2,299 matches
-
te stânjenește înfățișarea mea - mi-a spus - poți să pleci, că nu mă supăr. Știu că-ți vine greu să mă privești“. Am glumit, i-am spus că sunt lucruri și mai rele pe lume, totuși nu reușeam să conversez relaxat. Rămâneam cu gura căscată la jumătatea frazei, cu privirea lipită de fața sa gloduroasă, mușcată de boli de piele agresive. Avea niște urechi și un nas ce meritau să fie povestite. Ce poți să spui despre un nas? Nimic, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nea Mitică îi este dat să afle. „Hai, ia din partea casei o pârjoală - strigă după romancier nea Mitică -, și să ne scrii cărți multe!“ Curajul de pe urmă Nu știu cât trebuie să treacă de la o întâmplare nefericită, ca s-o poți relata relaxat, fără să-ți fie frică de urmări. În urmă cu douăzeci de ani, m-a chinuit o lună întreagă o piatră la rinichi. În toți acești ani, am evitat strada spitalului unde am fost internat, iar dacă am străbătut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
majoritatea nu primesc nici un fel de tratament. Ne-am repetat vizita miercuri, iar restul zilei l-am petrecut pescuind și Înotînd. Noaptea am jucat șah cu dr. Bresciani și am stat de vorbă. Dr. Alfaro, dentistul, este o persoană minunată - relaxat și foarte prietenos. Joia este ziua de odihnă a Întregii colonii, așa că ne schimbăm rutina și nu mai vizităm complexul. Dimineața am Încercat să pescuim, Însă fără succes. După-amiază am jucat fotbal, iar prestația mea În poartă nu a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
încăperii era doar o masă goală, cu două scaune de-o parte și alta a mesei, iar de sus, din tavan, cobora o tijă metalică de care erau prinse două microfoane mari, îndreptate spre cele două scaune. Doina era foarte relaxată și mi-a spus să mă așez pe unul dintre scaune, celălalt ocupându-l ea. Am avut o discuție inițială cu ea în care am recapitulat cam despre ce vom vorbi când se va face înregistrarea, iar apoi....s-a
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
șezătoare în casa unei femei mai bătrâne ca să atragă atenția băieților din sat asupra lor. (Nu că asta făceau acum câteva sute de ani, ci se întâmplă chiar în zilele noastre, eventual în timp ce noi ne sorbim cafeaua și ne uităm, relaxați, la televizor.) Că obișnuiesc să ia tăciuni din foc și săi stropească cu apă - aceasta fiind o formă de magie prin careși atrag pețitorii. Că unele chiar „urinează discret“ pe acei tăciuni și, cu cât tăciunii sfârâie mai tare, cu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ademenit cu sloganul „Cine știe câștigă!“, deci trebuia să ți folosești cunoștințele acumulate. Iată însă că venea o televiziune capitalistă careți spunea că nu mai trebuie săți bați capul pentru a câștiga. E de ajuns să stai în fotoliul tău, relaxat, și să te uiți la filme sau la emisiuni de divertisment. Uitatul la televizor e ceva pasiv, prin urmare, nu ți se cerea să faci nimic. Comuniștii ne puneau la muncă, pe când capitaliștii nu ne invitau decât să stăm și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
părea că ținea prelegeri interminabile și că mânca din timpul în care ar fi trebuit să dea desenele animate. Stăteam și o ascultam cu inima cât un purice, așteptând can orice moment să fiu chemat la masă. Și ea vorbea relaxat, de parcă ar fi avut tot timpul din lume... Nu de puține ori sa întâmplat ca, după ceși termina discursul, să mă aud strigat din bucătărie. Încercam să trag de timp, dar nu aveam nici o șansă: „Stinge televizorul în momen tul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
adusese o noapte foarte tihnită. În liniștea aceea se vârâseră amândoi întrun pat, acoperindu-se cu o pilotă nu prea groasă, îmbrăcată într-o pânză frumoasă cu buchete de trandafiri roșii, iar acestea îi făcea să se simtă confortabili și relaxați. Apoi pentru prima oară adormiră unul în brațele celuilalt. Mâncaseră din mărul păcatului. Dimineața, când se deșteptă, avea senzația că era mai puțin viguroasă, mai slăbită fizic decât fusese înainte cu o noapte. Cele două camere de la etaj erau demult
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a-l utiliza la însămânțare... La sfârșit, doctorița borțoasă urcă opintit scările blocului în care stă (liftul nu merge), se descalță de pantofii cu toc pe care-i purta (să nu știe ea că balerinii cu talpă plată fac gravida relaxată ?) și, tocmai pe când se pregătește să se relaxeze cu televizorul (dar televizorul, nefiind balerin cu talpa plată, nu relaxează, ci prezintă deșănțat crime, războaie, sex fără perdea și tot așa...), țârrr la ușă : pictorul ! Ea nu deschide, de-a dracu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Pe 19 aprilie ar fi împlinit 61 de ani... Era un om bun. Numărul despre film apare îndoliat, cu un colaborator mai puțin. 15 aprilie. Invitat special : Nikita Mihalkov, pe care-l văd pe Realitatea TV, la 8 dimineața ( !), vorbind relaxat, cu căldură și cu umor despre ce înseamnă să fii Nikita Mihalkov... N-am bifat în schimb spectacolul de gală de aseară (de la cinema Scala), nici recepția de după. Pentru mine, Mihalkov-ul care îmi place este cel de-nceput, acela
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vopsite în negru. Cea dreaptă este puțin curbată, în timp ce stînga, la mijloc, se arcuiește brusc în sus, spre locul gol din frunte, unde se separă buclele părului, sugerînd o cărare. Privirea, chiar și cînd ochii îi sînt liniștiți și fața relaxată, sugerează un permanent semn de întrebare din cauza sprîncenei arcuite. Buzele, pline și conturate, îi sînt acoperite de trecerea ușoară peste ele a unui ruj sidefat. Mînecile bluzei stau trase în sus, spre coate, iar fusta aceeași fustă de dimineață, lungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
două sute cincizeci de lei, saltă Don Șef dintr-un umăr. Îmi amintesc de amenda plătită de mine pentru supapă și-mi vine să rîd; am lăsat chitanța lipită de pupitrul de comandă. Don Șef a micșorat viteza și conduce calm, relaxat. La primul stop, în marginea orașului, întoarce capul spre mine: Vă supărați dacă vă întreb ceva? Nu. Pe dumneavoastră n-am de ce mă supăra. Ei, surîde Don Șef, aruncîndu-mi o privire, nu fiți chiar așa sigur. Cine era doamna blondă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
început să petreacă din ce în ce mult timp în Scoția. Amândoi sunt atât de drăguți și de așezați, și toată lumea e de părere că fac un cuplu foarte reușit. Doar că, din când în când, când am mintea perfect relaxată, mă apucă panica și îmi vine să țip: “Poftim? Suze și Tarquin?“ Pe bune acum, Tarquin era până nu demult vărul cel ciudățel al lui Suze. Ani de zile a fost doar tipul stângaci din colț, cu sacou demodat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la vânătoare în ambele zile de când mă aflu aici, iar tatăl ei a stat tot timpul la el în birou. Doamna Gearing, menajera, este cea care a organizat totul în cort, toate aranjamentele florale, de fapt tot - și pare extrem de relaxată. Când am întrebat-o pe Suze despre asta, s-a mulțumit să ridice din umeri și să zică: — Cred că pur și simplu suntem obișnuiți să dăm petreceri cu mult fast. Aseară a fost o petrecere grandioasă cu băuturi, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe o crenguță. O clipă mă gândesc s-o iau la fugă. Dar e prea târziu, capetele lor au apărut deja peste gardul grădinii, Tom roșu la față și supărat, Lucy neagră de furie. — A, bună! zic, încercând să par relaxată. Ce mai faceți? Eu tocmai... ăăă... am ieșit la o plimbărică... și mi-am scăpat... batista. — Batista? Lucy se uită suspicioasă spre picioarele mele. Nu văd nici o batistă. — Păi... ăăă... Și... cum e viața de tineri căsătoriți? — E OK, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tocurile ei cui răsună pe parchet asemenea unei rafale de mitralieră. În clipa în care mă vede se oprește, iar eu mă uit la ea, și inima îmi bubuie nebunește. Bună, Alicia! zic, sforțându-mă să-mi iau un ton relaxat. Îmi pare rău să aud de tortul tău. Apropo, Antoine, cel pe care mi l-ai servit a fost de-a dreptul delicios. — Poftim? spune Alicia alb. Ochii i se fixează automat pe inelul meu de logodnă, apoi pe fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de subiect. În momentul în care intru în camera lui Michael, încă îmi mai bubuie inima de jenă. — Bună! Luke ridică ochii spre mine, cu un surâs. Stă pe un scaun, lângă patul lui Michael, și atmosfera e mult mai relaxată. — Tocmai îi spuneam lui Luke, zice Michael în clipa în care mă așez și eu. Fiica mea mă bate întruna la cap să mă retrag din afaceri. Sau, cel puțin, s-o las mai moale. Să mă mut la New York
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
face semn să mă așez și mă scrutează atent. — Ce faci, Becky? Foarte bine! Deci faci foarte bine. Am înțeles. Christina mă privește sceptic. Ce se întâmplă în viața ta în momentul ăsta? — Nu prea multe, zic cât pot de relaxată. Știi cum e! Nimic nou, toate vechi... — Cum merge cu pregătirile de nuntă? Bine? — Da! zic imediat. Da! Nu am nici cea mai mică problemă. Am înțeles. Christina nu mai zice nimic, mulțumindu-se să-și loveasă ritmic dinții cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
va întâmpla destul de repede. — Ia zi, Becky, te-ai mai gândit să te măriți în America? — Păi, mami... Nu pot să cred. Tocmai asta voiam și eu să... Exact. Am să aștept un moment de genul ăsta. Însă, oricât de relaxată încerc să par, nu mă pot gândi la nimic altceva. Și, în timp ce ai mei s-au dus să recupereze mașina, și au început să se certe în legătură cu zona în care se află ieșirea și să dezbată subiectul dacă taxa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
partea cealaltă a lui să-mi apară în fața ochilor mami și tati, legați fedeleș de scaune și cu căluș la gură. — De unde... ai făcut rost de toate numele astea? o întreb, sforțându-mă să fac să sune ca o întrebare relaxată. — De la Luke! Ne-a dat el o listă! L-am tocat la cap până când a căutat și el prin casă la voi. Mi-a zis că a găsit-o ascunsă sub pat sau așa ceva, în orice caz într-un loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spun asta. Aprob din cap atunci când el spune „sau poate patru“ și mă gândesc dacă nu s-o putea oare să mă prefac să sunt însărcinată și să adopt copilul în secret. Câteva ore mai târziu, Luke pare mult mai relaxat. Mergem pe jos spre casă, ne băgăm în pat și cădem lați. În timpul nopții mă trezesc pe jumătate, și mi se pare că îl văd pe Luke la fereastră, privind în noapte. Dar adorm iar, înainte de a fi sigură. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de la faptul că, printre participanții la întrunire, autoarea a mai aflat existența unui al doilea român: „Barca pornește pe apele învolburate și facem cunoștință unii cu ceilalți. Robert Forte este un bărbat poate de 45 de ani, cu un zâmbet relaxat și deschis. Spun că sunt româncă, la care aproape că nu îi vine a crede și îmi spune că mai este un român, Manuel, în cealaltă barcă, doar că Manuel a crescut în America de mic copil. Rămân și eu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
multor femei peruane, lucrase într-un birou în Lima până când l-a întâlnit pe Alfonso și a venit să stea cu el în Chiguilpe. Au un bebeluș de 8 luni, Miguelito. Ambii sunt îmbrăcați în blugi și vorbesc suficient de relaxați, dărâmându-mi rapid orice idei preconcepute despre viața sălbatică a indigenilor. Intrăm în casa cu o singură cameră, ne așezăm la o masă într-un colț de unde studiez restul decorului: un pat mare acoperit cu o plasă contra țânțarilor brodată
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Nu menționez nimic de tumoare, decid să abordez subiectul după ce ne vom cunoaște mai bine. Spre înserare ne întoarcem către casă și ne îndreptăm spre o colibă situată la partea opusă a pajiștii. „Aici este cabinetul meu” îmi spune Alfonso, relaxat, timp în care eu îmi chinui dicționarul mintal pentru a afla dacă în spaniolă „cabinet” poate însemna și „oficiu de turism”. Intrăm într-o cămăruță ceva mai mică decât cea în care locuiesc Sandra cu Alfonso, și am un sentiment
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Dacă vor fi avut vreodată privilegiul de a încerca o saună ca cea pe care tocmai am făcut-o eu, nu am nici un dubiu, vor înțelege și scuza lipsa mea de maniere. Urusona În ziua de după saună avem un program relaxat: făcut plajă și baie în râu și, nu în ultimul rând, mers la oraș să facem cumpărături pentru următoarea ceremonie cu ayahuasca. Decidem să terminăm cu cumpărăturile mai întâi pentru a putea sta la plajă tot restul zilei. Alfonso ne
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]