4,361 matches
-
buni. Dar eu nu l-am crezut. L-am acuzat de multe lucruri. Contractul urma să aibă loc în Tonso. Se pare că era pentru o săptămână. Exact o săptămână. Dar, spuneți-mi, este vreun teatru în Tonso? și ce reprezentație durează doar pentru o săptămână? O săptămână! Ce poți face într-o săptămână? Nu trebuia să meargă și la repetiții? Dar apoi, că nu, că nu e vorba de o săptămână, ci de două. Era vorba de un contract privat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
săptămână! Ce poți face într-o săptămână? Nu trebuia să meargă și la repetiții? Dar apoi, că nu, că nu e vorba de o săptămână, ci de două. Era vorba de un contract privat. Urma să aibă loc doar o reprezentație. Cele două săptămâni includeau și repetițiile. Era în cinstea Prințului Stroganov-Golițin. știți că familia Stroganov-Golițin are o moșie lângă Tonso. Reprezentația trebuia să aibă loc de ziua de naștere a prințului. Un eveniment special, organizat de prietenii săi. Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vorba de o săptămână, ci de două. Era vorba de un contract privat. Urma să aibă loc doar o reprezentație. Cele două săptămâni includeau și repetițiile. Era în cinstea Prințului Stroganov-Golițin. știți că familia Stroganov-Golițin are o moșie lângă Tonso. Reprezentația trebuia să aibă loc de ziua de naștere a prințului. Un eveniment special, organizat de prietenii săi. Foarte bine. Dar despre ce piesă era vorba? Ei bine, la început trebuia să fie A Feast During the Plague. O piesă tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
am aflat că ziua de naștere a prințului este vara - în august. Cu siguranță era vorba despre o greșeală. Dar nu. Vărul părea foarte sigur. Fusese la petrecera zilei de naștere de anul trecut. La care nu a fost nicio reprezentație de teatru. Dar au fost tablouri vivante în aer liber. Vărul însuși participase la unul. O scenă din Războiul Troian. L-a jucat pe Patrocle, mi se pare. M-am decis să nu-l mai confrunt pe Rataziaiev cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fi fost în legătură cu cariera actoricească a lui Rataziaiev? ă Sincer nu știu. Presupun că este posibil. ă Va trebui să vă străduiți mai mult, spuse Porfiri aspru, deși în realitate se simțea obosit. De exemplu, puteți să îmi spuneți ultima reprezentație în care l-ați văzut pe Ratziaiev jucând? Prințul Bicov păru mai degrabă rănit, decât ofensat de tonul răstit al lui Profiri. ă I-a fost greu să obțină roluri în ultimii ani. Prietenii săi, mai degrabă foștii săi prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu era... drept. Nu i s-a îmtâmplat decât un singur incident. ă Despre ce incident este vorba? ă Dar cu siguranță știți? Porfiri dădu din cap, uitându-se în jos. ă S-a îmbătat odată. Foarte rău. În timpul unei reprezentații. S-a urcat băut pe scenă și... oh, nu îmi vine să cred că nu ați auzit nimic despre incidentul când faimosul Rataziaiev... Prințul Bicov își acoperi fața cu o mână palidă. Nu l-au iertat niciodată pentru asta. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
acoperi fața cu o mână palidă. Nu l-au iertat niciodată pentru asta. ă Dar ce a făcut? ă Trebuie să v-o spun? ă Poate fi semnficativ. Poate avea o mare însemnătate. ă S-a ușurat pe orchestră în timpul reprezentației. ă Înțeleg. ă și apoi a căzut de pe scenă. A provocat un scandal. El... a fugit. Nu a mai fost văzut și nici nu s-a mai auzit de el timp de un an. ă Deci a mai dispărut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a mai dispărut și altă data? ă Da, dar asta fost demult de tot. Înainte de a-l cunoaște. Desigur, eu auzisem povestea - cine nu o auzise? ă Eu nu am auzit-o până acum. Dar spuneți-mi, care a fost reprezentația în care s-a produs acest incident nefericit? ă A fost montare a Revizorului la Teatrul Mraiinski. Porfiri tăcu pentru o clipă. ă În '56? întrebă el, distrat. ă Deci vă amintiți? Porfiri nu răspunde la întrebare. ă S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dau seama că... ă Ce vă dați seama, Porfiri Petrovici? ă Că aceste lucruri pot să fie dureroase pentru dumneata. Întâi îi îngustându-și ochii, apoi începu să mărturisească: ă Am fost o dată acolo. Pe timp de vară. Era o reprezentație la teatru în aer liber. Înainte fusesem la un picnic în parc. ă Când spuneți 'am fost' la cine vă referiți? ă La mine și la fiica mea, Sofia Sergheievna. Ne-a însoțit și Marfa Denisovna. și Osip Maximovici, adăuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ar trezi pe o scenă, În fața unei mulțimi hămesite și inspirația lui ar claca? Ce s-ar Întîmpla dacă Diavolul ar tăia frînghia și el ar cădea la pămînt cu o bufnitură? Ăsta da foc de avertisment: eșecul total al reprezentației sale. — ...și melodia mea favorită, continuă Zamyatin nu se știe ce, este „Paint It Black“, așa că o punem iar și iar pînă cînd colonelul kaghebist bate Într-o seară la ușă și ne spune „Confisc muzica!“ Și de atunci, noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
față cu Stevie. Deși mereu gata să se distreze, Stevie riposta pe loc când se glumea pe seama celor mai slabi și i-ar condamna pe autorii farsei la trei luni de reportaje despre întâlnirile consiliului parohial sau de recenzii despre reprezentațiile din seria Calamity Jane cu artiști amatori. Numai perspectiva unui astfel de purgatoriu era de-ajuns ca să-i pună la punct. Când deschise ușa de la Cathedral Arms, fu pe punctul să se întoarcă direct acasă. Zgomotul și agitația îi izbiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
agăța prostituate, ești nevoite să găsești cuvinte inofensive ca „entuziast“ pentru a descrie jocul actoricesc! Keith Wilson, observă Fran, era deja destul de bine dispus. — Și „animat“, nu uita de „animat“, îl întrerupse Mike, trupa din Woodbury Dene a dat o reprezentație animată a spectacolului Annie Ia-ți Naibii Pușca. Fran chicoti. — Dar vă mai amintiți când a sunat cineva să anunțe că a avut loc un accident pe șoseaua de centură și Stevie a întrebat: „Câți morți?“. Și când tipul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a clasei boierești conducătoare va stimula xenofobia francofobă și antipașoptistă a studenților naționaliști. „Lupta pentru limba românească” și manifestația din fața Teatrului Național bucureștean, din 13 martie 1906, cînd tinerii adepți ai lui N. Iorga au protestat (provocînd cîteva victime) față de reprezentațiile unor piese de binefacere în limba franceză, scandalul similar creat de succesul reprezentației - tot la Teatrul Național, în 1905 - a dramei cu subiect iudaic Manasse de Ronetti-Roman (una dintre cele mai valoroase creații dramatice românești ale epocii), ideologizarea reacționară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Lupta pentru limba românească” și manifestația din fața Teatrului Național bucureștean, din 13 martie 1906, cînd tinerii adepți ai lui N. Iorga au protestat (provocînd cîteva victime) față de reprezentațiile unor piese de binefacere în limba franceză, scandalul similar creat de succesul reprezentației - tot la Teatrul Național, în 1905 - a dramei cu subiect iudaic Manasse de Ronetti-Roman (una dintre cele mai valoroase creații dramatice românești ale epocii), ideologizarea reacționară a Sămănătorului de după sciziunile din 1906 și cea a Convorbirilor literare (sub direcția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Écho de Paris, Le Gil Blas, Fin-de Siécle, Le Gaulois ș.a. A fost prieten cu Barrés, Verlaine, Moréas, Maeterlinck, Elisée Reclus, Octave Mirabeau, Péladan și, mai ales, cu Huysmans. „Cultivînd” actrițe cu prestigiu, Bogdan-Pitești ar fi contribuit și la prima reprezentație a Walkiriei wagneriene de la Geneva. Respingînd din snobism ortodoxia, se convertește la catolicism, devenind un propagandist fervent. Expulzat în România pentru activități anarhiste (în ciuda intervenției lui Huysmans), își construiește o imagine de avocat „glorios” al artei noi, „ideale”, militînd pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dlui Grădișteanu ne evocă omul care mănîncă 12 kilograme de carne pe zi, salteaua de lînă umflată, uriașul din poarta circului, bordelul din colțul străzii, trombonul sergentului-major, zgomotul obscen al basului într-o orchestră de lăutari, poftiți la bilete domnilor, reprezentația începe acuma. Ionaș, fă o reverență publicului, Ionaș, ridică piciorul drept, Ionaș, ține un discurs, Ionaș, fă tumba. În discursurile sale din ultimul timp, adorabil model de inepții, se vedea aceeași inconsolabilă dorință după un portofoliu”. Același Poldi se declară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dans „pur” (dansatori și componiști — Makeeva și Dem. Constant), muzică interpretată la pian de Corina Sfetea (Danse Noire și Danse des élephants de Cyril Scott, Dandy Schimmy de O. Lutting ș.a.). În ultima parte a programului a avut loc o reprezentație de teatru „nou” cu piesa Moartea veselă, „arlequinadă într-un act cu prolog și cuvînt de încheere de N. Evreinof, în românește de F. Brunea” (direcția de scenă — Sandu Eliad, plastica — M. Iancu, muzica — H. Schwartzman, dansurile — D. Constant, regia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în competenta monografie comparatistă dedicată fenomenului în speță. Defazajul față de centrul de emergență al curentului - Europa Centrală - este marcat: „Cîteva spectacole cu Erdgeist, comedia tragică a lui Wedekind, avuseseră loc sub ocupație la București, dar forurile bisericești, șocate, obținuseră oprirea reprezentațiilor”. Printre cei dintîi comentatori favorabili ai lui Strindberg din perioada antebelică s-a numărat Ion Vinea. Înainte de a fi susținută în paginile unor reviste avangardiste autohtone precum Contimporanul (unde în nr. 28 din 1923 este reluat apelul „Pentru directorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
regizorale (cf. Sașa Pană, op. cit., p. 148) - a fost cel cu feeria postromantică Legenda funigeilor a lui D. Anghel și Șt.O. Iosif (singura piesă originală), precedată de Prologul la Cometa (monolog performat de Armand Pascal). Au mai avut loc reprezentații după Vicleniile lui Scapin, Medicul nestatornic și În fața porților de aur, alte piese anunțate la categoriile „teatru clasic”, „teatru modern eclectic” și „teatru original” fiind Paharul vrăjit de La Fontaine și Champsmele, Măslinii de Lope de Vega, Dragoste cu toane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scrise de autorii prezenți la șezătoare, urmau să fie adunate într-un volum. Din păcate, nu au apărut decît patru asemenea texte: „Eminescu” și „Arghezi” de B. Fundoianu, „Vlahuță” de Perpessicius și „Coșbuc” de I. Călugăru. Toate - în Contimporanul. Ultima reprezentație a „Insulei” (10 februarie 1923) a cuprins o conferință a lui B. Fundoianu: „De ce arta actuală nu are public?” - incursiune subiectivă și fugace în istoria teatrului european. Militanții avangardiști mai radicali au primit cu dezamăgire eclectismul și moderația acestor reuniuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu obsesia expresionistă a „transformării” omului. Într-un articol destul de încîlcit („Despre public”), F. Brunea pleda pentru implicarea activă a spectatorilor în actul teatral, cu argumente „proletare” de genul: „Am văzut la un teatru de suburbie un lucrător care, în timpul reprezentației, după fiecare scenă, se apropia de rampă și strîngea mîna actorului”. La rîndul său, Stephan Roll pledează bătăios împotriva „viziunii declamatorii și inerte a actorului” de tip clasic, exaltînd în termeni tipic futuriști „actorul-acrobat”, actorul „browning”, „sportiv” și „dansator”, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
grupuri adverse, cel al verzilor și cel al albaștrilor, numiți astfel după culoarea adoptată în costumația de scenă. În spectacole și în modul de a gândi și de a trăi, cele două facțiuni erau antagoniste: verzii erau inovatori, atât în reprezentațiile de la circ, cât și în felul de a trăi, albaștri erau conservatori, legați de tradiție. Puțin câte puțin, din ce în ce mai plătite, onorate și ridicate în slăvi, cele două grupuri începuseră să se amestece în treburile statului. În scurt timp împăratul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
piesă scrisă de către cer și pământ, aceasta fiind îndelung aplaudată de spectatori. Fie că suntem doar personaje figurante sau principale, lumina succesului ne cuprinde pe toți, deoarece chiar și cea mai neînsemnată ființă are un cuvânt de spus în această reprezentație numită „Viață”. O masca este un obiect rigid, dar atunci când este purtată poate fi modelată după fiecare sentiment al persoanei care a animat-o. Răsuflarea amplă a buzelor șoptind câteva vorbe se pierde rapid la ieșirea din mască, apoi rătăcind
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Asher erau sălbatici și încăpățânați și era greu să te joci cu ei, dar se pricepeau de minune să imite - mergeau șleampăt și vorbeau împleticit cu glas de bețiv, ca Laban, cu atâta măiestrie, că le iertam orice în schimbul unei reprezentații. Naftali, căruia întotdeauna i s-a spus Tali și Issachar sau Issa, se țineau pe lângă mine și Iosif, pentru că erau doar cu doi ani mai mari. Ne făceau bebeluși, dar nu trecea un minut și ni se alăturau în țărână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
poporul cu părerea că a fost complot, anarhie, lovitură de stat, sau ce mai vrea să spună, că a fost cu agenturi străine, teroriști, lunateci, marțieni și alte de-astea. Tot ce vrei! De-asta am băgat și teroriști la reprezentație, că e mai cu convingere când nu știi cine te-a împușcat de-ai murit. Și nici nu asta vrea poporul, să știe cine l-a împușcat. El vrea să vadă mortu’. Dacă are poporu mortul lui, cum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]