14,075 matches
-
numele lui fantasmagoric de roman al anilor '60, Didi Sfiosu (Ștefan Iordache) - dacă studiem puțin cognomenul iese de un Dan Iosif -, consilier prezidențial, un păcătos, dar cu suflet mare de român sau România Mare și pe care, aproape la fiecare replică ironică, Magnatul aruncă cîte un pahar de vin. Asta am înțeles-o mai puțin, dat fiind că personajul, în final, pare să fie singurul cu ceva demnitate sau cel puțin afect. Finalul o dă cu oiștea în gard, melodramatic ca
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
bodiguard (Editura Rao, 2004), evocă romanul lui Filimon, prezintă avatarurile ciocoiești mai noi, ceea ce încearcă să transpună în film și Șerban Marinescu. Regizorul are la activ filme precum Magnatul (2004), Turnul din Pisa (2002) din care am reținut o singură replică simpatică a la D.R.Popescu: "Ce Pisa măsii!" și aerul crepuscular, poetic al aceluiași; Cel mai iubit dintre pămînteni (1992), film ratat, din păcate, cu scene memorabile însă și Cei care plătesc cu viața (1991). Oricum, în ciuda actualității temei, personajele
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
Miller ca și efectele vizuale obținute pe computer scufundă filmul într-o atmosferă noir, suprarealistă pe care o strică doar dialogurile excesiv patriotice ca și o remarcă ironică a lui Leonidas referitoare la "schimburile culturale", adică confruntările corp la corp, replică care vine parcă din alt discurs. Filmul a stîrnit un scandal monstru în lumea islamică, cu care sunt identificați perșii lui Xerses. Văzut din această perspectivă, filmul ar pune în scenă o ciocnire între civilizații, - "the clash of civilisations" face
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
tu că sunt frumoasă? În primul rând pentru că te iubește dumnealui! Adică suntem șmecheri noi, nu? Și pentru ce mai sunt ...? Pentru că ai ochii negri, strălucitori și mari! Mm! Și mai pentru ce? Pentru că ai proporții rafaelice!, spuse băiatul o replică dintr-un roman de dragoste citit recent. Asta ce mai Înseamnă? E de rău sau de bine? Cred că Începi să-ți bați joc de mine! Nu! Rafael a fost un mare arhitect și pictor de pe la 1500 care picta madone
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
voi, ăștia de la țară, zise Thérèse morocănoasă. Și tu, de ce taci? i se adresă el lui Charlot. N-ai nimic de zis? Tot din Paris ești și tu? —Parc-ai fi de la poliție, interveni Thérèse. —Eu fac parte din rezistență, replică Roche. Treaba mea este să fiu cu ochii în patru. Războiul s-a terminat. Nu mai ai nici o treabă. Asta s-o crezi tu. Treaba abia acum începe aici. Ia arată-mi documentele tale, îi spuse el lui Charlot. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ștergea fața cu mâna. Nu pot, răspunse el. Sunt urmărit. —De ce? — Orice om care are un dușman e luat drept colaboraționist. Dar ai fost închis de nemți. După spusele lor am fost trimis acolo ca informator, spuse bărbatul calm. Promptitudinea replicii păru să-i redea încrederea și respectul de sine. — Sunteți, desigur, Mademoiselle Mangeot, spuse omul încet. Știu că n-ar fi trebuit să vin aici, dar orice animal hăituit se îndreaptă spre locurile cunoscute. Vă rog să mă iertați, Mademoiselle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ca un motan castrat, mare și leneș. Pistolul din buzunarul hainei îi atinse coapsa. Nu există actor, oricât de talentat, care să scape întru totul de trac, iar Carosse simți acest lucru din plin pe când trecea prin fața casei spre bucătărie. Replicile rolului i se încurcau în minte, gâtul i se uscase, iar sunetul clopoțelului răsună doar ca o șoaptă timidă de data asta, comparativ cu zăngănitul autoritar de la prima sa vizită. Își ținea o mână în buzunar strângând cu putere revolverul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
au rămas, într-un fel, mineri. Pe cei mai mulți îi veți regăsi în descrierea exactă a lui Marino, care, cu toate păcatele lui, a intuit corect dimensiunile dezastrului românesc: „criteriul etic nu era, de fapt, de cele mai multe ori, decât alibiul fără replică al voinței compromiterii, insultei și voluptății denigrării, care, la români, sunt enorme. O capacitate de terfelire, ponegrire și desființare practic fără limite. O pasiune a vituperării, a pamfletului, fără egal. Cred că ea este inexistentă la un alt popor, în
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
numi procurorii-șefi, transferând acest atribut către Consiliul Superior al Magistraturii. Inițiativa PC, susținută puternic de PSD și PNL, stârnește proteste din partea Comisiei Europene, care amintește că stabilitatea legală și instituțională a structurilor anticorupție reprezintă un „obiectiv de referință“. - Urmează o replică neașteptat de dură din partea PNL, PSD și PC. Deputatul PC, Sergiu Andon, îl califică drept obraznic pe Mark Gray, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, pe motiv că își permite să comenteze deciziile unui parlament național. Acuzațiile sale sunt preluate
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
credibilitate, cu intenție, cred eu. Un Roșca sau un Chirieac nu au nevoie de presă credibilă... Mihaela Presa a fost mereu sensibilă la tot ceea ce înseamnă controlul autorităților asupra activităților pe care le desfășoară. Au mereu ca argument dreptul la replică. Dacă a fost cineva denigrat are dreptul la replică și pe urmă putem noi presarii/tâlharii să spunem iar și iar ce vrem despre om sau instituție fără existența vreunei sancțiuni. și, dacă mergi în instanță, e și mai bine
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Chirieac nu au nevoie de presă credibilă... Mihaela Presa a fost mereu sensibilă la tot ceea ce înseamnă controlul autorităților asupra activităților pe care le desfășoară. Au mereu ca argument dreptul la replică. Dacă a fost cineva denigrat are dreptul la replică și pe urmă putem noi presarii/tâlharii să spunem iar și iar ce vrem despre om sau instituție fără existența vreunei sancțiuni. și, dacă mergi în instanță, e și mai bine. Durează o mie de ani procesul și nici nu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
instanțe constituite în mod legal.“ Câtă dreptate!!! Scrisoare către Radu Moraru Aș lăsa deoparte polemica dintre noi, pe teme gazetărești. Ea nu prea are importanță acum. Admit că m-am pripit cu o comparație nefericită. Altceva m-a mișcat în replica ta, dincolo de tonul ei frust. Spui că traversăm poate cea mai importantă lună din acești ultimi 20 de ani, că ți s-au scurs cei mai frumoși ani ca apa în nisip, că nu mai vrei să ratezi și că
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
vede privirea interogativă a lui Lionel și adaugă, pentru a evita orice echivoc: — Să ne tutuim. De acord. Asta înseamnă că ghicitoarea se mai și înșală. — Pe ce te bazezi? — Pe faptul că nu mi-ai tras-o. — Nu încă, replică scurt Lionel. Liliane îl privește lung. Încearcă să facă și ea figura lui Sharon Stone din Basic Instinct. Nu reușește, din cauza ghipsului și a pantalonilor de pijama. Abandonează, mărginindu-se la un zâmbet deschis oricărei continuări. — Ți-a spus și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
că apărînd rar pe scenele adevărate, În montări adevărate, și „compensînd” În Însăilări diletante, există un mic risc - acela de-a deveni și ea , vai!, o...Țociu, ori Palade? Sigur, a propos de Însemnarea de mai sus, mi sar putea replica : actorii sunt niște copii care au nevoie de succes. De acord. Dar...de care din ele? Succesul lui Guță, ori al lui Tompa Gabor? Noaptea furtunoasă, În 1879, a fost fluierată. CÎntăreața cheală, la premiera absolută, a fost un eșec
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
greu reușesc să tacă pe scenă, anumiți actori! Și ce rar se ascultă unul, pe celălalt, În anumite spectacole! La Început, mă amuzau, acum mă enervează, comedienii care n-au răbdare să-și termine partenerul textul, și-i taie cu replica lor! De-aici, dialoguri de involuntar absurd : „Așa că, Împrumută-mi 100 de lei!” - trebuie să zică În finalul micromonologului, un histrion. Dar colegul s-a plictisit să-l asculte, Încă zece minute, și-i taie finalul. Totuși, răspunde mecanic „ Nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
celebrului Iura Luncașu. Că marele Dinică a jucat și sub Îndrumarea regizorală a lui Esrig și Pintilie, Blaier și Iulian Mihu, Horea Popescu sau Andrei Șerban, nu mai e interesant. Alte ziare au afirmat, În continuarea unei comemorări jignitoare, că replica emblematică a operei marelui comedian ar fi „Nu trage dom’ Semaca! Sunt eu, Lăscărică!”. Vai! Dar replicile lui din Nepotul lui Rameau, Ploșnița, ori Troilus și Credida, marile spectacole ale teatrului românesc, unde or fi rămas? Alt cotidian susținea o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Blaier și Iulian Mihu, Horea Popescu sau Andrei Șerban, nu mai e interesant. Alte ziare au afirmat, În continuarea unei comemorări jignitoare, că replica emblematică a operei marelui comedian ar fi „Nu trage dom’ Semaca! Sunt eu, Lăscărică!”. Vai! Dar replicile lui din Nepotul lui Rameau, Ploșnița, ori Troilus și Credida, marile spectacole ale teatrului românesc, unde or fi rămas? Alt cotidian susținea o altă gogomănie : actorul ar fi fost cel mai mare...rău al cinematografiei românești . Doar atît? Dar a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
personalități și ...persoane total opuse ca experiență și cultură : Brecht, George Balanchine, Merce Cunningham, John Cage, Heiner Muller, un băiat surdomut (Raymond Andrews) și un alt băiat autist, Christopher Knowles, care l-a cucerit cu ...limbajul lui bizar, devenit - culmea! - replică de celebru spectacol ( transcriu textul de bază: „E, EM, ENM, ENMN, EMI, EMMLY, EMILY LIKES, AND EMILY LIKES THE TV...BECAUSE” ș.a.m.d.) . De altfel, Wilson declară că e important ca pe scenă să fie, ca și-n viață
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Iran!), experimente reușite și eșuate, proiecte falimentare și conferințe lucrative ; se folosește de cutia neagră, cu covor negru, de muzicieni machiați puternic, de lumini ingenioase și mobile neobișnuite, de proiecții și intervenții la microfon; mișcarea e Împrumutată din codul pantomimei, replicile par incoerente, și de multe ori corul Înlocuiește individualitatea actoricească. Despre Hamletmachine spune că l-a montat ca pe-un spectacol...pentru orbi! (culmea, tocmai el, virtuozul imagisticii!). Repet, ciudat artist! Trebuie discutat, cîndva, și pe văzutelea... La o Întîlnire
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Întreabă De ce?Nu știu! Eu Îi spun actorului : Fă pur și simplu! Poate o să găsești, În timp ce faci, și motivul pentru care faci!...”. Dincolo de aerul straniu al lecțiilor lui de teatru, marele artist intră și-n subtilități clasice, de interpretare a replicii - spre exemplu. Vorbind despre Hamletmachine a lui Muller (unul dintre autorii lui de suflet), observă că o replică ca „vreau să te omor!”, poate fi rostită strigat, ori șoptit. Dar spusă zîmbind, ea devine mult mai terifiantă :”I want to
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
motivul pentru care faci!...”. Dincolo de aerul straniu al lecțiilor lui de teatru, marele artist intră și-n subtilități clasice, de interpretare a replicii - spre exemplu. Vorbind despre Hamletmachine a lui Muller (unul dintre autorii lui de suflet), observă că o replică ca „vreau să te omor!”, poate fi rostită strigat, ori șoptit. Dar spusă zîmbind, ea devine mult mai terifiantă :”I want to kill you!”. Heiner Müller Însă, preluînd un gînd al lui Aragon, cred că Îl definește cel mai... seducător
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
secole, la subterfugii, pentru a-și asigura succesul, ei bine, nici regizorii (uneori) nu se lasă mai prejos: prin anii , un director de scenă păpușar, din Bacău, autodidact - deci, cu ifose Îi impresiona pe actori cu...cronometrul său dictatorial! „Spui replica În juma de minut, că altfel te jupoi, mișelule!” țipa autoritarul; și nici nu mai conta intonația, ci numai Încadrarea În timp... În același oraș, peste 40 de ani, s-a pripășit un alt... tehnicist, care punea actorii să vorbească
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
meșteșugarilor de doi bani, dimpotrivă. Nu uit reprezentațiile longevive ale teatrului românesc - culmea, e vorba numai despre montări mediocre! - cînd puțina artisticăraie care se mai zărea, pitită prin pliurile neobservate de publicul rudimentar, dispărea cu timpul, și glumele idioate Înlocuiau replicile inițiale, iar improvizațiile stupide se depărtau de mizanscena, simplă, dar onestă, a premierei. Siciliana lui Baranga, jucată de peste 1.000 de ori În România (vai, am montat-o și eu prin 1988, la Baia Mare!), devenea, la Teatrul Delavrancea din Capitală
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și...Însuși Cehov, eroul teatrului lui Vișniec. Numai că, se pare, și-a depășit puterea de Înțelegere a contemporanilor... Un alt aspect care-l caracterizează pe Vișniec ce iubitor de Cehov: importanța acordată, În indicații de regie, dar și-n replici, spațiului sonor. Știm foarte bine că autorul lui Ivanov era Împotriva cosmetizării textelor sale cu sunete - greieri, țînțari, clopoței, pendule, tropăit de cai etc; și totuși, nefiind vorba de piesele lui Anton Pavlovici, acestea două -ale lui Vișniec au nevoie
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
că marele rus a murit devreme, Vișniec opinează: „Ați avut noroc! N-ați mai fost pus În situația de a pactiza cu diavolul, cu literatura realist socialistă, cu Stalin!”. Chiar! Dar, dincolo de scrisoarea-prefață, trebuie să recunosc că textul COLCĂIE de replici minunate, spumoase, ironice, care redemonstrează că Vișniec e, din ce În ce, MAI mare dramaturg... De exemplu, episodica Anfisa, personaj insignifiant din Trei surori, Îl muștruluiește pe genialul dramaturg, cu o ironie...atipică:„ Trebuia să vă faceți, mai degrabă, veterinar
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]