3,066 matches
-
un fel de sfânt, dar sfântul era chiar idiot, după ce ne făcuse atâta vreme să credem că nu era... Mi se întîmpla pentru prima oară să citesc o carte și să prind aversiune pentru autorul ei. Mulți ani mai târziu, recitind această povestire, am rezistat mai bine, fiindcă celelalte opere, de astă dată în bune traduceri, o copleșeau. Am înțeles că Dostoievski avea el însuși o aversiune nepotolită împotriva trufiei umane, generatoare de atâtea josnicii pe care le acoperea cu ideea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
citit din Baudelaire, întîi din original, apoi tălmăcirea lui Șerban Bascovici. Nu citisem până atunci nimic din. poetul francez și auzind Stârvul, Spleen, Albatrosul, Corespondențele, am avut un șoc. Citisem Villon, cu dicționarul în mână și după ce îl descifrasem îl recitisem luni de zile, prizonier total al celebrelor Balade. După Eminescu era al doilea poet care mă făcea să simt că poezia e un miracol care ne scoate din efemer și ne face să ne simțim eterni. Și tatei îi plăcea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mă liniștii și inima începu să-mi bată iarăși cu putere, ca aseară când stătuse de vorbă cu mine: se opri la un pasaj să-și vie în fire de entuziasm. - Cum a putut să-i zică, voi auziți? Și reciti pasajul și mima apoi o perplexitate extraordinară. Nu era nici o îndoială și avui brusc revelația destinului meu confirmată spectaculos: îi plăcuse schița mea și înțelesei că Geo Dumitrescu i-o dăduse, după ce o citise el însuși sau poate n-o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Pann, într-o mică piațetă pe o astfel de stradă care, cum spunea Mateiu Caragiale, venea parcă "zice-se de demult". Îi plăcea Anton Pann și nu se mai dezlipea de lângă epitaful poetului, scris de el însuși, pe care îl recitea cu hohote de admirație și pe care mai târziu avea să-l imite. Petreceam lungi după-amiezi în frumoasa lui garsonieră de pe strada Romniceanu, din Cotroceni, răvășindu-i biblioteca. Ar fi vrut să-mi placă ce-i plăcea lui, de pildă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să răspundă chemării. Să-i slujească. Rostise, cu pauze scurte, zăpăcind-o aproape, atâtea fraze ! Un fel de predică citită cândva în cărți, de care își bătea joc cu măsură ? „N-ai crede, poate.“ „Știi, probabil.“ Simțise ironia cu care recitea, parcă în fața ei, pagini știute, iritarea de a se asculta vorbind, îngăduința, o calmă detașare de retorica acestor formule, readuse cu un anume patos totuși. Glasul își păstra căldura. Chiar când nu mai reușea, parcă, să stăpânească ironia dintre cuvinte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
morții. Cât despre noi... putința de-a scăpa de nenorocirile vieții e o prerogativă nobilă, semn al înălțării noastre deasupra plebei animale. Când treci de la putință la act, însă, poate însemna lașitate.“ Domnul Nalbandu corectează, de multe ore, memoriul tehnic, recitește, pedant, ca totdeauna, fiecare frază, ștergându-și chelia înainte de-a relua, încă o dată, pagina parcursă ; Sandu Stoian răsfoiește carnețelul cu schemele tragerilor loto, tabele, diagrame și probabilități, încadrează cu tuș suma la care au ajuns economiile lunare pentru mașină
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scris mamei sale scrisori lungi, luîndu-și rămas bun... Le scria cu teamă și îngrijorare, și totuși printre rândurile întristate, scriind, citea numai speranțe bune. Dragostea de viață era atunci mai tare ca frica de moarte. Pe urmă, după ce trecea primejdia, recitea "testamentul" și zâmbea fericit și rupea în bucăți foarte mici foaia cu gândurile posomorâte. Câte "testamente" de acestea a rupt?... Pe când acuma trebuie să scrie un testament definitiv... Acuma, din moment în moment, poate să vie pretorul, să-i citească
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de Verde Împărat! În magazinul de chițibușuri m-ai zărit imediat; tu... Împărăteasa cerurilor, Gladiola veșniciilor căutai plictisită printre poeme ratate unul uitat; m-ai luat ca arvună cu ultimii bani găsiți în buzunărașul din piept, abia mai răsuflam înverșunați recitind într-un gând șoptit tot ce aveam pe suflet; păreai părăsită însă ți-ai schimbat registrul vocal și supozițiile până te-am pierdut în grămada de vise timide; pe măsură ce te apropiai gândurile dansau... râdea verde Împăratul Verde! În magazinul de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu un capăt lucitor, ușor răsucit sau mai bine zis răsfrânt, așa ca o ciupercă, ca să nu-i spun pulă, că la vârsta aia nu aveam tupeu să vorbesc așa de urât ca acum, stropită cu mercur. STOP Fiți atenți. Recitiți fraza asta. Patam-patam-patam... cu un capăt lucitor... răsfrânt... să nu-i spun... Hopa, stropită cu mercur. Capăt lucitor... stropită cu mercur... STROPIT cu mercur... așa se scrie. Băi, obsedatule, ai acordat "stropită" "cu pula" nu cu "lucitor". Ai văzut ce
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
era diferit, pentru că eu eram altul. Povestirea lui Camus n-avea mai multă legătură cu ceea ce mi se întîmplase decât fânul, păianjenii, plopii, amurgul. Totuși, "Căderea" a fost primul text pe care l-am înțeles cu adevărat vreodată. Nu am recitit cartea asta, pe care o am și acum în bibliotecă, iar restul operei lui Camus mai curând m-a dezamăgit. "Exilul și împărăția" a rămas pentru mine un fel de relicvă. Ii ating uneori cotorul cu degetul, sperând, poate, că
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și visele. 12 Din păcate, cel care scrie rândurile astea e mai curând adolescentul stupid de altădată, pe deasupra mai bătrân și mai trist. Celelalte două săptămâni au trecut foarte repede. Nu mă mai plictiseam. Reînvățam să folosesc lumea. Reinterpretam senzațiile. Reciteam cărțile. Am intrat prima dată infeeling-ul special al poeziei (pentru care nu avusesem cine știe ce interes sau prețuire înainte, deși comisesem câteva poezii) citind antologia poeziei române moderne, pe care am învățat-o repede pe dinafară. Ieșeam sub cerul liber, lângă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de mine aici, cineva poate să devină sau nu poet. Rămân deci la a doua întrebare, pe care mi-am pus-o singur și care-o să mă urmărească, bănuiesc, întotdeauna: sânt oare poet? Unde merge poetul gonit din cetate Recitesc, de două luni încoace, cu o încîntare copilărească și cu mândria puțin absurdă și dezinteresată pe care o ai când echipa ta favorită câștigă un meci, pagini literare care par acum profetice. Când dădeam peste ele înainte de noua bornă zero
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de cuvinte. Ceea ce e insuportabil în "noua societate", știm cu toții, nu sânt atât mizeria, frigul și foamea, cât minciuna vârâtă pe gât în fiecare secundă a vieții tale, prăpastia între realitate și ideologia înzorzonată a fericirii generale. Cu aceeași bucurie recitesc și "Moartea socialismului" de Croce, "Ferma animalelor" și "1984" de Orwell, "451° Fahrenheit" de Bradbury, ultimele, ce-i drept, având în urmă experiența stalinistă, despre dimensiunile tragice ale căreia nu s-au știut însă prea multe detalii înainte de anii '50
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Căderea", primul poem al meu care m-a surprins și m-a entuziasmat. Nu făcusem nimic atât de bun până atunci, deși scriam versuri de vreo trei ani și citisem în câteva cenacluri de elevi. Vreo două săptămâni mi-am recitit zilnic poemul, căci n-aveam cui altcuiva să-l citesc. îl știam până la urmă pe de rost (avea vreo treizeci de pagini) și-l tot recitam, cu o expresie sumbră pe față, în rătăcirile mele prin Buzești sau Dă-măroaia
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mult de familii. Apoi, noi, am mai trecut printr-un război și-n 1918! Dar, deciziile le luau alții. Împreună cu încheietorul de pluton intră într-o cazemată, astupă cu o foaie de cort ambrazura prin care ieșea țeava mitralierei, și reciti ordinul. La orele 24.00 artileria urma să atace pozițiile devenite inamice. Trebuia ca ei să fie pregătiți să deschidă foc cu întregul armament. Prin mintea lui Ioan circulau rapid gândurile: “Sigur, ne vom implica efectiv în lupte, România începuse
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de aur! - zice zicala și „Vorba-i de argint!” - mai ales dacă-i scrisă într-un tiraj de masă și atestată academic! Numai că, de multe ori, „Verba volant!” - ca puful de păpădie, dovadă că nu are greutate mare... NB. Recitindu-mi aceste rânduri grijulii pentru sănătatea mea mentală, mi-am dat seama că sunt octogenar și, totuși, mintea-mi este acasă... S-o fi întors din vacanță sau nici nu a plecat? Și atunci cum rămâne cu „atacul la vârsta
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93057]
-
întreaga conduită, nedeosebindu-i astfel prea mult de ființele necuvîntătoare, lipsite total de conștiință. Altfel spus, singurul "scop" al actului înșelător pe care omul primordial l-a înfăptuit ar putea fi legat de existența și satisfacerea unor necesități imediate. Să recitim și să interpretăm, în acest sens, un relevant fragment din textul biblic: "De aceea femeia, socotind că rodul pomului e bun de mîncat și plăcut ochilor la vedere și vrednic de dorit, pentru că dă știință, a luat din el și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cea mai recentă dintre mașinile noastre spirituale. Aceasta, până și un estet știe, are spirit cât o sută. Kant prin ochii lui Castelli Vom măsura mai bine abisul care desparte actuala noastră practică a imaginii de teoriile academice ale artei recitind Critica facultății de judecare de Immanuel Kant în lumina secolului XX, nu a secolului al XVIII-lea. Nu o lectură filosofică a acestei filosofii pentru a aprecia ce o distinge în mod avantajos de propria ei epocă, teoria clasică a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
poetului dramatic toată libertatea. Piesa franceză, în Renaștere, apoi în epoca clasică, va fi construită după modelul prescris de Horațiu. "O lungime de cinci acte, nici mai mult, nici mai puțin, este măsura unei piese care se vrea cerută și recitită pe scenă." Chiar dacă este conștient că o acțiune jucată pe scenă produce mai mult efect decât o povestire, Horațiu interzice totuși reprezentarea scenelor sângeroase. El îl sfătuiește pe autorul dramatic să le situeze în afara scenei și să recurgă la povestirea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
secol mai târziu. 1. De la umanism la clasicism Umaniștii, chiar dacă piesele lor, care nu mai sunt jucate în zilele noastre, nu au trecut proba timpului, au pregătit calea clasicismului prin cugetările lor asupra artei scenei. Ei nu au încetat să recitească, cu entuziasmul oamenilor Renașterii, poeticile lui Horațiu și Aristotel pe care Evul Mediu le uitase în parte. Doctrina clasică, care se elaborează, în principal de la 1630 la 1660, nu s-ar fi putut naște fără ei. 1.1. O nouă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
poate fi rolul teatrului."46 Un număr oarecare de trupe lucrează pe acest model în anii 70, Théâtre de la Salamandre, fondat de Gildas Bourdet, Théâtre de l'Aquarium, de către Jacques Nichet. Unele spectacole se nasc din transpunerea unor texte narative, recitite în lumina actualității politice. Așa se întâmplă în special cu Războaiele pichrocoline (Les Guerres pichocrolines), după Rabelais, creat de Gildas Bourdet; altele sunt produsul unei veritabile creații colective, pornind de la anchete făcute de comedianți. Astfel în 1976, La Vieille Lune
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
impresie directă, cuprinzând ce-am gândit și ce-am simțit, zilnic, într-o lume care m-a surprins și prin scindări și prin timpul ei echivoc. "Contrajurnalul" (adică textul tipărit cu caractere cursive) l-am scris ulterior, când mi-am recitit jurnalul. L-am scris, uneori, din nevoia de a continua o mărturisire, un gând, dar de cele mai multe ori pentru a corecta o părere, convins că, între timp, am înțeles mai bine unele lucruri Și, poate, nu e nimic nefiresc în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să devină cinic și indiferent, asemenea celorlalți, azvârlind felinarul, sau râsetele îl vor face din ce în ce mai singur. Ținta noastră este azi un oraș cu nume complicat. Coatzacoalcos. Acolo ne așteaptă un hotel cu aer condiționat. Veacul nostru nu-l mai poate reciti pe Rousseau decât așa. două pietre Mexicul e o țară prin care nu poți trece indiferent. Aici, trebuie să-ți placă soarele sau să te plângi de insolație. Trebuie să te fascineze ploile sau să te plângi de ele ca
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
faci un drum spre Olimp. Muntele e gol, la discreția vântului și a excursioniștilor. Pan, cu picioarele lui de țap, a părăsit tufișurile și s-a adăpostit în muzee, iar ca să auzi râsetele icnite ale lui Dionysos trebuie să-l recitești pe Nietzsche. Poate că noaptea, pe culmile Olimpului, se reîntorc uneori stafiile zeilor invocați de Homer, dar dimineața muntele e pustiu. În schimb, departe de poalele Olimpului, am putut să-mi pun în mod serios problema existenței unui "timp mitologic
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Eram mult mai singur decât sânt acum, când sânt foarte singur. Meseria mea, pe 11 atunci, era singurătatea. Mi-o exercitam pe străzile galbene și prăfuite ale Bucureștiului, în cartierele lui vechi, necunoscute de mine până atunci. Umblam toată ziua, recitind versuri în gura mare, oripilând trecătorii cu ochii mei halucinați, cu fața mea palidă și asimetrică, având peste buzele crăpate și mușcate un puf de mustață. Căutam case foarte vechi, galbene, cu de-corațiuni prostești și solemne, sau blocuri bizare, înguste
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]