3,632 matches
-
să văd ce faci și ți-ai muiat degetele, auzi?... „Julius, darling, la ce pagină sîntem acum?“ „Aici, mămico, citește aici...“ Și se priviră zîmbind cu duioșie. Afară, Manuco Îi spuse domnișoară și-i mulțumi pentru moneda cu care-l răsplătise, repede de tot fiindcă tocmai ieșea părintele Aurelio și nu era prost să piardă pomenile, orez cu lapte, trebuia să stea cît mai aproape, uite-al naibii, parcă i-ar fi silă de bani, azvîrle monedele În dreapta și-n stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chiar ea pînă la pian și-i supraveghea În timp ce cîntau minunat, cu atîta simțire și lui Susan Îi era din ce În ce mai rău. Se perindară unul după altul cei mai talentați copii de la Inmaculado Corazón, greșiră notele unul după altul și fură răsplătiți cu aplauze unul după altul cînd se opreau la jumătatea bucății și se uitau la măicuța Mary Agnes care-și frămînta șiragul de mătănii și era un pachet de nervi. CÎnd Julius se Îndreptă spre pian ca să cînte preludiul, măicuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Juan Lucas cufundat În revista lui pe care de fapt nu o citea. Stropul de Jerez de pe fundul paharului o ajută să găsească soluția: frumoasă ca Întotdeauna, puse păhărelul pe masă, se așeză pe sofa și, nervoasă la culme, o răsplăti pe Arminda cu cel mai frumos surîs al ei, Arminda se dădu un pas Înapoi și-i răspunse schimonosindu-se În chip de zîmbet și cu asta lucrurile se aflau din nou ca la Început și totul trebuia pornit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea, am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor. 23. Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Și toate Bisericile vor cunoaște că "Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii și inima"; și voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui. 24. Vouă, însă, tuturor celorlalți din Tiatira, care nu aveți învățătura aceasta, și n-ați cunoscut "adîncimile Satanei", cum le numesc ei, vă zic: Nu pun peste voi altă greutate. 25. Numai țineți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
care ești și care erai și care vii, că ai pus mîna pe puterea Ta cea mare, și ai început să împărățești. 18. Neamurile se mîniaseră, dar a venit mînia Ta, a venit vremea să judeci pe cei morți, să răsplătești pe robii Tăi prooroci, pe sfinți și pe cei ce se tem de Numele Tău, mici și mari, și să prăpădești pe cei ce prăpădesc pămîntul! 19. Și Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei, și să nu fiți loviți cu urgiile ei! 5. Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, și au ajuns pînă în cer; și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei. 6. Răsplătiți-i cum v-a răsplătit ea, și întoarceți-i de două ori cît faptele ei. Turnați-i îndoit în potirul în care a amestecat ea! 7. Pe cît s-a slăvit pe sine însăși, și s-a desfătat în risipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
părtași la păcatele ei, și să nu fiți loviți cu urgiile ei! 5. Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, și au ajuns pînă în cer; și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei. 6. Răsplătiți-i cum v-a răsplătit ea, și întoarceți-i de două ori cît faptele ei. Turnați-i îndoit în potirul în care a amestecat ea! 7. Pe cît s-a slăvit pe sine însăși, și s-a desfătat în risipă, pe atît dați-i chin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
sau să dea asigurări că Dumnezeu e mare și puternic și bun și drept, că El pe toate le vede și le cântărește cu dreaptă măsură. Cuvintele lui mergeau drept la inima sătenilor, care, după aceea, desfăceau portofelul și-l răsplăteau cum puteau mai bine. Abia la câtva timp după petrecerea evenimentului băgau de seamă că i-au dat, mult prea mult, că bănișorii intrați în buzunarele popii le-ar fi putut spori acareturile cu vreun plug, ori cu o pereche
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
că-și crescuse fratele. El era experimentul ei psihologic. Dacă ar fi avut alt părinte, dar restul ar fi rămas la fel, oare ruda ei de sânge ar fi ajuns cineva în viață? Dar în schimbul îngrijirii ei altruiste, el o răsplăti, în cel mai bun caz, cu o doză nelimitată din însușirea lui de bază: lipsa oricărui țel. Animalele mă plac, spunea copilul de unsprezece ani. Și așa era, întotdeauna. Toate vietățile de la fermă aveau încredere în el. Chiar și buburuzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
iau o slujbă. Eu tot aici o să fiu. El o să aibă ședințe regulate cu terapeutul cognitivist. Și pot să trec pe la el, dacă te ajută. Cum? Deja ne-ai dat atât de multe. Nici măcar nu-mi închipui cum te pot răsplăti... Infirmiera radia un calm straniu. Mâna ei pe umărul lui Karin transmitea siguranță absolută. — Lucrurile se aranjează. Toată lumea e răsplătită, într-un fel sau altul. Hai să vedem cum merge treaba. Karin o rugă pe Bonnie Travis s-o ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mai a anului 1607, fiind găzduit în casele boierului Nestor Ureche. Acestea se întâmplau în vremea domniei lui Ieremia Movilă și a păstoriei Mitropolitului Teodosie Barbovschi. În taină mare, grecul a dăruit Sfintele Moaște lui Nestor Ureche care l-a răsplătit cu multe pungi de aur și argint. Nestor Ureche a așteptat ziua hramului Mănăstirii Secu, 29 august 1607, când împreună cu toată casa sa au mers la Mănăstirea Secu. Aici au fost întâmpinați de părintele egumen împreună cu tot soborul de călugări
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
socru de polițist, văr de-a șaptea spiță cu sergentul de circă, unchi al unei neveste de turnător, ușier pensionar, supraveghetor de birou, curier sau Însoțitor al unui politician irlandez, dresat să voteze conștiincios cu „băieții“ În ziua alegerilor și răsplătit cu un dram de protecție În schimbul serviciilor aduse și a discreției sale, dispus să se arate servil, să se gudure și să se plece În fața celor Însemnați cu pecetea privilegiilor și puterii, dar gata să mîrÎie, să se răstească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fost el ucigaș, dar a dovedit că tot mai are o fărîmă de suflet, mi-a luat mîna și-a-nceput să plîngă: „N-am să uit niciodată ce-ai făcut pentru mine. Spune-mi ce să fac ca să te răsplătesc“ - zice. „Ai putea face ceva“ - am zis - „chiar În clipa asta.“ „Ce?“ - a zis. „N-am nevoie de banii tăi, nu vreau să m-ating de ei“ - am zis. „Poți să iei pantofii, Ed, și sper să-ți fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
rog. Dar dacă ești considerat sfânt, trebuie să știi multe și, mai ales, trebuie să faci multe lucruri bune, nu doar pentru pisici, ci pentru toată lumea. Nu sunt lingușitor. Dar mă port ca un cavaler. Nu pot să nu-i răsplătesc pe cei care îmi fac un bine. Cine îmi pregătește mâncarea, mă mângâie, îmi schimbă nisipul, merită, cred eu, măcar un mieunat de mulțumire, sau câțiva pași de defilare, un gudurat mătăsos și un tors plin de recunoștință... Altfel obosește
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de rezultate sau anunțuri de la directorii competiției, care se aflau la primul etaj al clădirii joase. Directorii erau oameni ceva mai vîrstnici în bluze de un albastru închis și costume gri cărora studenții li se adresau cu respect și care răsplăteau această adorație tratîndu-i uneori ca pe niște egali. Spuneau o glumă, acceptau rolul care li se oferea. Întrebau care era atmosfera în clubul studenților în acele zile și în camerele de lectură. La sfîrșitul după-amiezii, gulerele erau slăbite. Doi domni
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
prezintă ca un zeu care-i binecuvântează și-i protejează pe credincioșii săi. De fapt, numele său apare de mai multe ori în formule de binecuvântare în care se cere ocrotirea, precum în ostracele din Arad n. 21: „Să-l răsplătească Yhwh pe regele meu” (HAE, vol. I, 386-387) și Arad n. 16: „Eu te binecuvântez în fața lui Yhwh” (HAE, vol. I, pp. 379-380) sau în inscripția cu cerneală pe un urcior mare (pithos) B din Kuntillet ‘Ajrud: „Eu te binecuvântez
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
care mîzgălește ceva pe un pat plin de hărtii. Lanark zîmbi și spuse: — „Nu, bătrîne Răutăcios, nu ție îți mulțumesc, ci cauzei pămîntului care ne-a crescut pe noi toți. Nu ți-am prea dat atenție, doamnă cauză, pentru că nu răsplătești un asemenea efort, și așa, în ansamblu, lumea mi s-a părut mai curînd suportabilă decît bună. Dar în ciuda mea și a cărării inteligente, Sandy ajunge în vîrf de unul singur în plin soare; e acolo și se bucură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de la vreo douăzeci de centimetri adâncime frunzele roase de vreme și de umezeală au început să pară dantele, broderii și filigrane, le ridicam cu două degete spre lumina gălbuie strecurată printre crengile arborilor și le priveam minute în șir, mă răsplăteau pentru jalnica mea existență; în spațiul acela de patru metri pătrați la limita căruia mă pândea moartea se afla miracolul. Era de-ajuns să scobesc... 13. Pe vremea coridorului se întâmpla uneori să vizitez și câte un prieten, băteam la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și care tace. Nu, zău! De-aia te-ai îngălbenit ca dovleacul? Da’ lasă! Tot ce nu-mi zici mie ai să ciripești mâine, la șef. Și fiindcă ți-am spus la ce să te-aștepți, ai putea să mă răsplătești! — Sigur, aș putea, frate, dacă aș avea vreun toman, n-am făcut nicio cursă pân’ la ora asta! — Păi, te cred, sunt multe taxiuri, nu oricine e gata să meargă cu un ciopârțit de grenade. Dă-mi atunci o țigară
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
inimă, murise în urma unui stop cardiac, nu mai avea cui să dea socoteală. Aproape că locuia la spital și o cunoștea toată lumea ca pe o fată bună la toate. Se credea prețuită și spera că prin asta Allah o va răsplăti cu un soț care să-i dea o soartă ușoară. Îi era tot mai greu să aibă prietene: femeile toate o ocoleau, căci se apropia de treizeci de ani și era cochetă și singură. Un doctor îi propusese să îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
piață: Ghazal era avocată, era mai primejdioasă ca o leoaică, ea îi batjocorise destul apărând toate cățelele în călduri care se împotriviseră legii sfinte! „Trebuie căsăpită cu pietre!“, strigau chiar femeile credincioase, darămite bărbații la locul lor, care se simțeau răsplătiți dacă însuși tatăl curvei adulterine ridica primul piatra. O lapidare în Lavasan? Nu văzuseră asta de treizeci de ani în ținutul lor și primarul se- mpotrivise: ei erau bogați și smeriți, respectau Sharia, nu era nevoie ca nevestele lor, niște
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o zi. Și D-zeu a răsădit un copac și i-a spus mamei, când a pute cuprinde copacul să-l scoată din pământ cu rădăcini, cu crenge cu tot, atunci să-i dee drumu să se ducă să se răsplătească de dracul. Și copacul cela în trei ani așa s-a făcut de gros cât nu-l puteai cuprinde c-o frânghie cât de aici la Dorohoi. Băietul când s-o făcut mare o-ntrebat: - Mamă, unde-i tata? 357 {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
țâță, Să mă joc cu-a tale țâțe Ca cu niște gutăițe. Să te strâng cu drag la sân Să-mi astâmpăr al meu chin, Și te rog să fii blajină Pentru-un rob, ce ți se - nchină. Tuturor li răsplătești Cu asupra de măsură, Numai mie-mi dăruiești 410 {EminescuOpVI 411} {EminescuOpVI 412} {EminescuOpVI 413} Ochii tăi cari mă fură. Luceafăr al dimineții Eu pre tine te numesc, Te iubesc strașnic, duduță, Și din suflet te doresc Fără tine, unde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi-a trecut niciodată prin minte să tai capul unuia care nu m-a crezut prea deștept. Și-or fi fost destui... ― Incidentul de la Sinaia a avut pentru mine consecințe dezastruoase. Iar capul nu i l-am tăiat. L-am răsplătit doar pe măsura faptei sale. ― Adică? Grigore Popa își supse buzele. Ezită câteva secunde apoi declară: ― N-am de ce să mă ascund. Chestia s-a întîmplat în '34. În '39 eram amândoi în garnizoana Câmpina, comandată de generalul Marian Toma
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu erau dispuși să fie moralizați. La școală nu învățam mare lucru, în schimb pe stradă se preda temeinic disprețul. Profesorii mei erau în același timp colegii mei. De aceea de câte ori vreun bătrân făcea greșeala să ne certe, era prompt răsplătit cu râsete și insulte. Ne întreceam între noi în neobrăzare și vorbe necuviincioase pe care aș roși să le rostesc astăzi, dar atunci mi se păreau cât se poate de normale în gura noastră. Când aveam ocazia, ne țineam după
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]