18,605 matches
-
este cea săvârșită la Bobotează. Mântuitorul a sfințit nu numai apele Iordanului, ci însăși firea apelor, a apelor de pretutindeni. De aceea o numim Agheasma mare; b. Rugăciunea la binecuvântarea salciei la Florii se încheie prin stropirea cu Agheasmă a ramurilor de salcie; c. Rânduiala specială pentru Agheasma mică așa cum se face după Paști, în toată Săptămâna Luminată; d. Rugăciunea la binecuvântarea în Sfânta Duminică a Paștilor a pâinii care este numită de popor paști, se încheie prin stropirea pâinii cu
LUCRARE SFINŢITOARE A DUHULUI SFÂNT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363003_a_364332]
-
diverse zone ale lumii ar trebui să ne facă pielea, nu numai pielea, sufletul să sângereze. Dramele noastre intime, mă iubește, nu mă iubește cineva, etc. sunt flori pe câmpie. Poezia nu este panaceul dramelor noastre personale. Psihologia, psihiatria sunt ramuri științifice. Desigur, cei care au parcurs cât de cât drumul poeziei, au înțeles că orice act cultural se înscrie într-o tradiție. Iar tradiția este bună în prima etapă a formării unui artist. Nu poți repeta experiențele înaintașilor. Cineva îmi
CE ESTE POEZIA ŞI CU CE SE MĂNÂNCĂ? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363086_a_364415]
-
este menționată în ceasta fecioarelor fără să fie precizat modul său de reprezentare. Pe sfintele icoane sfânta Filofteia este pictată ca adolescentă purtînd iie, ilic și catrință lungă cu dungi verticale, părul strâns la spate, ținând în mâini cruce și ramuri de finic. Mai multe biserici din România ca de exemplu: Dobroteasa și Sfântul Gheorghe din București, Sfânta Filofteia și Sfânta Vineri din Ploiești, Adormirea Maicii Domnului din Mizil au zugrăvite icoana sau scene din viața sfintei iar creștinii își împodobesc
SF.MC. FILOFTEIA DE LA CURTEA DE ARGEŞ de ION UNTARU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363312_a_364641]
-
este considerată în funcție de istoria literaturii române.Misiunea ei ar fi complet îndeplinită atunci când istoria literaturii noastre și-ar însuși procedeele și cunoștiințele comparatisticii.Metoda comparatistă ar trebui să fie folosită și în studiul literaturii române. Gardul despărțitor dintre cele două ramuri trebuie exclus, fiindcă teoria literaturii comparate nu reprezintă trecerea la o nouă metodă, ci prezentarea mai amplă a fenomenelor tratate până acum. Și în acest caz, istoria literaturii române are rolul unui punct de plecare necesar pentru toate tendințele comparatiste
ISTORIA LITERATURII COMPARATE PARTE INTEGRANTĂ A ISTORIEI LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363340_a_364669]
-
Toate Articolele Autorului DE DRAGUL PRIMĂVERII De dragul primăverii am să culeg flori Și vise am să țes în miez de noapte, Pe pleoape zâmbesc timid zori Când speranțe mustesc în șoapte. De dragul primăverii se topesc zapezi Printre gânduri triste viscolite, În ramurile uscate pe alocuri verzi Scrâșnesc cuvinte-n tâmpe dezgolite. De dragul primăverii am să trăiesc În rapsodii de ploi ce curg în mine Muguri pe ramuri de suflet cresc Din durerile ce s-au zvârcolit în vine. De dragul primăverii am să
DE DRAGUL PRIMĂVERII de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363384_a_364713]
-
Când speranțe mustesc în șoapte. De dragul primăverii se topesc zapezi Printre gânduri triste viscolite, În ramurile uscate pe alocuri verzi Scrâșnesc cuvinte-n tâmpe dezgolite. De dragul primăverii am să trăiesc În rapsodii de ploi ce curg în mine Muguri pe ramuri de suflet cresc Din durerile ce s-au zvârcolit în vine. De dragul primăverii am să zâmbesc Chiar și atunci când sufletul meu plânge, Cu bunătate lui Dumnezeu am să trăiesc Cu El orice rău nu mă poate atinge. De dragul primăverii am
DE DRAGUL PRIMĂVERII de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363384_a_364713]
-
Pe munți strălucește cunună de stele, Când basm pune vrajă-n gândurile mele, Să îmi încingă ideile aprinse Și scântei să lase în slovele scrise. Privirea îngheață pe geamul de cleștar, Când lacrimi îmi topesc sufletul de ghețar, Să pictez ramuri cu mii de diamante, Pe geana lunii cu vise revărsate. În sânul iernii cu mantie de gheață Tremură de dor a inimii speranță, Iar gândurile cu vise poleite În raze de cuvinte sunt împletite. Cu dorul iubirii ce-n așteptări
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
ce-n tâmple argintii nu mai au loc. Să-mi ducă povestea în soartă cu noroc. Pe aripi mă duce idee măiastră, În stele să scriu basm din privire albastră, Când magică este povestea de viață, Cu floarea speranței în ramuri de gheață. Autor Maria Filipoiu Antologia „Colindele zăpezilor târzii", Editura Leric graph și Colecția Grai românesc VISCOLUL AMINTIRILOR Mă viscolește amintirea Din primăvara vieții noastre, Iar doru-mi îngheață privirea, Când ning tristeți din zări albastre. Pe chipul tău văd neputința
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
că se născuse-a doua oară! S-au sărutat, de-mbrățișat nu prea Căci ei aveau la mâini povară grea! Și-acum... vă rog un lucru, cititori : Nu vă-ntristați pe mine, ci pe... flori! Început-am să culeg de pe un ram... Ce-a mai urmat acolo... habar n-am!... Dar... fost-am ieri pe la părinții lor Și cine credeți că era-n pridvor ?! În stânga mama, fii, apoi tata Și la mijloc cuprinsă... fata !!! Virgil Ursu Munceleanu (Panciu, 21 dec. 1974) Referință
TREI, DOAMNE, ȘI TOȚI... PATRU ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363371_a_364700]
-
impresionantă. AVATAR Dormeam. Se prelingea din trupul meu Fluidul somn, împrospătând pământul Ca o difuză negură. Și eu Spre trupul meu veneam, recunoscându-l. Înaintam în negură. Eram Ființa care-mi seamănă. Și care Se recunoaște-n sine. Cum un ram Își recunoaște umbra plutitoare. Și-am tresărit simțindu-mă. În trup Eram cu mine însumi împreună... Când m-am trezit, alăturea un lup Se oglindea în râul alb și-n lună). În încheire ne-am amuzat ascultând epigramele lui Eugen
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Pe paleta norilor se contura un asfințit sublim. Natura insăși respira adânc, ca într-o tristă contemplare, privind din cer înspre pământ, tăcutele-i raze de lumină. Se întețise vântul, culcând odihnitor, ramuri și vise, într-o pace străbătută doar de șuierul frigului. Amurg de februarie. Aleile umede goneau printre grădinile cu zăpada încă strălucind, cu pașii grăbiți de dor spre casă sau cu mers greu, împovărat de griji, bastonul măsurând anii și
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]
-
mătăsoasă a mărilor cu sare “: Îmi învățam cuvintele să iubească, /le arătam inima/și nu mă lăsam până când silabele lor/nu începeau să bată. Le arătam arborii/și pe cele care nu voiau să foșnească/le spânzuram fără milă, de ramuri. Până la urmă, cuvintele/au început să semene cu mine/și cu lumea. Apoi/m-am luat pe mine însumi, /m- am sprijinit de cele două maluri/ale fluviului, /ca să le-arăt un pod, /un pod între cornul taurului și iarbă
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
arătări se încheiase cu A unsprezecea elegie, în care imaginile ce sensibilizează increatul sunt corporale (Inimă mai mare decât trupul), spațiale (Voi alerga deci, în toate părțile deodată), cosmice (... dăruind/pretutindeni semne ale aducerii aminte: cerului - stele, /pământului - aer, /umbrelor - ramuri cu frunze pe ele), vegetale (A te sprijini de propriul tău pământ), și, în fine, etnic- spirituale (A te sprijini de propria ta țară, /când, omule, ești singur, când ești bântuit/de neiubire); începută în zonele rarefiate ale indeterminării, ca
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > MENIRE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Necuprins de piatră răsucit în diagonala suspendată a nefirescului iluzoriu, altoi pe ramurile infinitului, când căderi primordiale conturau pe norii neputințelor fulgerele ultimelor frământări rarefiate, în jocul bezmetic amintind de caligrafia începutului înstrăinat din prima clipă în care universul s-a contorsionat dezacordându-și mădularele întru eternă sau provizorie concepere, care a început
MENIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363541_a_364870]
-
zadarnic am așteptat să-mi regăsesc buna prietenă, liniștea. Am străbătut potecile pădurii unde, altădată mă mângâia cu voalurile sale mătăsoase făcându-mi inima să cânte de bucuria de a fi. Astăzi, copacii la umbra cărora poposeam împreună, își pleacă ramurile spunându-mi că nu te-au zărit. Privesc oglinda lacului ca și altădată când, era de-ajuns să te chem în gând, iar nuferii înfloreau sub ochii mei, la porunca ta. Zadarnic te chem acum cu parfumul florilor de primăvară
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363536_a_364865]
-
imaculată. Pe lângă casele sătenilor se vedeau oile și vitele hrănindu-se cu fânul smuls din căpițe. Se vedeau și cărările făcute de oameni ca să ajungă la izvoarele de apă. Iar pe vârful muntelui era un pâlc de pini roșcați, cu ramurile atârnând de poveri grele de omăt. Și peste tot, deasupra noastră, se întindea un cer albastru, un albastru din cel mai luminos! - Uite o veveriță, tată! exclamă veselă Corina. Avea dreptate. Pe ramurile înalte a doi pini din apropiere se
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
era un pâlc de pini roșcați, cu ramurile atârnând de poveri grele de omăt. Și peste tot, deasupra noastră, se întindea un cer albastru, un albastru din cel mai luminos! - Uite o veveriță, tată! exclamă veselă Corina. Avea dreptate. Pe ramurile înalte a doi pini din apropiere se jucau două veverițe, fugărindu-se una pe cealaltă să-și fure un con de pin. Crengile de zăpadă se scuturau și umpleau pinii de o perdea de zăpadă. - Ce drăgălașe sunt!... Uite ce
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
ne mai cumpăra și șoșoni albi ca să le apărăm de noroi - am intrat împreună cu mama în sala de clasă. În colțul de lângă catedră apăruse un brad împodobit cu hârtie creponată de toate culorile și cu smocuri mici de vată pe ramuri, imitând zăpada. Sub brad erau așezate cutii frumos ambalate, în interiorul cărora părinții și învățătoarea puseseră cadouri pentru fiecare copil. Serbarea era pe punctul să înceapă. Până să iau loc în bancă am văzut-o deja pe una dintre colegele mele
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]
-
legământ, Să lase ceva-n urmă că trec pe-acest pământ, Să-și curețe tulpina de atâtea vise frânte, Să se întoarcă acasă la lucrulile sfinte, Ce așteaptă în tăcerea durerii strămoșești, Strigată din adâncuri să nu le părăsești, Că ramul pe tulpină sunt prinse-n rădăcină, Țăranul fiind țara legat de-a lui țarină, Ce-l strigă acum din hăul istoriei durerii, Căci trece anul ăsta și-s zorii revederii, Și-i începutul vieții înmugurind sub cer Colindele străbune cu
ŢĂRANUL ESTE ŢARA .. de DAN BORBEI în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362311_a_363640]
-
noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cei șapte ani de-acasă! Când am plecat în lume, lăsând în urmă satul, zicea bătrânul tată: să nu uiți niciodată, cei șapte ani de-acasă! Să nu-ți uiți rădăcina, să îngrijești tulpina, ca ramul să cinstească iubirea și lumina! Nu prea vorbea bătrânul, că era scumpă vorba, dar îmi răsună vie și-acum din urmă slova. Era model prin vremuri trimis de moșii lui, să fie-n lumea asta un stâlp al satului .. ʺCe-nseamnă
CEI ȘAPTE ANI DE-ACASĂ! de DAN BORBEI în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362315_a_363644]
-
liniștit liman. Iubirea ta m-alintă și m-adună La pieptul tău când grele patimi ard Pe soare cald sau vreme de furtună Iubirea ta mi-e locul cel mai drag. Iubirea ta mă strigă dimineața Cănd soarele apare printre ramuri Iar când sărutul tău mi-alintă fața Iubirea ta mi-e flori de gheață-n geamuri. Iubirea ta mi-e zi și înserare Amurg ceresc încununat de har Mereu aproape-n orice-mprejurare Iubirea ta e tot ce încă am
IUBIREA TA de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362330_a_363659]
-
SFINTE Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 1562 din 11 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Miresme sfinte Miroase-a Fiul Sfânt natura. Din zarzării naivi și înfloriți Și azi eu Îi respir făptura Și-L simt în mugurii pe ramuri Răstigniți. Prin gânduri, sfânt și-nmiresmat, Mă viscolește, albă, floarea Și prin ungherele din suflet tulburat Mă răscolește, mai profund ca moartea, Învierea. Urcă ne-nvins misterul din pământ Cum urcă-n mine iarăși viața, Din rădăcini spre ramurile-n
MIRESME SFINTE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362386_a_363715]
-
pe ramuri Răstigniți. Prin gânduri, sfânt și-nmiresmat, Mă viscolește, albă, floarea Și prin ungherele din suflet tulburat Mă răscolește, mai profund ca moartea, Învierea. Urcă ne-nvins misterul din pământ Cum urcă-n mine iarăși viața, Din rădăcini spre ramurile-n vânt Și cum El s-anălțat din noapte, Dimineața. Nu vezi cum înviază iar Cristos În fiecare frunză, floare, Și cum Îi cântă numele duios Murmuitoarele și dulcile Izvoare? Din suferința sângelui vărsat S-a zămislit seva vieții Și cuiele
MIRESME SFINTE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362386_a_363715]
-
1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului În vremea în care pâraiele-n susur Curgeau dinspre munte spre Dunărea lină, Se naște-n palat în orașul lui Bucur, Fecior lui Pătrașcu din milă divină. Se-nalță și crește ca ramul cu rodul Bogat, strâns din seva acestui pământ, Creștin botezat și-aplecat spre norodul, Ce-i Domnului sprijin sub blându-i cuvânt. Crescut lângă carte, frumos ca un brad, Odorul mezin al măicuței e dus, Zălog la sultanul ce în Țarigrad
FRUMOSUL PRINCIPE CERCEL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362405_a_363734]
-
Parfum și culoare din suflet de floare! FLORI DE LILIAC Flori de liliac mă-ntâmpină acasă Îmi deschid portița cu mireasm-aleasă Simt că le iubesc, c-a venit fetița, Culori-curcubeie-mi străjuie ființa. Liliacul mov, cu brațele deschise, Mă primește tandru, ramurile-i ninse Îmi zâmbesc suav, pline de ... Citește mai mult PARFUM ȘI CULOAREParfum și culoare din suflet de floareE nesfârșirea-n binecuvântareCe-aduce-n suflet dulcea alinareDin veșnicia clipei ce nu moare.Parfum și culoare din suflet de floareSe-așterne peste mine ocean
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]