2,146 matches
-
de emoție, pasional, gesturile la fel de largi și deschise. Există un moment în discurs când Clinton lovește pupitrul de la care vorbea în dorința de a sublinia auditiv și vizual ideea pe care tocmai o susținea. Extrem de interesant devine tonul plin de remușcări adoptat în discursurile în care președintele Clinton își cere scuze pentru slăbiciunile omului Clinton în fața întregii națiuni. Nu mai putem vorbi de un discurs efervescent, ci de unul plin de căință, relativ umil, cu o ușoară undă de patetism chiar
Bill Clinton () [Corola-website/Science/302391_a_303720]
-
Clinton în fața întregii națiuni. Nu mai putem vorbi de un discurs efervescent, ci de unul plin de căință, relativ umil, cu o ușoară undă de patetism chiar. Discursul “I have sinned” din 11 septembrie 1998, adoptă acest ton plin de remușcări, Clinton lasă să i se simtă stânjeneala și totodată dorința de a se justifica cumva și de a cere scuze în primul rând poporului american. Poziția pe care o adoptă acum vizavi de public este un pic inferioară acestuia tocmai
Bill Clinton () [Corola-website/Science/302391_a_303720]
-
primul rând din punct de vedere religios și moral, și apoi politic, încercând astfel să câștige simpatia publicului, a americanilor. Situația este similară și în Discursul “I am Sorry” din 11 decembrie 1998, unde avem tot un Clinton plin de remușcări, care cere iertare americanilor, Congresului, prietenilor, familiei. În acest discurs se poate observa și o resemnare pe care n-am întâlnit-o în alte discursuri, și în același timp scopul e de a arăta totuși maturitatea celui care a greșit
Bill Clinton () [Corola-website/Science/302391_a_303720]
-
decăzut, cu aripile frânte care totuși nu va renunța la sine și la ceilalți. Își pierde imaginea de salvator, dar în același timp adoptă imaginea unui fel de apostol care și-a negat dumnezeul tocmai prin atitudinea de căință și remușcări. La nivel de limbaj, nu se poate vorbi de un vocabular elevat, ci de o combinație de limbaj comun cu o ușoară tentă intelectuală (Clinton a absolvit Oxford și Yale). În discursuri sunt folosite cuvinte cu un puternic impact psihologic
Bill Clinton () [Corola-website/Science/302391_a_303720]
-
fi condamnată pentru că au fost comise crime în numele ei. El a arătat că și în numele creștinismului au fost omorîte milioane de persoane, dar acest lucru nu a justificat condamnarea creștinismului în sine. În timpul interogatoriilor, Schmitt nu a demonstrat însă nici o remușcare pentru atitudinea sa favorabilă nazismului. De exemplu, la întrebarea lui Kempner: "Chiar nu vă este rușine de a fi scris în 1933 că Führer-ul este un apărător al justiției?", Schmitt ar fi răspuns: "Azi, fără îndoială că da. Dar cred
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
său Chram ridicându-se împotriva lui în mai multe rânduri. Urmărindu-l pe Chram în Bretania unde se refugiase, Chlothar l-a închis împreună cu soția și copiii săi într-o casă de lemn căreia i-a dat foc. Copleșit de remușcări, a plecat la Tours pentru a cere iertarea la mormântul Sfântului Martin, și a murit la scurt timp după aceea. Prima căsătorie a lui Chlothar a fost cu Guntheuc, văduva fratelui său Chlodomer, în jurul anului 524. Nu au avut copii
Chlothar I () [Corola-website/Science/303241_a_304570]
-
a abandonat-o pentru o viață de bogăție și lux căsătorindu-se cu un regizor de succes, acelasi Adam Kesher. Furioasă și disperată, Diane angajează un ucigaș plătit pentru a o ucide pe Camilla. La sfârșitul filmului, Diane, chinuita de remușcări, se sinucide și ea. Lynch și-a menținut refuzul de a comenta despre înțelesul sau simbolismul filmului, ceea ce a dat naștere la multe discuții și multiple interpretări. Totuși, o interpretare comună e bazată pe teoria freudiana a cuplului dorința - îndeplinire
Calea misterelor (film) () [Corola-website/Science/303272_a_304601]
-
opinie este aceea că i-a fost dezvăluit secretul conspiratorilor și era dispus să ocupe tronul, însă a insistat ca tatăl său să nu fie omorât. Se pare că preluarea puterii de către Alexandru prin uciderea tatălui său i-a imputat remușcări și sentimentul de rușine, ceea ce explică accentuarea religiozității sale după războaiele napoleoniene. La început, Biserica Ortodoxă a avut doar o mică influență asupra vieții împăratului. Tânărul țar era determinat să reformeze învechitul și centralizatul sistem de guvernământ pe care se
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
luat în calcul grațierea lui Nixon, deși ar fi fost o decizie nepopulară. Nixon, contactat de emisarii lui Ford, se ferea la început să accepte o grațiere, dar ulterior s-a resemnat. Ford a insistat însă pe o declarație de remușcări; Nixon considera că nu a comis nicio infracțiune și că nu trebuie să emită un astfel de document. Ford a acceptat în cele din urmă și la 8 septembrie 1974, i-a acordat lui Nixon „deplină, liberă și absolută grațiere
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
pe numele său, un preț plătit pentru fidelitatea față de un camarad și față de adevăr. În pericol de a fi arestat, Massimo fuge în 1981 în Franța. Protejând refugiații, dar numai cu condiția ca aceștia sa fie “roșii”, Franța extrădează fără remușcări refugiații politici naționaliști. Massimo alege să ceară azil la Londra. Mai mulți camarazi îi urmează exemplul. În Italia e condamnat (în lipsă) la 9 ani de închisoare pentru că “făcea parte dintr-o organizație subversivă” (a se citi încercarea de a
Massimo Morsello () [Corola-website/Science/302856_a_304185]
-
Fotheringhay Castle. După această execuție Elisabeta afirmă că ea nu a ordonat-o și într-adevăr cele mai multe rapoarte arată că ea i-a spus secretarului ei Davidson, care îi adusese condamnarea pentru a o semna, să nu o aplice. Sinceritatea remușcărilor Elisabetei și motivul pentru care îi cere lui Davidson să nu aplice mandatul de execuție, au fost îndelung dezbătute de contemporanii săi și de istoricii moderni. În general, Elisabeta a purtat o politică externă defensivă, o excepție fiind ocuparea portului
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
că victimele "au fost purtate într-o asemenea stare de mizerie încât ar fi înduioșat și o inimă de piatră". Elisabeta și-a sfătuit comandanții să-i trateze bine pe irlandezi, "acea națiune grosolană și barbară", dar nu a avut remușcări când s-au considerat necesare utilizarea forței și a vărsării de sânge. Între 1594 și 1603 Elisabeta a înfruntat cea mai gravă problemă în Irlanda, Războiul de nouă ani, o revoltă sprijinită de Spania, care a avut loc când conflictele
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
care suferea. Olivier a recunoscut simptomele acestei boli după un incident ingrijorător — câteva zile de hiperactivitate urmate de o perioadă de depresie și o cădere inexplicabilă, după care Leigh nu avea nicio amintire despre eveniment, dar era stânjenită și avea remușcări. Și-a revenit îndeajuns pentru a juca într-o piesă de teatru a lui Thornton Wilder numită Prin urechile acului, dar filmele sale din acea perioadă, "Cezar și Cleopatra" (1945) și "Anna Karenina" (1948) nu s-au bucurat de succes
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
care se întindea pe terenurile statului contemporan . Nu a ajutat nici modul sistematic în care războinicii lui au făcut una cu pământul satele si lăcașele de cult ale acestei țări. Legenda spune că Ashoka a fost atât de chinuit de remușcări pentru faptele pline de cruzime ale soldaților săi, încât a trecut la religia pacifistă budistă. Cu toate acestea, nu a reușit să supună multe dintre micile principate independente existente pe atunci. Nici Musulmanii nu au reușit acest lucru, deși începând
Orissa () [Corola-website/Science/304699_a_306028]
-
Deși în 1914 s-a căsătorit cu secretara sa Florence Dugdale, care era cu 40 de ani mai tânără și pe care a cunoscut-o în 1905, Hardy a rămas preocupat de decesul subit al Emmei, încercând să-și învingă remușcarea compunând poezii. Scriitorul Robert Graves, în autobiografia sa "Goodbye to All That", își amintește de întâlnirea cu Hardy la Dorset la începutul anilor 1920. Hardy a fost o gazdă primitoare pentru Graves și proaspăta lui soție, și l-a încurajat
Thomas Hardy () [Corola-website/Science/304257_a_305586]
-
Inițial toată lumea suspectează că acestea sunt cauzate de alcool, ceea ce îl dezarmează, dar nu îl lasă însă inert, reacționând uneori țâfnos celor din jur, aceste momente constituind izbucnirile comice ale filmului. Închizându-i surorii sale telefonul în nas, are apoi remușcări să nu ridice receptorul când este sunat din nou. De asemenea răspunde acid replicilor fără tact ale vecinilor Gelu și Sandu, întrebării primului dacă situația e „de spital”, îi răspunde că e de circ, iar pe cel de-al doilea
Moartea domnului Lăzărescu () [Corola-website/Science/303888_a_305217]
-
tânăra soție a bătrânului Karenin și frumosul ofițer, contele Vronski. Rareori în întreaga literatură universală a fost realizat cu atâta finețe și forță de studiu al evoluției sentimentelor - de dragoste pură, de dorință, de suferință, de gelozie, de milă, de remușcare, de obsesii, de disperare - ca cel pe care Tolstoi îl face asupra membrilor triunghiului conjugal. Viața intimă a eroilor se desfășoară pe fondul unor adânci contradicții sociale care le determină în cele din urmă soarta. Problemele sociale fundamentale își găsesc
Anna Karenina () [Corola-website/Science/304401_a_305730]
-
mărunți, lumi pe care Slavici le vede permanent în antiteză, iar povestea ei se sfârșește într-un mod tragic. Conașul Văleanu, donjuanul facil care-i făcea curte Firei, este ucis de un tânăr de pe moșia lui, iar Fira moare din pricina remușcărilor. Dinu, tutorele familiei după moartea fierarului, pierde bruma de avere pe care o agonisise într-un proces cu Vlaicu, arendașul moșiei lui Văleanu, și se retrage în satul lui. Romanul "Cel din urmă armaș" prezintă povestea unui fiu de boieri
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
însă se obișnuiește repede cu ideea, petrecându-și mare parte din timp dormind sau analizându-și mintal obiectele pe care le deținea în apartamentul său. Tăcerea și pasivitatea lui din timpul proceselor îl face pe procuror să intuiască lipsa oricăror remușcări pentru crima comisă și să se concentreze mai mult pe incapacitatea sau refuzul lui Meursault de a plânge la înmormântarea mamei sale decât pe crima propriu-zisă. Avocatul îl împinge pe Meursault de a spune adevărul, dar nu reușește, iar mai
Străinul (roman de Albert Camus) () [Corola-website/Science/311714_a_313043]
-
de a plânge la înmormântarea mamei sale decât pe crima propriu-zisă. Avocatul îl împinge pe Meursault de a spune adevărul, dar nu reușește, iar mai târziu Meursault explică cititorului că nu a fost niciodată cu adevărat capabil să simtă vreo remușcare sau emoție pentru oricare dintre acțiunile sale din viață. Procurorul îl învinovățește teatral pe Meursault și pretinde că acesta este un monstru fără suflet, incapabil de a simți remușcări și că merită, prin urmare, să moară pentru crima lui. Deși
Străinul (roman de Albert Camus) () [Corola-website/Science/311714_a_313043]
-
că nu a fost niciodată cu adevărat capabil să simtă vreo remușcare sau emoție pentru oricare dintre acțiunile sale din viață. Procurorul îl învinovățește teatral pe Meursault și pretinde că acesta este un monstru fără suflet, incapabil de a simți remușcări și că merită, prin urmare, să moară pentru crima lui. Deși avocatul lui Meursault îl apără și îi spune mai târziu că se așteaptă la o sentință blândă, judecătorul îl condamnă la moarte prin decapitare. Aflat în închisoare, în așteptarea
Străinul (roman de Albert Camus) () [Corola-website/Science/311714_a_313043]
-
relația cu un om dotat cu un exces de energie. "Au mai existat și alte motive, printre care unul extrem de grav care m-a JIGNIT, m-a DEZAMĂGIT incredibil și m-a determinat să nu mai am niciun fel de remușcări în luarea acestei decizii dar n-are acum niciun rost să mai amintesc un lucru peste care încerc să trec și nu face cinste celui care a comis așa ceva. Sper nici să nu fiu pus vreodată în postura de a
Mondenii () [Corola-website/Science/310962_a_312291]
-
mod necugetat, el cheamă un spirit al întunericului care îl atacă și-l rănește. Creatura este alungată de Arhimag, conducătorul școlii, dar pentru aceasta Arhimagul își consumă toată puterea și moare la puțin timp după aceea. Șoimanul este chinuit de remușcări din cauza morții Arhimagului, dar, după o însănătoșire înceată și dureroasă, absolvă Școala de vrăjitori. Vrăjitorii din Roke sunt foarte căutați de prinți și de negustorii bogați, dar noul Arhimag îl trimite pe Șoiman, cu consimțământul său, să slujească ca vrăjitor
Un vrăjitor din Terramare () [Corola-website/Science/309743_a_311072]
-
faptul ca seducția este starea naturală a femeii. Deși semnificațiile se succed fortuit, întregul eșafodaj textual din acest plan al românului Penultimul Don Juan se sprijină pe obsesia strategiilor iubirii, o iubire devenită suma a șantajului, avansurilor patetice, solicitărilor continue, remușcărilor exagerate. Un vertij nesfîrșit impus celuilalt prin posturile corpului. Aici intervine extraordinară încăpăținare estetică a autorului de a modela corpul, perceput plenar, după regulile sculpturalului și ale picturalului. "Proza lui Eugen Curta este ca un ritual de inițiere și autoedificare
Eugen Curta () [Corola-website/Science/310599_a_311928]
-
fi dus o viață depravată, având numeroase legături extramaritale și comițând diferite sacrilegii. In jurul anului 1285, au murit în cursul unui singur an mama, soțul și fii Angelei. Angela atinsese vârsta de 38 de ani și începuse să simtă remușcări pentru păcatele ei de tinerețe. Ea încercă să găsească o ușurare, îndreptându-se spre Dumnezeu. Dar, neavând puterea să-și mărturisească păcatele cele mai grele, își dădea seama că împărtășaniile ei erau sacrilege, ceea ce îi agrava conflictul din suflet. Ajunsese
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]