3,881 matches
-
fi să învie morții, căci am primi revenirea lor cu aceeași indiferență ca eu acum. Un mort pentru care te-ai tânguit timp îndelungat, i-ai fost fidel la mormânt, l-ai îngrijit, ai dat slujbe la biserică. Și bucuria revederii, chiar dacă minunea ar fi unică, nu s-ar suprapune supărării de mai înainte. N-ar profita decât vanitatea de a se fi întîmplat așa ceva lângă tine, după cum te-ar amuza să-ți cadă un bolid în curte, numai să nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Lidania până când coloana avea să poposească undeva. După aceea, își luă rămas bun de a ei: — Eu mă duc în față. Ne vedem mai târziu. Aranjându-și după ureche o șuviță de păr, Lidania încuviință cu un zâmbet vag: — Bine. La revedere, atunci! Sebastianus o salută, recomandându-le să nu se depărteze niciodată de Maliban, apoi își îndemnă calul și, fără să se mai întoarcă, porni să urce spre capătul coloanei mult mai repede decât o făcuse până atunci. Nu-i trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe primul sărut al unui îndrăgostit. Își aminti vag că fusese bolnav atunci. Memoria lui nu putea să fixeze acea primă zi a lunii mai. Probabil că-și luase micul dejun. Probabil că plecase la serviciu după un sărut de la revedere al Anrellei. Gândurile i se opriră brusc, ca un animal împușcat în timp ce fuge. Anrella! gândi el. Ea trebuie să fi fost aici pe 30 și 29 aprilie și în martie, februarie, ianuarie și mai înainte. În zilele importantei luni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Craig nu se va opune. Craig nu se opuse. Lăsă să-i fie luată mâna, acul îi perforă degetul mare, provocându-i o senzație slabă de durere. Privi curios sângele roșu care se prelingea. - Asta-i tot, rosti președintele. La revedere, domnule Craig. Mi-a făcut plăcere să vă cunosc. Kay, cheam-o, te rog, pe Mabel ca să-l conducă pe domnul Craig înapoi la birou. Se pare că Mabel era numele comandantei gărzii președintelui, căci ea intră în cameră, urmată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
dat mâna, mi-a lăsat-o atât de inertă într-a mea, încît nu știam ce-i mai puțin nedelicat: să i-o țin mai departe, ori să i-o las. În sfârșit, și-a retras-o, cu un "ta revedere" încet, aton. În curând voi avea patruzeci de ani! Nu mai sunt un început, o cauză. Devin tot mai mult prelungire, un efect. Mă simt complet determinat. Patruzeci de ani! Vârsta amintirilor și recapitulărilor... A rechema bucăți de trecut, a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ne dădu mâna, se lipi de doamna Timotin, îi sărută amândoi obrajii, și pe urmă, cu frică, o mână. Apoi, cu picioarele ei lungi de pasăre alergătoare, parcă pornite a drum întins, și cu un ultim acord de violină: "La revedere", se îndreptă spre ușă, trecu pragul fără să-l atingă, și odaia în care eram deveni mai rece și mai largă. Existența Adelei, dispărută din conștiință de câtva timp, îmi reveni, copleșitoare și dureroasă, cu toată forța compensatorie pentru timpul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
foarte drăguț să vii acasă și să te pomenești c-ai nimerit în altă locuință. Să-ți iei cina, din greșeală, cu altă familie, să te culci, din greșeală, în alt pat, iar dimineața să-i săruți pe toți de la revedere, crezând că sunt familia ta. A mai adăugat că lui i-ar plăcea ca toți oamenii din lume să arate la fel. Ai crede atunci că orice persoană pe care o întâlnești e soția ta, sau mama, ori tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și toți trei au rămas greoi locului, urmărind cadranul indicator. S-ar fi zis că nimeni nu simțea nevoia să mai vorbească. Eu rămăsesem în pragul apartamentului, la câțiva metri distanță, privindu-i ca prin ceață. Am rostit un „la revedere“ cu glas tare și cele trei capete s-au întors la unison către mine: — Ah, la revedere, mi-au răspuns, apoi glasul doamnei de onoare s-a înălțat peste celelalte: — Mulțumim pentru băuturi! a strigat în timp ce ușa liftului se închidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
simțea nevoia să mai vorbească. Eu rămăsesem în pragul apartamentului, la câțiva metri distanță, privindu-i ca prin ceață. Am rostit un „la revedere“ cu glas tare și cele trei capete s-au întors la unison către mine: — Ah, la revedere, mi-au răspuns, apoi glasul doamnei de onoare s-a înălțat peste celelalte: — Mulțumim pentru băuturi! a strigat în timp ce ușa liftului se închidea în urma lor. M-am întors în apartament, foarte nesigur pe picioare, încercând pe drum să-mi deschei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
scos de mult În oraș... Vom merge la un elegant restaurant, să dansăm și să savurăm puțină muzică... Oameni suntem așa-i...? Uneori simțim nevoia unei binemeritate relaxări...!” „În mod special tu, zâmbi Carla. Oricum, te aștept după amiază. La revedere”. „Să nu-ți faci probleme, pe diseară...!” Tony Pavone privi insistent la Carla până ce aceasta Închise ușa pe dinafară, apoi sări jos din pat, Încercând să facă câteva mișcări de Înviorare. Cum fereastra era larg deschisă, În semn de salut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mele o mică promenadă În oraș. În mod sigur, acum e acasă și așteptă flămândă...De fapt, fără vreo intenție ieșisem din casa să mă bucur de puțin aer proaspăt. Vă asigur, plăcerea ar fi fost de partea mea. La revedere...!” „Protestăm...” - se Împotriviră gansterii cu privirile pironite asupra doctorului. „De ce atâta grabă? - Îl reținu Doctorul. „Îți plâng copii de foame? Mai e și mâine o altă zi...” „Este adevărat, mâine urmează o altă zi...Totuși astăzi, am făcut o solemnă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zilele...! Totuți astăzi fac abstracție, simpt nevoia unei rapide deconectări...!” Ospătarul aduse comanda, iar portarul Își luă sticla cu vin plecând să aibă În pază intrarea localului, nu Înainte de-ai spune să aibă o după amiază plăcută, cu promisiunea revederii printre picăturile de timp. Tony Pavone sorbi coniacul din două Înghițituri, mai ceru unul și Încă unul ca În final să solicite o Întreagă sticlă. Astfel, cufundat În adâncă meditație nu observă agitația noilor consumatori unde localul Își primea clienții
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o frumoasă dimineață de vară, Îți făcu din nou apariția În curtea șantierului, salutând, schimbând banale cuvinte cu unii lucrători, după care Mingoti intră În biroul lui Tony Pavone, exclamând sentențios. „Salutare, bunul meu amic,salutare. Nu te bucuri de revederea bunului tău prieten..? Se adresă celor prezenți. Nu vă face-ți griji, am să-i comunic repede unele informații după care vi-l trimet Înapoi. Te rog prietene, vino afară...!” Obrăznicia acestui individ Întrecea limita bunei cuviințe. Tony Pavone era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Însă, miliția nu te vede...? Se pare dacă nu mă Înșel, ești favorizat...?!” „Fiecare cu norocul lui...” - monologă Mingoti. „Sunt extrem de grăbit. Am avut trecere pe aici, ce să fac, nu am rezistat tentației de-a saluta vechii prieteni. La revedere...” Tony Pavone Îl privi cum se depărtează, apoi după câteva momente de cumpănă Îl strigă. „Cer scuze, dacă te mai rețin puțin...! Cum să Încep. Sunt tare necăjit mă Mingoti...! Sper să-ți aduci aminte, așa-i? De câte ori ai avut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sigur tovarășe colonel, În urma audienței mele de astăzi, te așteaptă zile grele...!” „Te Înșeli, nu mi-e teamă...!” - răbufni el. Te avertizez Însă, ai grijă ce vorbești, s’ar putea ca vorbele rostite acolo să se Întoarcă Împotriva ta. La revedere, și pe curând...” Știindu-l fanfaron, Tony Pavone nu dădu atenție insinuărilor lui. Reclamația era prea bine documentată iar faptele Însoțite de numeroși martori o susțineau de o așa manieră Încât, dușmanul său de moarte va trebui să justifice calomnierea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
propagande mincinoase, maltratează, intimidează, omoară oameni nevinovați, decretând legi după placul lor Încercând să arate lumii civilizate cât de proști și rău intenționați sunt...!! În dumineca următoare Îl vizită din nou, oferindu-i unele alimente din puținul lui cu promisiunea revederii, În zilele următoare. Însă, la două zile inginerul chimist fusese chemat la procuratură și nu se mai Întoarse. Cu sufletul cătrănit de supărare, de nesiguranță, efectua controlul prin camerele arestaților În virtutea inerției. Efectiv, uitase cum Îl chiamă unde se află
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
stagiu militar și mă gândeam să beneficiez de concediu ce mi se cuvenea dar, de fiecare dată amânam cererea de teama unui refuz poate și urmare a presiunilor tot mai insistente a ofițerului politic. Cu gândul la concediu și la revederea cu prietena mea dragă, jucând fotbal În loc să dau cu piciorul În minge, am Înfipt gheata alături. Am ajuns la infirmerie șchiopătând, iar doctorul baiat de treabă, văzănd entorsa dela glezna piciorului stâng, mai În glumă mai În serios mă trimise
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
v-am Înțeles, domnule ofițer - domnule detectiv. Omul acesta va mai jefui și pe alții, dar dumneavoastră nu faceți nimic În sensul acesta. Am spus bine? Spusese bine - confirmat de tăcere, deși nu o tăcere obișnuită. Domnul Sammler spuse: — La revedere, domnule. După aceasta, pe când Sammler ar fi trebuit să ocolească autobuzul, mergea cu el mai des ca niciodată. Hoțul avea ruta sa și se Îmbrăca anume pentru călătorie, pentru muncă. Mereu Înveșmântat minunat. Domnul Sammler fusese la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
jartiere și le simțea reci și puse peste ele pătura cu tivul de mătase zdrențuit. Bruch luă asta drept semn că se va culca. Sau poate conversația luase o turnură care nu-l interesa pe Sammler? Cântărețul Își luă la revedere. Când Bruch se Îmbulzi pe ușă - pardesiu negru, picioare scurte, fund lat ca sacul, bască strâmtă, clame de biciclist la tivul pantalonilor (provocarea sinucigașă a mersului cu bicicleta În Manhattan) -, Sammler din nou se gândea la hoțul de buzunare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de expresia de intensitate Încordată ce i se aduna pe chip. Rămase tăcut. Elya spuse: — Angela e pe drum și vine Încoace. — Vin și eu. — Da. Elya zăbovea În oarecare măsură asupra cuvintelor celor mai scurte. Deci, Unchiule? — Deocamdată, la revedere. — La revedere, unchiule Sammler. Bătând În geam, Sammler Încercă să-i atragă atenția Shulei. Înconjurată de florile care se legănau În bătaia vântului, era de un alb care sărea În ochi. Primavera lui. Pe cap purta un batic de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de intensitate Încordată ce i se aduna pe chip. Rămase tăcut. Elya spuse: — Angela e pe drum și vine Încoace. — Vin și eu. — Da. Elya zăbovea În oarecare măsură asupra cuvintelor celor mai scurte. Deci, Unchiule? — Deocamdată, la revedere. — La revedere, unchiule Sammler. Bătând În geam, Sammler Încercă să-i atragă atenția Shulei. Înconjurată de florile care se legănau În bătaia vântului, era de un alb care sărea În ochi. Primavera lui. Pe cap purta un batic de un roșu Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Widick. Cred că faci o greșeală. — Nu e o greșeală. Și să nu dispari cum ai făcut cu manuscrisul lui Govinda. Prea târziu ca să se lase tentat. Încă o dorință pe apa sâmbetei. Aproape că-i veni să zâmbească. La revedere, Shula. Ești o fiică bună. Cea mai bună. Nu există alta mai bună. Wallace, prin urmare, avusese dreptate despre tatăl lui. Făcuse favoruri Mafiei. Făcuse anumite operații. Banii existau cu adevărat. Nu avea timp să se gândească la toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Împingeam de la spate pe Angela! — Cu puțin timp În urmă. Îl dusesem la terapie intensivă și Încercam să-l ajutăm pe cât puteam. — N-ați putut să Împiedicați hemoragia, Înțeleg, da. — Sunteți unchiul lui. M-a rugat să vă spun la revedere din partea lui. — Aș vrea să fi putut să Îi spun și eu la fel. Deci nu s-a Întâmplat brusc? — A știut când Începe. Era doctor. A știut. M-a rugat să Îl scot din cameră. — V-a rugat? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
amândoi pe alee înspre parcare. Chiar dacă i-a spus să nu se deranjeze, Connolly a zăbovit în jurul ei cât timp ea a descuiat lacătul bicicletei. Când au ajuns în stradă, s-au oprit jenați, neștiind cum să-și ia la revedere. Sheba a rezolvat dilema dându-i brusc lui Connolly un ghiont în coaste și sărind pe bicicletă: — La revedere! a strigat ea în timp ce deja pedala. Când s-a uitat în spate, l-a văzut rămânând pe trotuar, acolo unde îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
timp ea a descuiat lacătul bicicletei. Când au ajuns în stradă, s-au oprit jenați, neștiind cum să-și ia la revedere. Sheba a rezolvat dilema dându-i brusc lui Connolly un ghiont în coaste și sărind pe bicicletă: — La revedere! a strigat ea în timp ce deja pedala. Când s-a uitat în spate, l-a văzut rămânând pe trotuar, acolo unde îl lăsase ea. I-a făcut cu mâna, iar el, după un moment, i-a răspuns la fel, plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]