... Așa că nu trebuie să ne mirăm de acest fapt. După aceste vorbe, am continuat să răscolesc manuscrisele mai departe, cu mare atenție, să nu-mi scape ceva de samă. Răsplata a venit chiar mai devreme decât mă așteptam și nu oricum, ci cu un manuscris de soi al lui Grigore Ghica voievod. Acesta, la 10 februarie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
aștepta ciuma? „Vodă însă, ca un vodă grijuliu, îl liniștește, spunând că „s-au fost însămnat demult, la o casă...” Așa că, să pornească dumnealui numaidecât spre Iași la domnie și gata!” Încălzit de vorba șugubață a bătrânului, am pornit să răscolesc printre manuscrise cu mai multă tragere de inimă. Și - nu se putea altfel - răsplata a venit. Am dat peste un manuscris din care - de la prima privire - am priceput că spune multe...Bătrânul mă urmărea cu interes și, în cele din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
doar cu... „Cu icoanele, catapeteazma și odăjdiile bisericești. Despre pictură nu poate fi vorba, pentru că schitul nu a fost pictat niciodată. Pridvorul a fost făcut abia în 1936 de O. Bichiu.” Ca bătrânul să nu mi-o ia mereu înainte, răscolesc cu grabă prin vraful de manuscrise. Când am pus mâna pe unul care mi s-a părut de luat în seamă, l-am fluturat mândru prin fața călugărului... „Ai găsit mărturia vornicilor de poartă privitoare la locul unde a fost Școala
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nu admitea ca cursele de toamnă să aibă loc fără ca prințul să o însoțească. Lică pe pistă și Maxențiu în tribună: asta îi era deocamdată socoteala. Intrase într-o dimineață la vizita doctorului, cu zgomotul acela de uși trântite care răscolea mânia lui Maxențiu și spusese profesorului Răut, cu nesinchiseala ei, că, stând mereu în casă, are să slăbească prea mult. Va avea mină rea la curse când toți ochii vor fi pe el. Trebuia, deci, să se deprindă cu aerul. Doctorul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
decisese și chemase fata. @a să fie vorbă scurtă scosese caseta prețioasă: - Uite ce vreai să furi! îi zisese cu bruscheță. Poftim citește! Sia se repezise și învîrtea în mâini cele câteva fotografii ale lui Lică, a căror vedere îi răscolea mânia și dragostea. - Citește! . . . Tu ești ceea de acolo! Aruncîndu-și ochii pe act: "Din tată necunoscut!" Sia avusese un țipăt: 250 - Nu e Lică tatăl meu?! Acest efect, care nu era cel așteptat, nu fusese pe placul Linei. - Cine vrei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
festivă. Redau prezentarea cărții naratorului Gheorghiță Savel: Într-o lume și o vreme cameleonice, în care adevărul e măsluit la tot pasul, un trăitor al unor infernale evenimente, Gheorghiță Savel, colonel (r) are curajul și datoria de conștiință să-și răscolească memoria îndurerată și să răspundă senin iscusitelor întrebări pe care universitara și publicista Ioana I. Larco (Iași-Indiana University Bloomington) i le adresează naratorului, făcând împreună, din trecutul acestui erou în Crimeea și martir în temnițele comuniste din România, prezentul- document
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cei dragi care intuiau infernul de la Sevastopol în aceste ultime zile de rezistență. Undeva, în adâncul cerului, deasupra contrastelor lumești, se întâlneau rugăciunile noastre, ale celor de pe vas, cu ale celor dragi din Țara amenințată ca nicicând. Doar frământările mării răscolite de obuze se asemănau îngrijorărilor noastre. Și în aceste nemaiîntâlnite circumstanțe, stoluri de rândunele, obosite de drum și nefaste presimțiri, se așezau pe umerii noștri pentru a se reface o clipă. Rânduindu-se în pâlcuri successive și reluându-și zborul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Anania, urmăritul, anchetatul și în final, cu ani grei de pușcărie comunistă. La toți, poetul V. Voiculescu apare “cu aceleași trăsături memorabile”...“enigmele creativității sale au rămas aceleași”, blândețea și seninătatea lui le păstrase din tinerețe cu dotația reflexivității. Papadima răscolește fotografii din diverse perioade și circumstanțe familiale, cerc de prieteni, etc. subliniind “blânda interiorizare“, ”iertător cu cele omenești și prea omenești”, mereu ajutând semenii, “necruțător cu el însuși”, exemplu de “onestitate și demnitate”, era “doctorul fără arginți”, manifesta “o sinceritate
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ascendent spre Occident a fost îngropat pentru o jumătate de secol. Cine nu se uită cu jind la acea efervescență creatoare și dragoste pentru carte pe care poporul român a manifestat-o până la blocarea afirmării sale în lume? Elevii, studenții, răscoleau anticariatele ca pe livezile unui Paradis din visul lor minunat în care credeau entuziast și nelimitat; profesorii și toți școliții ajunși la salar erau cumpărătorii frecvenți în librării și toți erau prietenii bibliotecilor înnobilându-se cu lumina cărții și manifestând
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
oftat. Plecat din umeri, careva mă ocoli repede prin câmp. I-am dat bună seara dar el răspunse cu un glas gâtuit de spaimă. Ceva mai încolo a rupt-o de fugă. Totul începea a fi neclar. În mine primăvara răscolise ceva grav căci mă încerca un simțământ ciudat : mi se părea că în tot universul nu exist decât eu. Sub cer se plimbau fantasme. Poate că erau nori călătorind printre stele. Cum nu-mi păsa de explicații, eram încredințat că
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
fiecare pas să mă uit în jur, bănuitor, și pe urmă să merg mai departe. Am devenit și din necesitate egoist, închistat în mine, ursuz. Egoismul a jucat rolul "zidului" de care a trebuit să mă sprijin. 48. O adiere răscolește frunzele oțetarilor. Un nor pătează cerul decolorat de secetă. Va ploua? Pendulele Monseniorului și monologurile doctorului Luca sunt, la fel ca amintirile, tot un soi de zid. Încerc să uit de boală. De aceea bat câmpii, într-o zi mi-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se-nalță fumul tăceri de mormânt - din când în când mai cade câte o frunză dieta toamnei - umbrele castanilor se subțiază ceață adâncă - de negăsit drumul spre inima ei fumul de toamnă - de undeva, departe un greiere stins nici-un greiere - răscolind printre frunze vântul de toamnă urme adânci - în grădina văduvei bostani neculeși de azi mai singur - și-a pierdut ultima frunză cireșul din geam ploaie de toamnă - lumina felinarelor curge pe ramuri acorduri minore - în ochii din fereastră alți stropi
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
plecase cu Santiago... Parcă ieri Îi promisese lui Julius să pînă numele lui unuia din copii și acum, văzîndu-l, dăduse fuga să-i scrie cîteva rînduri lui Julius... ZÎmbi cînd ajunse În mijlocul prietenilor de la bar, era mai bine să nu răscolească amintirile, Juan Lucas o ajută: o primi cuprinzînd-o ușor pe după gît, În timp ce vorbea și atrăgînd-o spre el cu duioșie, În timp ce povestea mai departe ceva, cu Însuflețire, fericit. Susan simți greutatea frîului călduț În jurul gîtului, reacționă cu un gest identic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
avea și el aproape treisprezece ani, intra În ciclul al doilea, n-o să mai poarte pantaloni scurți, s-a făcut măricel. Se apropiau de aeroport și Carlos vorbea necontenit cu gîndul să nu-i lase timp lui Julius să-și răscolească amintirile, era vesel Carlos, te-ai distrat destul la Chosica, acum aveau să mai treacă vreo două luni și pe urmă la școală, așa e viața, toți copiii cresc, toți se Întorc... Toți se Întorc acolo unde s-au născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
timbre care-i rămîneau de lipit În seara aceea. Îl Întrerupse fata care cînta din ce În ce mai tare. Puse timbrul deoparte, ce-o mai fi și asta?, Îl Îmbia să se așeze cîtva timp, să se lase În voia gîndurilor fără a răscoli amintirile, da, da, o fată care cîntă și un băiețel care vine... Uite-l că vine. Îi auzea cum urcă Încet și, pentru prima dată de ani de zile, se bucura că nu are timbre păstrate pentru seara aceea. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o fereastră spartă, cioburi lungi așezate sub ea în picioare și soarele de amurg răsfrânt în ele sub unghiuri diferite... Am ieșit apoi în orașul plin de animație (era în sezon, când Parisul pute a pipi și a languste), am răscolit vreo două Tati-uri, am cinat destul de de vreme la restaurantul „Le Levant“ (era surpriza prie tenilor mei, căci tocmai îmi apăruse „Levantul“), unde mi-au și făcut o poză sub marea lui firmă galbenă și, după o rătăcire fericită
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lui dinți de copil, și-i lipi, în două șiruri ordonate, pe fălcile diavolului. Răma seră, privindu-se-n ochi, Victor și diavolul de hârtie, până ce asfințitul își prelungi limbile de flacără în odaie. Cine sunt eu? Acum câțiva ani, răscolind prin vrafurile mele de CD-uri, am dat de unul ce cuprindea teste de personalitate sub forma unor joculețe amuzante, intuitive, frumos colorate, de ți-era mai mare dragul să le privești. Între atâtea și-atâtea bine-cu nos cute
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
buzele învinețite și, parcă din aceeași mișcare, îi reteză beregata cu șișul, de la o ureche la alta. Fugi apoi pe cheiul Dâmboviței, unde i se șterseră urmele. O găsiră în zori, cu rochia muiată în sânge, și cântărețul, care deja răscolise orașul toată noaptea, după ea, fu imediat anunțat. La comisariat, poves tea mai târziu polițistul de gardă din acea zi, Cris tian Vasile, interogat ca suspect, avea o lucire de nebunie în ochi. Când îi dădură drumul, se duse țintă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
citea îndoiala, expresia unei incertitudini de lungă durată. -M-a luat valul? întrebă ea. -Apa sau valul? precizai eu. Apoi plecă fericită, promitând să revină cât de curând. Dimineața următoare am dejunat singur. Cerul era la fel de albastru ca de obicei, briza răscolea marea și agita frunzișul palmierilor așezați ca santinelele în fața hotelului. Am coborât pe plajă. Linda era acolo, în picioare, o siluetă superbă pe nisipul auriu. Era îmbrăcată într-o rochie de vară foarte lejeră cu dungi bleu roz și albe
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
pregătind deja o paradă de recunoștință pentru orice exponat naturalist găsise el special pentru ea. Cutia se deschise, iar specimenul dinăuntru era ea. Fiecare fleac pe care i-l oferise ea vreodată. Stătură în parcarea din spatele apartamentului lui, în timp ce ea răscoli prin trecutul îmbălsămat. Notițe scrijelite cu scrisul ei de spiriduș, în culori de pix pe care era imposibil să le fi avut vreodată, poantele unor bancuri care acum nu mai însemnau nimic pentru ea, chiar și tentative de poezii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
va avea dreptate: întreaga lor viață, o copie. În timp ce Bonnie aducea lucrurile lui Mark din mașină, Karin încercă să se adune. Îl conduse pe Mark într-un tur al casei. Îi arătă spărtura din colțul oglinzii de la dulăpiorul cu mediamente. Răscoli dulapul lui cu haine, pantalonii lui scurți de vară și tricourile cu inscripții, care-l așteptau. Deschise sertarul plin cu fotografii disparate, dintre care câteva zeci erau cu ei doi. Îi arătă raftul cu reviste, cu trei numere noi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
special, dar de data asta perspectiva drumului o bucura. Mark, ostatic, avea să stea lângă ea, adâncit în gânduri, mai bine de o oră. Așezat în față - pe locul mortului, cum zicea el -, scruta câmpurile de grâu, fasole și porumb, răscolind peisajul în căutarea celui mai mic detaliu care să nu fie la locul lui. Citea panourile de pe șosea cu voce tare: —Adoptați o autostradă. Adoptați o autostradă! Cine-ar fi zis că țara noastră are atâtea șosele orfane? Așteptă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]