2,368 matches
-
am văzut și noi listele atunci. Din 28 de participanți în delegația asta oficială erau numai trei fete. Și ne-am întrebat ce-i asta. Nici măcar 50%, să respecte structura de cadre pe sexe? S. B.: Se încălcase puternic principiul reprezentativității. D. T.: Țin minte că un cetățean care venise de la Securitate ne-a spus să avem grijă că, deschizându-se pe 10 iunie "Canada Day", sunt informații că vin și Prințul Charles cu Diana la deschidere, și că va fi
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
faze: * planificare; * identificarea cerințelor de securitate; * evaluarea vulnerabilităților; * raportare. Prezentare comparativă a metodelor pe baza unor 4.4.1.7. criterii reprezentative În această secțiune este descris un studiu comparativ pe baza unor atribute comune care au fost alese datorită reprezentativității acestora în raport cu metodele studiate. Pentru informații utilizate în acest studiu s-au folosit raportul Risk Management: Implementation principles and Inventories for Risk Management/Risk Assessment methods and tools al Agenției Europene pentru Securitatea Informației și Rețelelor și standardul internațional ISO
Asigurarea securităţii informaţiilor în organizaţii by Bogdan-Dumitru Ţigănoaia [Corola-publishinghouse/Science/894_a_2402]
-
folosită permite dezvoltarea, accesul și utilizarea eficientă și ușoară. 4.4.2.6. Prezentare comparativă a instrumentelor pe baza unor criterii reprezentative În această secțiune este descrisă o prezentare comparativă pe baza unor atribute comune care au fost alese datorită reprezentativității acestora în raport cu instrumentele studiate. Pentru informații utilizate în acest studiu comparativ s-a folosit raportul Risk Management: Implementation principles and Inventories for Risk Management/Risk Assessment methods and tools al Agenției Europene pentru Securitatea Informației și Rețelelor. Comparația poate fi
Asigurarea securităţii informaţiilor în organizaţii by Bogdan-Dumitru Ţigănoaia [Corola-publishinghouse/Science/894_a_2402]
-
de rang secund? Primele alegeri directe prin sufragiu universal pentru Parlamentul European au avut loc în 1979. Până atunci, deputații europeni erau aleși de către parlamentele naționale. Se aștepta ca alegerile directe din partea cetățenilor să investească Parlamentul cu o mai mare reprezentativitate și deci legitimitate pentru a-și exercita mandatul. În acest sens s-a pronunțat primul președinte al Comisiei Europene, Walter Hallstain: O astfel de campanie ar obliga electoratul să privească și să examineze problemele și diversele opțiuni asupra cărora Parlamentul
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
în raport cu votul "util" sau strategic, este greu de observat cum aceasta poate să însemne o diminuare legitimatoare pentru Parlament. Dimpotrivă , dominanța votului sincer poate transforma Parlamentul European într-un adevărat microcosmos al cetățeniei europene, ceea ce, din punctul de vedere al reprezentativității, poate fi considerat un ideal. Nici cea de-a doua cauză a variației, votul de sancționare pentru guvernul național în exercițiu, nu presupune o gravă problemă democratică pentru Parlament. Cheia constă în a privi Parlamentul ca pe o instituție care
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
că întrec măsura, și tocmai acest lucru se întâmplă la alegerile europene. De aceea, la rezultatele alegerilor vedem mai multe partide extremiste (atât de dreapta cât și de stânga) decât la alegerile naționale. Dar acest lucru, departe de a reduce reprezentativitatea în Parlamentul European, ceea ce face, de fapt, este să sporească reprezentativitatea întregului sistem politic european, din care Parlamentul European reprezintă numai o mică parte. De asemenea, este logic ca în alegerile europene să nu predomine aspectele specific "europene". Așa cum vom
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
europene. De aceea, la rezultatele alegerilor vedem mai multe partide extremiste (atât de dreapta cât și de stânga) decât la alegerile naționale. Dar acest lucru, departe de a reduce reprezentativitatea în Parlamentul European, ceea ce face, de fapt, este să sporească reprezentativitatea întregului sistem politic european, din care Parlamentul European reprezintă numai o mică parte. De asemenea, este logic ca în alegerile europene să nu predomine aspectele specific "europene". Așa cum vom vedea și în Capitolul 8, politica în cadrul Parlamentului nu este cu
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
aceasta va spori diversitatea grupurilor care vor ajunge să fie ascultate de către politicieni, ceea ce ar putea compensa scăderea numărului de lobby-iști primiți. Totuși, este greu să ne gândim că banii pot să producă un efect atât de mare în reprezentativitatea grupurilor cu acces la politicieni, la fel cum este greu de crezut că eliminarea acesteia este atât de importantă din punctul de vedere al informației încât să compenseze scăderea numărului efectiv de grupuri consultate. O altă problemă a limitării cheltuielilor
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
sistem transparent în care cheltuielile să fie permise, iar cetățenii-alegători să poată ști care sunt grupurile care finanțează munca reprezentanților lor. Astfel, s-ar putea ști într-un mod mai precis dacă influența banilor amenință cu producerea unei lipse de reprezentativitate a grupurilor cu acces la politicieni. De altfel, aceasta pare să fie opțiunea promovată de Comisia Europeană prin Inițiativa pentru Transparență (Kallas, 2006). Cea de a doua opțiune constă în finanțarea publică a anumitor grupuri de interes, de obicei cu
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
democratic și cu o adevărată separare a puterilor, atunci ar trebui să se țină cont într-o formă mai directă de preferințele cetățenilor. Carențele democratice ale Curții Din punct de vedere democratic, există două mari carențe ale Curții. Prima este reprezentativitatea ei redusă. Pentru Mancini (1997), într-un anume sens, Curtea are totuși un grad înalt de reprezentativitate. Compoziția ei reflectă diversitatea etnică din Europa, și acum, deoarece mandatul ei este de șase ani, în orice moment poate avea un număr
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
formă mai directă de preferințele cetățenilor. Carențele democratice ale Curții Din punct de vedere democratic, există două mari carențe ale Curții. Prima este reprezentativitatea ei redusă. Pentru Mancini (1997), într-un anume sens, Curtea are totuși un grad înalt de reprezentativitate. Compoziția ei reflectă diversitatea etnică din Europa, și acum, deoarece mandatul ei este de șase ani, în orice moment poate avea un număr aproximativ egal de judecători progresiști și conservatori. Totuși, Mancini este prea generos în analiza lui. Faptul că
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
și acum, deoarece mandatul ei este de șase ani, în orice moment poate avea un număr aproximativ egal de judecători progresiști și conservatori. Totuși, Mancini este prea generos în analiza lui. Faptul că există varietate nu înseamnă că există și reprezentativitate. Nu trebuie decât să observăm procesul de numire a judecătorilor, de comun acord al guvernelor statelor membre care echivalează un stat de jumătate de milion de locuitori, precum Luxemburgul, cu un stat precum Germania, cu 80 de milioane. Lipsa de
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
Nu trebuie decât să observăm procesul de numire a judecătorilor, de comun acord al guvernelor statelor membre care echivalează un stat de jumătate de milion de locuitori, precum Luxemburgul, cu un stat precum Germania, cu 80 de milioane. Lipsa de reprezentativitate a Curții este o problemă, cu atât mai mult atunci când avem în vedere funcția politică importantă pe care o desfășoară. Un alt minus important al Curții, din punct de vedere democratic, este lipsa ei de transparență. Aceasta afectează atât procedura
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
sistemului Uniunii. Poate că Europa nu este încă pregătită pentru alegerea directă a judecătorilor, dar actuala practică a mai multor state membre ne arată că ar putea fi pregătită pentru o nouă serie de măsuri, mai modeste, menite să sporească reprezentativitatea și transparența instituției. Capitolul 6 Politica monetară și fiscală Bruxelles, 16 mai 2006. Lituania așteaptă cu nerăbdare ca Uniunea Europeană să-i ureze "bun venit" în zona euro-ului. Nu în van, Lituania are unul dintre cele mai scăzute deficite publice
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
egalității statelor membre devine incompatibil cu beneficiul majorității. De aceea, problema care ne interesează nu se referă numai la funționarea Băncii Centrale Europene, ci atinge problematici mult mai largi, precum dilema dintre birocrație și democrație sau dintre independență instituțională și reprezentativitate. Spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu Rezerva Federală, totuși, voturile din Consiliul Guvernatorilor BCE sunt secrete, și deci nu se poate ști poziția fiecărui membru. Rezultatele respectivelor votări sunt totuși publice, ușor cuantificabile. Deci, se pot formula ipoteze cu privire la motivațiile membrilor
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
De atunci, inflația din zona euro de puține ori a coborât sub limita maximă de 2 la sută. Acesta este încă un element care ilustrează ineficiența sistemului actual al BCE, care nu este democratic nici din punctul de vedere al reprezentativității (guvernarea de către popor) nici din cel al eficacității (guvernarea pentru popor). Graficul 6.1. Neîndeplinirea obiectivului de inflație de către BCE, 1999-2008 Sursă: Elaborare proprie pe baza datelor de la BCE și Eurosat. Pe 21 martie 2003, Consiliul Uniunii Europene, reunit în
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
09 1,16 1,60 1,60 1,87 1,87 2,13 2,13 Sursă: Elaborare proprie pe baza datelor din Belke și Styczynska (2006). Totuși, această reformă, pe lângă faptul că a venit cu întârziere, este și insuficientă în ceea ce privește reprezentativitatea. Este târzie pentru că, chiar dacă diferențiază țările în funcție de mărime, această diferențiere va produce efecte numai atunci când zona euro va depăși 15 membri. Este insufiecientă, pentru că, chiar în condițiile în care zona euro ar depăși 25 de membri, o țară precum Germania
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
depăși 25 de membri, o țară precum Germania, care este de peste 100 de ori mai mare decât Luxemburgul, va avea drept de vot numai cu dublă frecvență decât cea a acestei țări, după cum arată Tabelul 6.2. Dar nici măcar o reprezentativitate mai mare nu poate garanta nivele de inflație mai scăzute. Acest lucru rezultă din faptul că, până și inflația statului median al membrilor Consiliului Guvernatorilor a depășit limita de 2 la sută în perioada 1999-2008 (a se vedea Graficul 6
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
criteriile de convergență fixate la Maastricht pentru accesul la zona euro prevedeau un stimulent puternic pentru ca guvernatorii naționali să mențină inflația sub control, dar o dată ajunși în zona euro, acest stimulent se pierde. Este posibil, așadar, ca o creștere a reprezentativității să nu fie suficientă pentru a obliga Banca să-și atingă obiectivul. O opțiune interesantă pentru ca membrii Consiliului să-și îndeplinească obiectivele ar fi un sistem de stimulente asemănător cu cel din multe firme private. Membrii ar fi remunerați în funcție de
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
are de ce să fie benefic și pentru majoritatea cetățenilor. Experiența anilor în care BCE a dus la bun sfârșit politica monetară din 1999, cu o inflație peste limită, demonstrează faptul că sistemul nu funcționează. Uniunea Europeană a adoptat reforme destinate creșterii reprezentativității organelor de guvernare ale BCE, prin intermediul unui sistem care să limiteze numărul de drepturi de vot în Consiliul Guvernatorilor Băncii, statele mai mari bucurându-se de drept de vot mai des decât cele mici. Dar aceasta este o reformă târzie
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
fost cazul PE (Kreppel, 2002). Prin desenarea regulamentului său propriu, Parlamentul European a încercat să mențină un echilibru între diviziunea muncii necesară pentru a finaliza multiplele și frecventele funcții complexe, pe de o parte, și necesitatea de coerență politică și reprezentativitate a rezultatelor politice, pe de altă parte. Diviziunea muncii: comisiile parlamentare Unul din principalele obiective ale organizării interne a Parlamentului European este acela de a asigura o diviziune adecvată a muncii, ceea ce se atinge prin sistemul de comisii. Ca majoritatea
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
pe baza datelor de pe site-ul PE din 15 martie 2003. Dar datele despre comisia pentru pescuit menționate mai sus cer un studiu mult mai detaliat (a se vedea Tabelul 7.2). În primul rând, s-ar putea aprofunda problema reprezentativității utilizând variabile socioeconomice ale circumscripției ca aproximării (pròxy) ale preferințelor deputaților. În al doilea rând, inspirându-ne din lucrarea lui Richard Hall (1996) despre participarea la Congres, s-ar putea ajunge dincolo de analiza compoziției nominale a comisiei și s-ar
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
în cadrul instituției. Totuși, dovezile empirice sunt încă limitate și ar fi bine să se facă mai multe cercetări înainte de a se putea face generalizări în acest sens. La urma urmei, analiza puternicului sistem de comisii al Parlamentului implică chestiuni de reprezentativitate și eficiență în strânsă legătură cu ideea de democrație. Coordonarea: plenul și alte structuri ierarhice Plenul este modul cel mai vizibil de coordonare a Parlamentului European. Parlamentul se reunește în ședință plenară timp de o săptămână în fiecare lună la
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
PE mai are și alte organe pluripersonale de guvern: Conferința Președinților (formată din Președinte și liderii grupurilor politice), Biroul (format din Președinte, cei 14 vicepreședinți și 6 chestori) și Conferința Președinților de Comisie. Folosirea extinsă a sistemului D'Hondt asigură reprezentativitatea acestor organe. Conferința Președinților este organul de conducere dominant, în care se iau majoritatea deciziilor politice cu adevărat delicate. Conferința Președinților este organul politic responsabil de organizarea lucrărilor PE și de programarea legislativă; de componența comisiilor, a delegațiilor și de
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
a se vedea articolul 72 al Constituției italiene). Președinția Consiliului, care exercită funcții de coordonare, este limitată prin natura ei rotativă semestrială, și de aceea prezintă unele lipsuri atât din punct de vedere al duratei cât și din cel al reprezentativității. Pe de o parte, un mandat de șase luni se arată insuficient pentru a duce la bun sfârșit o agendă coordonată cu obiective pe termen mediu și lung. Pe de altă parte, Președinția pierde din reprezentativitate din cauză că, indiferent de mărimea
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]