2,083 matches
-
a trimis vorbă lui Isai zicînd: "Te rog să lași pe David în slujba mea, căci a căpătat trecere înaintea mea." 23. Și cînd duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua arfa și cînta cu mîna lui; Saul răsufla atunci mai ușor, se simțea ușurat, și duhul cel rău pleca de la el. $17 1. Filistenii și-au strîns oștile ca să facă război, și s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărît între Soco și Azeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
ceeeeee?) și, la un moment dat, își spune... Totul este o nebunie, Lucia este acolo, uite-o, Doamne, cât de repede aleargă, ba nu, s-a oprit, s-a oprit și se uită peste umăr, în sfârșit, Lucia, de ce fugi? Răsuflă din ce în ce mai greu, îl înțeapă splina, iar picăturile ploii nu reușesc să-i răcorească obrajii. Când mai are doar câțiva pași până la ea, femeia dispare încetul cu încetul, mai întâi pantofii cu toc, apoi gleznele, pulpele, genunchii, șoldurile, iată o o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Lucie care știa că oricum nu vor fi luate niciodată în seamă - Doamne, iubesc mesajele astea! -, apoi deschise frigiderul și apucă pofticios o doză cu bere. O desfăcu, sorbi lacom, înghiți ca un însetat prăbușit la malul unei oaze și răsuflă adânc. Ce tâmpenie. Se dovedește o dată în plus că imaginația poate juca feste macabre. Magician tâmpit! Agent imobiliar tâmpit! Roman tâmpit! N-a murit nimeni, n-am alergat după Lucia, nu m-am făcut de râs, niciun Detectiv nu va
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
crea situații polemice la seminar, pentru a face să avanseze cunoașterea; din ciocnirea unor poziții contrare, a unor idei diferite, se poate construi un nou discurs; accept discuția În măsura În care celălalt a citit corect bibliografia, dar nu suport să aud banalități răsuflate; atunci sar În sus și-l țintuiesc la stâlpul infamiei pe cel care Îmi deranjează auzul sau, În cel mai bun caz, când e vorba despre profesori, nu mă duc la cursuri și seminarii. Este cazul lingvistului C., la al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu-mi păsa că eu eram studentă, iar el nu avea facultate. — Dar Îi păsa maică-ti, am râs eu. S-o lăsăm pe maică-mea. Neajunsul era că mă dorea și zi, și noapte lângă el. Nu puteam să răsuflu, nu puteam sta de vorbă cu un cunoscut, hop și Dan Între noi. Urmau după aceea scenele... Apoi Împăcările... N-o duceam rău, Însă. — Și deodată a venit Doru... Doru este colegul nostru de grupă, un tip bine făcut, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se mândrească, mai mult chiar decât cu experiențele agricole, cu biblioteca lui și cu colecția de pictură ce și-o înjghebase de câțiva ani și pentru care nu se codea a cheltui, ba și a risipi. ― Lasă-l să mai răsufle, Victore, că I-ai asasinat! zise într-un timp Grigore, care se întreținea cu doamna Predeleanu și cu sora ei. ― Din fericire, am observat că domnul Herdelea nu s-a plictisit prea rău în mijlocul cărților frumoase, ca alții! răspunse Predeleanu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de doi jandarmi, tocmai bine, căci amăranii erau pe isprăvite și ședeau în arest, ștergîndu-și sângele și mîngîindu-și fălcile. Plutonierul însă obosise rău de atâta muncă și, când sfârși instrucția cu ultimul amăran, își îngădui să facă o pauză, să răsufle. Mai mult profită totuși primarul care se repezi până la cârciuma lui Busuioc să-și mai întărească inima cu o țuică. În trecere nu uită, nici la ducere și nici la întoarcere, să îndemne părintește pe țăranii ce așteptau în ogradă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și la cuconița când va aduce-o Dumnezeu și om stărui și ne-om ruga, c-ar fi păcat să ne ia alții pământurile pe care le muncim tot noi din moși-strămoși. Că suntem nevoiași de te miri cum mai răsuflăm dacă n-avem pământ destul... ― Destul nu-i niciodată! zise Miron Iuga mohorât, adăugând după o pauză: Dar până acuma cum v-ați ajuns? ― Am tot răbdat, conașule! strigă Marin Stan. Și tot mai rău ne-am scufundat în sărăcie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Vasile se hățănea mereu pe portiță, parcă nici n-ar fi vorbit cu el adineaori baba Ioana. ― N-auzi tu, măi drace, că-mi rupi țîțînile? strigă baba mai mânioasă. Mai du-te și pe-acasă, și lasă-mă să răsuflu, că destul mi-ați mâncat sufletul toată vara cu celălalt smintit dimpreună! Ori tu n-ai părinți să te strângă de pe ulițe și din curțile oamenilor? Totuși copilul nu s-ar fi speriat de mânia ei, dacă nu intervenea alt
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ostenelile mele, ai? Țăranul uluit aruncă întîi după cîine: ― Huo, javră! Nu pricepi de vorbă! Pe urmă își îndulci glasul: ― Ce să aștept, domnule, păcatele noastre! Da uite, ne ține sărăcia în brațe de nici nu ne mai lasă să răsuflăm... Că altfel veneam, vai de mine, cum să nu viu! Că doar știu destul de bine unde-i primăria și nici picioarele nu mă dor, slavă Domnului. Perceptorul ajunse la el. Închise umbrela, scuturînd-o binișor de ploaie și zicînd: ― La plata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sens. Îl preocupa numai Tanța. Se gândea să adauge la adresă și o oră prin care să-i indice că o așteaptă. Dacă ea nu va putea veni la ora aceea? în loc de oră adăugă: "Te iubesc". Când ieși de la redacție, răsuflă: în sfârșit s-a isprăvit cu tulburările! I se părea că tulburările sunt numai o altă formă a eternului subiect de discuții care este aici chestia țărănească. E obiceiul țării să se vorbească mereu despre lucrurile cele mai grave, fără
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bine, oameni buni! ― Dumnezeu să-ți ajute! răspunse mulțimea. Căruța porni. Dragoș nu mai întoarse capul. Lângă el, arma jandarmului se clătina ca un avertisment. Florica, cu obrajii uzi, porni pe mijlocul uliței, după căruța ce se micșora mereu. Boiangiu răsuflă ușurat c-a scăpat de-o grijă mare. Acuma explica mai blajin oamenilor adunați: ― Credeți că eu fac de capul meu?... Dacă vine porunca de sus, trebuie s-o împlinesc, că sunt soldat și soldatul nu crîcnește! ― Apoi asta așa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vorbăriei. Erau vreo douăzeci cei ce fuseseră în cârciumă și se aleseseră să pornească. Tocmai atunci sosi gâfâind de alergătură și Chirilă Păun, cu un băț noduros în mână. ― Stați, băieți, să nu plecați fără mine! strigă dânsul de-abia răsuflând. C-ar fi mai mare rușinea să lipsesc eu, când știți doar bine ce-am pățit cu... ― Apoi nici să stăm până te scormonești tălică... Îl întrerupse Nicolae, fără a-și sfârși nici el gândul. Numai când observă că ceata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
munte prin brazdele năclăite, prin ochiuri de bălți, adus puțin de spinare, să nu-l observe cineva, asudând și cu un sentiment de fericire care îi înnoia mereu puterile, în sfârșit ultima casă! îl ispitea gândul să se oprească, să răsufle și să-și usuce puțin nădușeala, dar își birui prudent lenea și continuă marșul în diagonală, ca să se apropie de șosea. Deodată zări o trăsură. O recunoscu, începu să strige. Glasul i se pierdea în uruitul roților. Îl cuprinse o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a putut salva nimic. Dar cel puțin a putut să descopere urmele răufăcătorilor care au pus focul. Dimineața a raportat boierului Miron, care a poruncit să închidă ochii, ca să nu ațâțe mai rău pe țărani. N-a apucat nici să răsufle bine că i-a venit vestea că și la Lespezi s-a pus foc, ba s-ar fi săvârșit și răutăți mai mari. Și apoi, numaidecât, că arde conacul domnului Cosma. Atunci, fără zăbavă, a ieșit să facă ordine, chiar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tocesc acest jilț ca să te fac să te hotărăști? întreabă mama. Fără să răspundă, împăratul Hsien Feng ia plăcuța cu numele lui Nuharoo și o lasă să cadă pe tava din aur. La acest sunet, eunucii și doamnele de la Curte răsuflă cu toții ușurați. Se aruncă la picioarele Majestății Sale Împăratul și ovaționează: — Felicitări! — S-a ales prima soție a Majestății Sale! strigă eunucul-șef Shim spre zidul exterior. — Mulțumesc. Nuharoo își face plecăciunile cu fruntea atingându-i ușor pământul. Execută salutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
al sălii. — Nu clintiți și liniște! Împăratul Hsien Feng se aruncă între mine și eunucul-șef Shim. E în roba sa de mătase galben deschis. Nările îi freamătă, iar ochii îi sunt plini de mânie. An-te-hai stă în spatele lui, abia răsuflând. Eunucul-șef Shim îl salută pe Majestatea Sa, dar nu primește nici un răspuns. Nuharoo se ridică de pe jilțul ei: — Majestatea Voastră, vă mulțumesc foarte mult că ați venit să mă eliberați. Se aruncă la picioarele împăratului: Nu mai pot îndura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
gluma, nu e amuzant“. El zice că vorbește serios. Auzise din întâmplare conversația lui Su Shun cu Majestatea Sa, și Su Shun i-a sugerat Majestății Sale „să o ia pe doamna Yehonala cu el“. An-te-hai face o pauză ca să răsufle și își șterge sudoarea de pe față cu mâneca. — Ești sigur că Chow Tee a înțeles bine? întreb eu, cutremurată. — Chow Tee l-a auzit pe Su Shun spunând că „doamna Yehonala nu e genul care să rămână credincioasă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe prizonier handicapat pe viață. Dacă prizonierul era condamnat la o moarte lentă prin dezmembrare, călăului îi putea lua și cinci zile pentru a-l transforma într-un schelet, timp în care își menținea victima în viață doar cât să răsufle. Dacă gâdele era mulțumit de mită, cuțitul său mergea drept la inimă, punând capăt suferinței înainte chiar de a începe. Am aflat că atunci când era vorba de decapitare existau mai multe modalități prin care călăul își putea îndeplini misiunea. Familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cap gînduri bizare, venite ca de nicăieri. Ei le-au îndurat în tăcere, convinși fiind că nu pot fi altceva decît un semn de nebunie. În cadrul terapiei de grup, cînd se reușește smulgerea unei asemenea confesiuni, ceilalți membri ai grupului răsuflă ușurați, pentru că pot acum să-și spovedească gîndurile asemănătoare. Odată ce a fost recunoscută, problema poate fi soluționată în maniera descrisă în capitolul 17. Cele mai frecvente plîngeri Sufăr de problema asta de ani de zile, am făcut o mulțime de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
bumb de la pieptarașul cam îngust de catifea neagră... de ce-l și încheiase? Dar cine știa că inima ei o să aibă asemenea turburări? Ea-și dezbumbă pieptariul , sânii ei albi ca zăpada se eliberară din închisoarea lor de catifea și ea răsuflă adânc , deși încet. Apoi își puse iute mâna la ochi iar, până ce i se răcori sufletul . Apoi ridică un degețel , . . . cel mic, deasupra ochilor și se uită printre degete. Văzu un cap frumos pe niște umeri largi și albi, pe
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
degețel , . . . cel mic, deasupra ochilor și se uită printre degete. Văzu un cap frumos pe niște umeri largi și albi, pe un bust ce părea lucrat în marmură. . . Acum era să-i pleznească colanul ... ea-l descheie din sponci și, răsuflând din ce în ce mai liniștit, începu să privească întregul acel model frumos, din a cărui mușchi și forme respira mândria și nobleța . Mânele ei îi căzură 'n jos, căci era obosită de emoțiune , dar nu sătulă de-a privi. Tremura cu toate astea
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
cît mai în spatele sălii, spre a nu sufla aburi chiar în nasul onoratului prezidiu (în care luase loc și nelipsitul instructor de la C.C. al P.C.R.). Cum ședința era lungă, iar atmosfera din sală înăbușitoare, oamenii mei încep s-o "soilească", răsuflînd greoi și împrăștiind un miros de doagă. Pînă aici, lucrurile încă nu intră în scandalos; dar nu trecu mai mult de un sfert de oră și Gigel al meu începu să sforăie! Atît de tare, încît îl trezi din somnul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
temniță - Încătușat. Pământule, dă-mi aripi: săgeată vreau să fiu să spintec nemărginirea, să nu mai văd În preajmă decât cer, deasupra, cer, și cer sub mine - și-aprins În valuri de lumină să joc străfulgerat de-avânturi nemaipomenite ca să răsufle liber Dumnezeu În mine...” (Lucian Blaga, Vreau să joc) Μ Lui Constantin Noica, acest filosof al limbajului, Îi datorăm una dintre definițiile cele mai plastice date vreodată actului de creație: „Sunt trei trepte ale cugetului, parcă. În orice caz, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
are impresia că se clatină) Acum ce naiba am mai spus de te uiți așa la mine? Mina: Nu... nimic. (își revine) Nu vrei să-ți dau dulceața de rigoare?... Vera: Dă-mi ce vrei tu. (Mina intră în bucătărie, Vera răsuflă ușurată) Doamne, de-am pleca mai repede la înmormîntare. Sînt sigură că o să fie mai plăcut, zău așa! (observă și ea schimbarea poziției lucrurilor din colț; intră Mina cu dulceața) Mina, am impresia că lucrurile astea erau altfel așezate. De ce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]