18,995 matches
-
scenaristul, Răzvan Rădulescu, a studiat Filologia și Academia de Muzică. Regizorul, Cristi Puiu, e de formație plastician și a studiat Artele Vizuale la Geneva. "La noi, orice ai face, ești tratat ca o umbră", zice Răzvan Rădulescu. Probabil că și regizorul se simte tratat tot ca o umbră. Poate ar fi bine să le-o spunem: nu sînteți niște umbre, domnilor! Sînteți niște oameni talentați și cultivați, aflați "doar" într-un moment nepotrivit, într-un loc nepotrivit. În care, de prea
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]
-
altoit cu Billy Wilder, texte de cerșit. Unui afon cu mutră mai subțire îi scrie "Violonist necăjit care nici nu mai cîntă de disperat ce e"; unui tip cu mutră mai exotică îi dă textul: "Pe vremea lui Ceaușescu eram regizor de filme. Azi Sergiu e senator iar eu sînt grav bolnav!"... Spre deosebire de "statul român, care cerșește de ani de zile prin Europa și prin America și nu primește nimic", beneficiarii textelor imaginate de escrocul filantropic fac bani și participă la
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
a îngurgitat, el însuși, mult cinema, ca să extragă de acolo motive, situații, tehnici, stiluri... Un film în care totul e joc, de la fibra de profunzime a poveștii pînă la detalii de construcție. O construcție savantă, în ciuda unei înșelătoare accesibilități. Deși regizorul povestea că și-ar fi dorit, la început, pentru personajul profesorului, un actor mai tînăr, pînă la urmă n-a găsit pe nimeni mai "corespunzător", pentru rol, decît Mircea Diaconu. Într-adevăr, cine ar fi putut să fie, mai convingător
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
au o încărcătură specială și pentru că ei sînt artiști pînă în măduva oaselor, împătimiți și ei nebunește de ceea ce fac. Asta, iarăși, se vede în amprenta pe care și-o pun pe o montare, pe atmosfera ei, pe spațiul propus regizorului, pe costumele tratate și în cheia citirii textului, dar și pe semnele distincte ale fiecărui personaj. Așa se naște o lume, un stil și teatrul merge mai departe. Dacă ținem cont de istoria artei spectacolului, trebuie să spunem că piesa
Hamlet sau despre moarte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16037_a_17362]
-
i-au fost interzise. Repetițiile la Hamlet suspendate, firesc, din cauza modernității ideilor, care nu corespundeau noilor directive, și a studiului pe care trupa l-a făcut la Spitalul de Psihiatrie. O parte din ideile de atunci l-au bîntuit pe regizor chiar și în anul 2000, cînd s-a hotărît să facă proiectul la Cluj. Mi se pare nu doar o revenire majoră, după treizeci de ani, a lui Vlad Mugur în Teatrul Național de la Cluj - de istoria căruia este legat
Hamlet sau despre moarte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16037_a_17362]
-
puțin Ofelia (ciudat, nu?), o tînără ancorată clar în tentațiile terestre ale existenței, dedată la gustul plăcerii. De aceea este și mai spectaculoasă evoluția ei spre patologic, cauza înnebunirii ei fiind în ceilalți. Pentru fiecare situație, relație, încrengătură de raporturi, regizorul găsește, parcă, soluția cea mai logică și firească, dacă ai trecut pragul prejudecăților. De fapt, Vlad Mugur pledează, încă o dată, pentru libertatea gîndirii și decorsetarea receptării. Soluția pentru monologul lui Hamlet este superbă, în cel mai profund spirit teatral. Prințul
Hamlet sau despre moarte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16037_a_17362]
-
vlăguiți și inutili (în buna tradiție a literaturii ruse). Reprezentanții autorității, coruptibili, sunt tâmpi și mizerabili, publicul din sală freamătă bucuros de câte ori recunoaște o situație familiară: NEP-ul seamănă cu tranziția. Compasiunea, umorul, accesibil dar de bună calitate indus de regizor interpreților, înlesnesc identificarea cu realitățile din Rusia anilor '20. Și în timp ce se râde, mă gândesc că Stalin, exploatând nemulțumirile exprimate de popor, dar și de intelectuali, a pus capăt dezmățului proaspeților îmbogățiți și a reintrodus "dreptatea" drapată în fantasma egalității
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
încerca parodierea unor scene celebre, contând pe faptul că nu există pe lumea asta spectator să nu știe despre ce e vorba în Romeo și Julieta, pot fi ironizați savanții, criticii, teoreticienii care au scris despre Shakespeare. Și actorilor și regizorului demersul le este familiar: în procesul de descifrare al oricărui text, pentru orice spectacol, faza coborârii de pe soclu este absolut obligatorie: altfel nu se poate șterge praful. Căutând adevărul din replici, actorul este nevoit să reducă metafora, hiperbola la expresia
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
în procesul de descifrare al oricărui text, pentru orice spectacol, faza coborârii de pe soclu este absolut obligatorie: altfel nu se poate șterge praful. Căutând adevărul din replici, actorul este nevoit să reducă metafora, hiperbola la expresia lor cea mai simplă, regizorul compune universul scenic după ce a descompus toate cuvintele din piesă, din toate celelalte piese. Poate fi spectatorul chemat în această bucătărie, în care domnește haosul? De ce nu, dacă este prevenit și dacă i se spune tradiționalul "Scuzați dezordinea!" Poate fi
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
gen: piesa Liudmilei Razumovskaia povestește viața unor tineri, zvârliți de societate la margine, liberi să facă tot ce vor și ei, neștiind ce vor, se droghează, se prostituează, se înjură, se bat și se omoară. Curios, în anii '30, un regizor de film sovietic a contribuit mult la percepția pozitivă asupra comunismului în lume, cu filmul Drumul vieții, despre copiii vagabonzi redați societății prin eforturile pedagogice ale autorității reprezentând un sistem care se dorea a fi fără centru și fără margini
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
etalează spectacolul acestei legături, sentimentul de solidaritate și satisfacția de a produce performanță într-o zonă străină, elitară, prin standarde și clasificări. Subtextul demonstrației este "nu numai că putem fi ca toți ceilalți, putem fi și mai buni decât ceilalți". Regizorul are însă demonstrația lui și folosește farmecul otrăvit degajat de condiția interpreților pentru a exprima meditația asupra acestui univers, pentru a ne arăta flexibilitatea limitei care desparte acceptabilul etic de zona obscură a canalelor de pe stradă și a cotloanelor din
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
bărbatului ratarea, fără să observe în ce măsură ea însăși este cauza ratării. Potopul de cuvinte și de sentimente se confruntă cu disperarea mută și perspectiva asupra dramei se adâncește, în timp ce semnificația ei se înalță. în descrierea victimei, a răului din rău, regizorul nu este doar inventiv, ci și sensibil, omenește, la subiect: îi pasă (he cares), ceea ce e mai mult decât milă, mai puțin decât apelul la lacrimi facile. Va fi - cred - un regizor. Seara, la Național, Regii pețitori de D.R.Popescu
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
înalță. în descrierea victimei, a răului din rău, regizorul nu este doar inventiv, ci și sensibil, omenește, la subiect: îi pasă (he cares), ceea ce e mai mult decât milă, mai puțin decât apelul la lacrimi facile. Va fi - cred - un regizor. Seara, la Național, Regii pețitori de D.R.Popescu, Teatrul Național din Craiova, regia Mircea Cornișteanu. Prima parte durează o oră și douăzeci de minute: la toate vechile obsesii literare ale autorului, încrustate într-o magmă de replici, din care e
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
și frumoasă. în special frumoasă. Este alt Alexandru Tocilescu decât cel care a montat O scrisoare pierdută (în pauză îmi spunea că asta a și vrut: nimeni să nu poată spune vreodată că aceste două spectacole sunt făcute de același regizor): delicat și subtil în toate imaginile, armonios în adecvarea muzicii la dramă, autoritar în coagularea energiilor interpreților. Poate că toate astea se numesc stil, poate se numesc talent... Să vină în București specialiștii plecați la festivalurile din provincie să explice
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
cu domeniul. Dar a fost foarte plăcut să scriu piese și să intru în lumea teatrului. Când stai și scrii romane, lucrezi singur. Dar dacă scrii o piesă de teatru, vii în contact cu actorii. Până la urmă, am fost și regizor. Deci am alternat romanul cu teatrul. Am scris piese despre trei mari scriitori - August Strindberg, Hans Christian Andersen și Selma Lagerlöf (Hamsun a fost un scenariu pentru film de televiziune, am fost rugat să îl scriu) - dintr-o întîmplare, poate
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]
-
să transpună, să trăiască ce am scris eu și astfel se creează o relație specială între scriitor și actor. Slujba lor este să privească în mine și să gândească ceea ce am încercat eu să scriu. Și între ei este un regizor, a cincea roată la căruță. De fapt, el nu e necesar, pentru că există această relație foarte captivantă între autor și actori. Dar am scris și multe alte piese care nu au de-a face cu personalități ale vieții literare, sunt
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]
-
Ei cum vi se pare?" N-am putut să-l mint. "Mă tem că acum filmul mi se pare și mai necurat", i-am spus, cu jenă. S-a sculat, dezamăgit. Mi-am îmbrăcat cojocul și am plecat, evitîndu-l pe regizor, înconjurat, în holul cinematografului, de cîțiva apropiați. Cînd să ies în stradă, m-am răzgîndit. Mi se părea mai civilizat să-i spun ce cred. Și m-am întors, cu riscul de a-mi mai face un dușman prin sinceritatea
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
Teatrul "Creangă" din București, al cărui director este Cornel Todea. De ce este unică pînă acum, în România, această montare? "Actorii" sînt copiii străzii. "Pentru mine", mărturisește profesorul și directorul Todea, "Acasă reprezintă o izbîndă a pasiunii pentru teatru a tînărului regizor în anul IV, Radu Apostol, capabil să contamineze lumea anarhică a copiilor străzii de dragoste pentru miracolul scenei. Spectacolul s-a născut din dragoste reciprocă". La prima vedere, cuvîntul spectacol poate părea o prețiozitate, un semn de îngăduință artistică. Nu
Acasă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16070_a_17395]
-
Radu Apostol, capabil să contamineze lumea anarhică a copiilor străzii de dragoste pentru miracolul scenei. Spectacolul s-a născut din dragoste reciprocă". La prima vedere, cuvîntul spectacol poate părea o prețiozitate, un semn de îngăduință artistică. Nu este deloc așa. Regizorul Radu Apostol a reușit un lucru profesionist, ajutat pe scenă de două studente-actrițe, Rodica Ionescu și Antoaneta Cojocaru, a reușit să motiveze niște copii și tineri care habar n-aveau ce este un teatru, o scenă, o relație interumană, ce
Acasă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16070_a_17395]
-
și tineri care habar n-aveau ce este un teatru, o scenă, o relație interumană, ce valoare are cuvîntul, o poveste ai cărei protagoniști sînt chiar cei care n-au ascultat în viața lor o poveste. Piesa, adaptată ușor de regizor, vorbește, în fond, despre situația lor: copiii mici sînt exploatați de cei mari, trimiși la cerșit, trăiesc toți, flămînzi, prin canale, fetele sînt femei de copilițe, sînt însărcinate sau trimise în Turcia pentru prostituție mai bănoasă. Drogurile, proxenetismul, homosexualitatea nu
Acasă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16070_a_17395]
-
flămînzi, prin canale, fetele sînt femei de copilițe, sînt însărcinate sau trimise în Turcia pentru prostituție mai bănoasă. Drogurile, proxenetismul, homosexualitatea nu lipsesc, evident, nici din piesă și nici din realitatea în care copiii-interpreți trăiesc. Impresionant este felul în care regizorul i-a ales, a ajuns să-i cunoască și să facă o distribuție ideală, în care fiecare își joacă situația proprie, particulară, cu multă căldură sau, dimpotrivă, cu violență, vorbind despre sine și, în același timp, despre o condiție a
Acasă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16070_a_17395]
-
de apartament social, de la frații lor care, cu această ocazie, îi pot revedea. Toți acești spectatori speciali sînt uluiți. Ca și noi ceilalți. Ce va urma? Nu știu. Reprezentațiile s-au încheiat marți, 12 iunie. Acum, ei sînt dependenți de regizorul Radu Apostol, de echipa Teatrului "Creangă". Povestea spectacolului coboară de pe scenă, odată cu ei, și intră în cele mai întunecate colțuri ale existenței. Toți speră că acesta poate fi un moment din care să înceapă recuperarea, sub toate formele - casă, mîncare
Acasă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16070_a_17395]
-
moralizatoare: Împărat și asasin. Eroinei care, într-un frămîntat ev chinez de secol III î.Ch., încearcă să medieze între scop și mijloace, adevăr și principii, ambiție și onoare, Gong Li îi conferă strălucire aparte. Unul dintre cei mai iconoclaști regizori ai cinematografiei japoneze - extrem de novatoare în ultimul deceniu, Soho Ishi, își continuă opera de stilist al crimei tratată în diverse chei de la comic la social. De astă dată unghiul de abordare este cel al forțelor supranaturale. Gojoe (Japonia, 2000), podul
ASIA la "Europa" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16071_a_17396]
-
producătorii și distribuitorul Glob Com Media roagă insistent să nu fie dezvăluite surprizele și deznodămîntul! Dacă nu s-ar specifica pe generic că este vorba de o ecranizare a unui best-seller de Stephan King aflat la a treia întîlnire cu regizorul Frank Darabont (care a debutat cu The Woman in the Room și s-a impus cu Închisoarea îngerilor, ambele inspirate de același scriitor celebru) s-ar putea crede că scenariul s-a născut dintr-o siropoasă povestioară plasată într-o
"Contaminări" transoceanice by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16104_a_17429]
-
ori Tăcerea mieilor. Astfel se justifică și generozitatea scriitorului Jean-Christophe Grangé care a acceptat să i se folosească romanul de mare succes apărut în 1998 drept punct de pornire: "La Mathieu există ceva esențial care nu se întîlnește la mulți regizori francezi și anume dorința de a spune o poveste cu un puternic tîlc social și filosofic. Ne preocupă pe amîndoi violența, impulsul distructiv al omenirii care generează atîtea orori. Aceasta este de fapt tema centrală în Rîuri de purpură." Totul
"Contaminări" transoceanice by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16104_a_17429]