2,250 matches
-
și respirau o libertate fără margini, care îi amețea pe cititori. (...) Nesupus, gata să înfigă pumnalul ironiei în oricine încearcă să-l supună vreunei constrângeri, el se înfățișează ca o neverosimilă ființă liberă într-o lume a obedienței și a resemnării."229 Atacă tinerețea, nepăsarea de a rosti ceea ce este interzis, candoarea, jovialitatea, care devin o avangardă, prin încercarea și reușita de a face bucățele așa zisa moralitate comunistă, pudoarea, teama și comunismul totodată, aruncând totul la gunoi. Din păcate, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
riscurile unui disident. Un disident virtual. Muiate într-un amalgam de sarcasm și îndîrjire, săgețile unei reflexivități active țintesc, dincolo de o anume structură politică păcătoasă, către umbrele și sincopele unui destin istoric, vizează slăbiciunile și rătăcirile unei colectivități cu vocația resemnării. Cîți au crezut sau, pentru confortul lor interior, s-au prefăcut a crede "cacealmaua" cu "bau-bau-ul" roșu? Porecliții au știut, cu geniul lor malefic, să exploateze și să întrețină această spaimă. Supuși au tăcut răbdat, chitind că răul din lăuntru
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la scară mult mai mare, a efectelor distrugătoare, mergînd pînă la anihilare, pe care le implică pierderea identității. Identitatea unui individ, a unei clase, a unui popor... Asistăm la un spectacol al alienării, trăit de unii cu demnitate sau cu resemnarea neputinței, cu speranța unei evadări, de alții cu umilința celor lipsiți de un sprijin interior, căutînd (și găsind, evident) justificări pentru prostituarea lor interioară. Ridicolă ne-ar părea această umilință, dacă n-ar fi a celor mai mulți dintre noi. Așa, e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
binevoitoare. Intră în joc și soția jignită, părăsită pe jumătate. Intră în joc, sub presiunea "socială", frica, slăbiciunea, și protagonistul, din fericitul soartei, devine un cooperant supus al compromisurilor și politice. La vîrsta împlinirilor actoricești, Constantin Pușcașu vine cu dezamăgiri, resemnări și tristeți reprimate pentru ca dosarul dramatic al fericitului-nefericit să cîștige în firesc. Atins puțin de monotonie în partea de supușenie a rolului său, actorul izbucnește convingător, patetic, puțin caraghios și vitriolant, cînd băierile constrîngerilor cedează. Este C. Pușcașu adevărat, omenesc
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
stau astfel. Cine spunea că nu există adevăruri ci doar interpretări - Nietzsche - avea mare dreptate. Cred că, pentru americani, civilizația occidentală nu se afla, după 1945, În impas. Cred că, pentru o națiune tînără, vestea mortalității civilizației, pe care cu resemnare o dăduse Valéry la Început de secol XX, nu era propriu-zis o veste, pentru că nimeni nu se gîndise la nemurirea vreunei civilizații. Emblematică pentru era postbelică americană este o fotografie a soților Ceaușescu, În vizită la Nixon În 1970, În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Naratorul devine cu-adevărat omniscient, atotștiutor, și totuși nu renunță niciodată la amare autopersiflări. SÎnt clipele sale de luciditate care, deși nu-i schimbă viața, i-o explică. Pe de o parte, machismul ni-l face antipatic, pe de alta resemnarea și conștiința morții ni-l apropie. Adesea sadian, autorul subscrie straniului marchiz În ideea imposibilității omului de a fi fericit preț de mai bine de-o părere, În ideea, exprimată acum În termeni freudieni, a revărsării pulsiunii sexuale În pulsiune
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este un manual de supraviețuire, succesor al manifestelor politice ultimative, fidele spiritului și metodei revoluționare de felul celui citat mai sus. Puternică este În scrierile ei nostalgia retoricii inflamate a anilor nebuni, care trimite reflexe expirante pe sintaxa cenușie a resemnării. Citez din romanul pe care-l prezint: Suprimînd posibilitatea de a alege, sistemul le-a negat opozanților săi orice valoare. [...] Nu pot scăpa de această societate care fragmentează. [...] SÎntem niște nimeni, disprețuiți și azvîrliți la gunoi, la nesfîrșit, ca niște
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reevaluată În urma lecturii romanului. Martin Page este un scriitor tînăr cu ticuri ideologice vechi. Cartea lui nu face decît să confirme limitele unei gîndiri. Cum poate intelectualul - În sens larg - francez să Înceteze să gîndească acceptarea, l’acquiescement, În termenii resemnării, ai trădării, ai neîmplinirii? De ce, adică, un tînăr broker plin de bani și cu mașină sport n-ar putea fi cu adevărat fericit, de ce adică televiziunea n-ar fi uneori pretext al unei adevărate intersubiectivități, de ce mărcile de produse n-
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
străină În detrimentul celei franceze. Construcție care are la bază criteriile axiologice ale modernității - noul, diferența și amoralitatea - literatura modernilor nu poate deveni un obiect al tradiției. Pentru că, de la Începuturile ei moderne, din secolul al XVIII-lea, literatura reprezintă eșecul, deziluzia, resemnarea, pe de o parte, violența și revolta pe de alta, ea s-a constituit și s-a impus ca un discurs al rupturii. O tradiție a rupturii se poate imagina, dar prețul ei este imposibil: asimilarea rupturii de către continuitate. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
altă deschidere spre o poezie substanțială și de maturitate poetică. Volumul este o lungă biografie în care se dă o singură explicație, raportată la condiția lui; nașterea la confluențele a două epoci generează acest sentiment de neliniște, de izolare, de resemnare similară morții: "Vai, vouă celor născuți la confluența însângerată a răsăritului cu amurgul". Poetul este un dezrădăcinat, fantomatic și palid; tânăr cavaler ce va trece prin viscole, pentru a deveni el însuși, sau pentru a muri, ne mărturisește singur, "Bătrân
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-i de-acum bătrână/ ca un drum de morți bătut." Cezar Ivănescu își pune cântecul sub semnul bocetului și ca muzică și ca atitudine; sentimentul morții, ce străbate poezia de la primul volum la ultimul, stă sub semnul seninătății și al resemnării: Când te va-ndemna iubirea/ Mă vei căuta cum sunt,/ Să mă duci cu mâna albă-n/ Locuința de pământ". Sau se autodefinește ca un rapsod melancolic, solitar, cu fața întoarsă spre moarte, "suflet ce s-a voit nobil prin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Trăiască dansatoarea totuși/ prefer să mor acum aici chiar eu/ și să se scrie pe mormânt cuvinte/ pe care ploile le vor spăla"/. Timpul lunecător, regretul unor posibilități pierdute sunt cuprinse în voci muzicale, frânte din când în când de resemnarea dură a singurătății: "Bătrânii mor și noi le ținem locul/ ca într-un basm uitat de frații Grimm/ dar trece timpul frunzele pe ochi/ psalmodind ad interim, ad interim." Un ochi lăuntric al artistului proiectează lumea în esența ei, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
istovit spiritual, oferă deschideri spre volumele viitoare, în care poetul suferă de prea mult trup, pe care îl va tortura, pentru a-și elibera spiritul. Paralel cu peisajul, poetul reia sentimentul morții, cu seninătatea specifică creației folclorice, nu însă fără resemnarea caracteristică acesteia. Bradul, copacul, cerbul, izvorul sunt simboluri care suportă interpretări diferite în contextul poeziilor. Bradul, ca și în folclor, simbolizează moartea: "Mai frumos și mai de spaimă ca strigoii!" Izvorul exprimă viața ce se dezlănțuie spectacular, ca apa râului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
său original de a reacționa la aflarea cumplitei vești transmise de mioara năzdrăvană, credincioasă lui, a dat naștere la diferite interpretări în legătură cu atitudinea ciobanului în fața morții. Astfel, se susțin mai multe ipoteze: că balada ar ilustra o atitudine fatalistă, de resemnare în fața morții, că ar exprima concepția despre moarte a poporului nostru, văzută ca o integrare în natură, și că ar pune în lumină dorința ciobanului de a se jertfi cu demnitate și cu bărbăție. Prima dintre ipoteze pornește de la faptul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
aceea îi cere mioarei să fie îngropat chiar de presupușii săi asasini: "Aice pe-aproape/ în strunga de oi./ Să fiu tot cu voi/ în dosul stânii./ Să-mi aud cânii". Această dorință nu este o dovadă de slăbiciune, de resemnare, ci de superioritate morală, de demnitate și tărie, deoarece crede că astfel criminalii se vor purifica moral constatând ei înșiși urmările abominabilei lor fapte. De fapt, în singurătatea munților, ei sunt singurii care pot împlini rânduielile înmormântării, dacă măcar o
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
sufletele lor întunecate. Precizarea locului unde să fie înmormântat reflectă puternicul atașament față de îndeletnicirile obișnuite, dorința de a rămâne veșnic lângă lucrurile și ființele pe care le-a iubit. Aceasta reprezintă și o laudă adusă vieții active și creatoare, nu resemnare, o laudă muncii și strădaniei omenești, fără de care viața nu poate fi concepută, căci n-ar avea nici un sens. Dovada trecerii omului prin lume este ceea ce rămâne în urma lui, prin aceasta devenind veșnic, nepieritor în conștiința semenilor săi. Dorește să
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mamei, moartea sa. scutindu-le astfel de durerea pierderii lui. Mai mult decât atât, mama nu trebuie să afle nici de steaua căzătoare, străfulgerând sărbătoarea nunții lui, nici de participarea tuturor elementelor naturii. Nici aceste ultime dorințe testamentare nu exprimă resemnarea, ci pun în lumină o anumită concepție despre moarte și viațăcare își are izvorul în credința poporului nostru, potrivit căreia omul nu moare, ci sufletul său migrează după moarte, trece într-o altă lume a veșniciei, opusă efemerului omenesc și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
un eveniment posibil pe plan biologic, se consumă pe plan filozofic, ceea ce explică atât lirismul textului, cât și accentele de meditație ale baladei. Chiar și intensa trăire afectivă, zbuciumul sufletesc al ciobanului pun în evidență atitudinea activă în fața morții, opusă resemnării. Zbuciumul crește treptat, gradat, intensitatea lui fiind reverberată de oile ce l-or plânge “cu lacrimi de sânge", de sunetele fluierelor sau de căutările disperate ale mamei îngrijorate. Atitudinea păstorului este în ultimă instanță o atitudine eroică, bărbătească, dar care
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
În primul rând, refuzul ideii că „moartea este ultimul termen” (K. Jaspersă care Închide existența, precum și faptul că „omul este ființă destinată morții” (M. Heideggeră. Aceste afirmații nu pot fi nici respinse, nici acceptate, deși ele cuprind o notă de resemnare În fața unor acte care nu pot fi nici influențate și nici Înțelese. Problema esențială este reprezentată de destin. Se Încheie aici, În lumea realității fizice externe, existența persoanei umane, sau ea continuă și dincolo de moartea individului? Este sufletul la fel de perisabil
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
toate cazurile pe care le-am descris, nimeni nu e bătut, nimeni nu e insultat. Violența se exercită fără a fi văzută sau bănuită, cu sentimentul că totul e făcut „în folosul clientului”. De aceea, ea se soldează fie cu resemnare din partea beneficiarilor, fie cu explozii de violență. Configurația instituțiilor și violența instituțională Instituțiile în care apare și se dezvoltă violența instituțională au mai multe caracteristici: În interiorul acestor centre se perindă un număr mare de beneficiari care au istorii de violență
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cu articolele de ziar. Bacovia nu a avut însă fibră de jurnalist și de militant. Lipsa de agresivitate inspiră respect, dar nu stimulează atașamente și nu aduce partizani. Și dacă ar fi fost numai aceasta, dar mai erau tristețea și resemnarea, greu de suportat de cei activi, dinamici! Un asemenea tip atrage totuși pe sentimentali și pe justițiari; pe cei capabili să vadă nu numai „centrul” (succesul), ci și „marginea” (eșecul). Pînă unde merge înțelegerea și susținerea acestora? De cele mai multe ori
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
supraveghere, îndrumare și control, ca și de alți factori de natură psihosocială, a reușit să facă o descriere sugestivă, prin intermediul unor exemple interesante luate din domeniul muncii industriale, a celor patru caracteristici de bază ale comportamentului frustrării: „agresiunea”, „regresiunea”, „fixarea”, „resemnarea”. Ținând seama de faptul că între individ și microgrupul din care acesta face parte există o strânsă corelație, - psihologia grupului este condiționată de psihologia și motivația membrilor și, așa cum comportamentul fiecărui individ poartă amprenta psihologiei grupului, - rezultă că efectele tensiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
autorului, atunci, de pildă, toți revoluționarii și luptătorii pentru independență și libertate națională vor sta mai jos decât aceia care se supun în mod pasiv unei orânduiri nedrepte. Nu putem fi de acord nici cu ideea că rezistența împotriva subordonării, resemnării, este agresiune întrucât acestea reprezintă, dimpotrivă, prin sine, o rezistență la agresiune. Schematismul lui Anderson este unul din exemplele care demonstrează la ce duce teoria frustrării și agresiunii, în expresia ei pregnantă, atunci când o interpretăm pe baza unei scheme sociologice
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
calomniile, invidiile etc. 4) La omul adul normal, complexitatea organizării personalității maschează, adesea, în forme greu perceptibile, natura reacțiilor la frustrare. ÎNtre cele două extreme, - conduita combativă, ostilă, prin care persoana frustrată încearcă repunerea sa în drepturi, și conduita de resemnare, de împăcare cu situația creată, - se înserează o gamă foarte largă de reacții comportamentale, determinate de diversitatea tipologiei umane. Astfel, carateristici de genul: „emotivitatea”, „activitatea”, „secundaritatea”, „dispoziția”, vor imprima comportamentului la frustrare un caracter mai mult sau mai puțin „subiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cântec "mi-a fost iubita în giulgiu o noapte" etc. etc. Un punct de maximă intensitate a percepției halucina(nt)e este propriul ritual sepulcral; strania dedublare postthanatică, amintind pe undeva de postuma eminesciană Ioan Vestimie sau de A treia resemnare a lui Márquez, păstrează totuși marca indiscutabilă a halucinantei transfigurări aruștiene. O mână (desigur) picturală și o sensibilitate hipertrofiată efasează contururile realului, le întunecă și le halucinează până la dizolvare sau la aglutinarea într-o pastă din care nu lipsește oniricul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]