2,609 matches
-
consultare rapidă, exploratorul îl închise. Erau colibri. Stoluri de colibri. Colibri? Păsările astea nu zboară în stoluri. Și nici nu se ridică atât de sus. Poate că erau un roi de albine sau ceva de genul ăsta. Continuă programul. Animația reîncepu. Trecerea rapidă de la repaus la cădere accelerată îi prinse pe nepregătite și le tăie respirația. Înainte de deschiderea parașutei, Samuel îi arătă Margaretei că se apropie încă un stol și îi făcu semn să-și protejeze fața cu mâinile. Păsările mărunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Paharul de plastic cu Cola, umed și răcoros, pe pereții căruia se făcea un condens apetisant, sosea ca un corespondent al ultimelor acorduri. Angajații loveau de două ori în tavă înainte să-i dea drumul - și, odată clientul servit, melodia reîncepea. Cumpărătorii întorc spatele și caută o masă. Ascultă radioul, poate vor să citească ziarul; atâtea muzici se îngrămădesc în capul lor. Prin ușa mereu deschisă și închisă își croiesc drum vuietele străzii. Oamenii vorbesc, stârniți de foamea și setea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în cazul părului umflat. Îmi place să desenez fiecare fir și fiecare cută a hainelor, chiar dacă pierd uneori și o oră întreagă. Scrijelitul mă relaxează. Mă gândesc că aș fi putut foarte bine să iau dicționarul din raft și să reîncep să caut cuvinte haioase, dar adevărul e că odată ce te pomenești cu el smuls așa din mâini parcă nu-ți mai vine să-l iei a doua oară. Azi doamna director a spus că în bucătărie curățenia lasă de dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ce-și croia drum prin covorul fin de apă împroșcând stropi, lăsând în urmă casa și trăgând după ea tot calabalâcul de sunete cu care venise. Mai plutea după trecerea ei un bâzâit fin, aproape imposibil de descris, apoi locurile reîncepeau să cânte cum știau ele. Puteam să stau așa și să le ascult chiar douăzeci de minute, nu mai mult, fiindcă mă plictiseam și mă duceam să-mi fac un sandviș. A trebuit să urc pe trotuar. De după colț a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
asupra dealului, unde sperau să construiască o fortăreață. Planul s-a dovedit ambițios și nechibzuit. Pe măsură ce un grup construia fortificația, de obicei la adăpostul întunericului, celelalte trei formau o alianță temporară și atacau. Imediat ce unul din învingători revendica înălțimea, povestea reîncepea. Nimeni nu s-a gândit să consolideze alianțele, după cum nimeni nu s-a gândit că o armată controlând cheiul ar controla în consecință și locul de descărcare a cherestelei, adusă cu vasul de la exploatarea Ruth Stone. Acest avantaj considerabil a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la chef. După un sfert de oră se întorcea și polițistul, de astă dată convins, adică ne dăduse o șansă, dar de acum ni s-a înfundat, eu mă duceam nu știu unde, și peste o jumătate de oră (cel mult), muzica reîncepea. Așa că în momentul în care s-a luat curentul m-am gândit că o fi un gest intenționat, și ce dacă, mi-am zis, eram foarte mulțumit să mă ghemuiesc lângă ficus și să beau bere. Am zis că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Focul se visează cenușă Cenușa îngrașă pământul Pământul adună metalul Metalul e cupa apei Apa urcă în seva lemnului Reîncepând ciclul Transformărilor. Adunarea și desfacerea norilor În acea după-amiază s-a întâmplat ceva care a schimbat definitiv cursul lucrurilor. S-a ivit o ieșire secretă. Un cotlon neașteptat, prin care se poate evada din acest du-te-vino fără sfârșit. Tocmai când
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
scorțișoară pentru a sărbători isprava. — Uite ce e, a spus Catinca după ce ne-am mai dezmorțit. Așa n-o să ajungem nicăieri. Mâine or să pună alte afișe. De fapt, ce urmărim noi cu chestia asta ? — Nu urmărim nimic, mi-am reînceput eu, răbdătoare, impla cabila teorie. Protestăm împotriva spălării pe creier prin distracții culturale. — Bine, dar artiștii ăștia de pe afișe sunt oameni lipsiți de alte posibilități de subzistență, la fel ca mine. De ce să le luăm pâinea de la gură ? Și apoi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
îmi zâmbea dezvelindu-și toți dinții mici și albi, ca de delfin. — Pe mine mă așteptați ? m-a întrebat el. Eram derutată, nu înțelegeam nimic, apoi, într-o clipită, amintindu-mi unde mă aflam și pentru ce, vechea durere a reînceput să ticăie dureros, ca și cum ar fi revenit curentul la pickup și brusc ar fi reînceput aceeași placă zgâriată. Zâmbind, Père Joseph mi-a făcut semn să-l urmez. Am pătruns în micul său birou, care avea un aer vesel, poate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
așteptați ? m-a întrebat el. Eram derutată, nu înțelegeam nimic, apoi, într-o clipită, amintindu-mi unde mă aflam și pentru ce, vechea durere a reînceput să ticăie dureros, ca și cum ar fi revenit curentul la pickup și brusc ar fi reînceput aceeași placă zgâriată. Zâmbind, Père Joseph mi-a făcut semn să-l urmez. Am pătruns în micul său birou, care avea un aer vesel, poate pentru că era ticsit cu poze, vederi și desene primite de la studenți sau poate datorită felului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în nesfârșitele luni în care doar muștele au trecut prin librării, pornesc iar la drum cu titluri noi. Nu știu de unde mai au atâta putere, cum nu le-neacă disperarea. Revistele literare, tot mai ilizibile în iunie, iulie și august, reîncep, cârcotașe, să arunce mici nade polemice, încercînd din nou, ca-n fiecare toamnă, să pară că există. Sânt mimate, din nou, dezbaterile de idei, bătăliile canonice, entuziasmul pentru vreo carte nouă, manifestele de grup. Totul, în realitate, se reduce la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Constat că nu mai rîdeți la glumele mele. Nu vi se mai pare amuzant ce spun ? Odată ce am avut acces la Lift, mi-am făcut un obicei din a coborî În librărie, ori de cîte ori Jerry era plecat. Am reînceput chiar să mă duc să văd cîte un film la Rialto. Era singurul loc din zonă care Încă funcționa normal. Bănuiesc că, dat fiind faptul că atîtea alte locuri se Închiseseră și locatarii Începuseră să plece, cei rămași nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ruginită de metal sau pianul de jucărie stricat al unui copil. Nu-mi păsa de găleată, fiindcă oricum n-aveam nimic de aruncat, Însă m-am bucurat enorm că au lăsat pianul. CAPITOLUL 14 Sătul de atîta pîine Sunshine, am reînceput să caut de mîncare la Rialto. Încă mai rulau aceleași filme, Însă acum erau mai puțini spectatori, dacă li se poate spune așa, și erau mai puține resturi aruncate pe jos. Oricum, nu prea mi-era foame, n-aveam chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
scrieți”), cuvintele par să aibă efecte cât se poate de concrete: îl ajută să nu-și piardă busola, să muncească, să-și crească copiii..., iar pe mine, faptul de a ști toate astea mă ajută, atunci când mă podidește lehamitea, să reîncep să scriu. Și totuși cum rămâne cu vorbele-n vânt?” De ce nu răzbesc, dincolo de o retorică a îmbărbătării, ade varurile bine rostite? Cum de i s-a răpit la noi adevărului forță devastatoare a rostirii lui răspicate? De ce, oricât de
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
năvălim mai repede afară. Zgâlțâielile au durat câteva minute bune, transformând străzi întregi în grămezi de moloz și fiare strâmbe. Chiar la ieșire, un tramvai deraiat intrase într-un magazin de mobilă, făcând vitrinele praf. După o oră cutremurul a reînceput, ceva mai slab ca prima dată. Cine a mai avut curajul să intre în casă în noaptea aceea? Am umblat pe străzi până când ceața dimineții albi orizontul și praful de la clădirile dărâmate se mai depuse pe caldarâm. Abia atunci mi-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
schimburi în fața magazinului Muzica: Sticky Fingers plus cincizeci de lei contra Deep Purple In Rock; Caravanserai plus single-ul My Generation de "Who", contra Ummagumma. Mă întorceam acasă frânt de oboseală, dar după-amiaza o luam de la capăt. Abia așteptam să reînceapă școala, lucru care nu mi se mai întîmplase niciodată. Pentru că mă simțeam mult prea singur, ca un înger căzut sau în mare primejdie de cădere. Dar știam că a rămâne înger însemna să neg mai departe ceea ce se zbătea în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aceea, cărare într-o parte. N-am înțeles cum îl chema, dar părea să fi fost un student. Nu putea probabil să discute decât pe tonul acela. S-a oprit doar o clipă, când Egor ne-a prezentat, și a reînceput să strige și mai tare. Nu pricepeam nimic din ceea ce discutau, dar acum îmi dau seama că trebuie să fi fost politică. Est, Vest, ruși, americani, Congo... bomba atomică... războiul rece... Hrușciov... Dej... Algeria... Vietnamul... Studentul revenea iar și iar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
clipă. Cea care a fost singură, într-adevăr, a fost ea. După moartea ei, nimeni n-a știut ce se întâmplă cu mine. Am părăsit magazinul, lăsându-l în seama lui Radu, cel de al doilea fiu al meu. Am reînceput să-mi scriu confesiunile. Sunt apatic, citesc doar ziarele. Deputatul nostru Ștefan Argatu a fost chemat la CNSAS. Aș fi vrut să fac eu gestul de a-l divulga, dar m-au răpit problemele nenumărate pe care le-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ciclul breton?” Pentru Ramuz, romancierul trebuie să fie un om de acțiune, a scrie este modul său de a acționa În lume, pentru sau Împotriva ei. În viziunea sa, viața și moartea sunt niște fenomene ciclice, totul se reia și reîncepe la un moment dat, la fel ca și actul de a crea. În timpul sejurului său la Paris și după mai multe vizite la muzeul Louvre, scriitorul reușește să găsească o manieră personală de scriere literară și În același timp Își
Caleidoscop by Maria-Lucia Toma () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93367]
-
mecanic, nu s-au lipit de memorie, au rămas numai niște urme slabe din ele, încît omul matur pe de o parte nu se mai poate folosi de dânsele, pe de alta vede că e prea târziu pentru a mai reîncepe. Și toate acestea abstrăgând de la dezgustul împrotiva cărții pe care metoda mecanică îl inspiră copiilor. Chiar pagina întîia ni arată marea deosebire de metodă. Nu mai întîlnim pe învățătoriul sever și țeapăn cu vergile-n mână, ci un suflet uman
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
că m-au fermecat cu desăvârșire și ca nealtădată. Îndealtmintrelea, vorba ta, nu mai făgăduiesc nimic, dar mă pun pe treabă // și sper că vei avea mai bune rezultate decât în trecut. E natural ca, trecând fericirea mea, să-mi reînceapă nefericirea. Picioarele iar mi se coc, căci tu, ducîndu-te, mi-ai luat și sănătatea cu tine. Dar aceasta să n-o iei în înțeles rău, ci în cel bun că, dacă te văd, înviez din morți și mă dezmlăștinez, iar
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Eminescul meu, Deși mă hotărâsem a nu-ți mai scrie, pentru a nu te mai provoca la răspunsuri cari mi se pare că ți le storc cum ai stoarce apă din piatră, totuși, primind astăzi scrisoarea ta dimpreună cu Paris-Murcie reîncep din nou, nu pentru alta, // ci numai pentru a-ți spune că îndaratnica-ți tăcere mi-a zdrobit sufletul în așa măsură că opt zile am plâns ca o nebună și acum sufăr și simt tristul rezultat al lacrimilor mele. Ce-
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Cassian Crăciun a sfințit Sfatul Bătrânilor, o lucrare monumentală, sculptată în lemn de stejar, și Masa Înțelepciunii, șlefuită din granit. "Binecuvântare ctitorului Vasile! Așa unim credința cu fapta în social și așa Biserica își arată frumusețea pe fețele oamenilor. Astfel, reîncepe să lucreze educația ca faptă", s-a minunat IPS Cassian. Și-apoi cum să nu te minunezi că Pazvante a umblat cu "năzbâtia" prin toată Europa, le-a luat banii celor curioși să-l păcălească la "alba-neagra" - ei pe el
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
nu știu ce-o să mă fac cutine. Mi-ai pus toata casa cu josu-n sus. Nu ți-a scurtat nimeni nici o haină, așa au fost ele. - Le chinuiți! se căină Simion. Aglae era în fond singura plictisită, fiindcă Aurica își reîncepuse turneele pe Calea Victoriei, iar Titi, placid, privea neînțelegător, legănîndu-se cu spatele rezemat de sobă și cu mâinile împreunate catolic. Când scandalul devenea mai mare, Aglae îl îndemna să se ducă în odaia lui, ca să fie liniștit. Simion pomenea mereu de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fetițo. Mama-soacră ne umple debani, dacă... mă-nțelegi. Aglae îi făcu semn cu mâna să fie prudent, în vreme ce Stănică strâmba din nas, cu înțelesul "nu contează". Olimpia, tăcută, gravă, mestecă cărțile, apoi le puse în fața doctorului Vasiliad, spre tăiere. Jocul reîncepu și convorbirea continuă. Felix, distrat, n-o putea urmări, dar auzea, rând pe rând, fragmente din frazele fiecăruia, distingîndu-le după timbru, căci jucătorii erau ascunși, ca zeii, în norii de fum. G. Călinescu Aglae: Am început să am junghiuri reumatice
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]