3,455 matches
-
didacticismul clasic, însă evitînd, totodată, și excursul simplificator al modernității. Aș spune că princi pala virtute a construcției sale filozofice stă în abilitatea extraordinară de a media (uneori, chiar de a intermedia) între extremele analitice, noționale și stilistice. Teoria estetică revelă o organicitate impresionantă în pofida dimensiunilor și a absenței unei concluzii -, asigurată, în primul rînd, de viziunea generală, unitară, a autorului. Fie că abordează "hedonismul estetic", "fericirea cunoașterii", "noul", "dezestetizarea artei", "urîtul", fie că se focalizează pe opusul lor, "empiria artei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
identității proprii. Dacă Siddharta, un prinț indian, își descoperă, ultimativ, sinele (chiar numele lui sugerînd, metaforic, în sanscrită, personalitatea inițiată a "celui care a aflat sensul existenței" -, compunîndu-se din siddha/aflat, obținut, descoperit și artha/sens, semnificație, finalitate), Harry Haller revelă o arhitectură psiho-morală convulsivă, suicidală în fond (Hesse însuși parcurge un episod similar în etapa retragerii sale în Elveția!), găsindu-și echilibrul doar pe coridoarele Teatrului Magic, sub îndrumarea saxofonistului Pablo (un guru primordial, travestit însă în aparențele modernității). În
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
autor și criticul-cititor implică și o anume (po)etică a lecturii, în care fiecare "partener" are la dispoziție o serie de "mișcări" circumscrise dimensiunii fatice a comunicării literare. Dacă disimularea devine "a doua natură a scriitorului" (Singurătatea..., p. 129), acesta "revelându-se în jocul ascunderii" (G. Călinescu..., p. 16) ca erou, regizor/actor al propriului text, cititorul este chemat să intre în acest joc pentru a descoperi ceea ce autorul nu spune explicit, dar lasă să se întrezărească "sub faldurile" (G. Călinescu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
care-i pare absurd, eroul își găsește un aliat în acest emisar al "irealității imediate", capul de ivoriu acoperit cu desene mici, care seamănă cu un înscris. Dacă înfruntarea ar fi câștigată de erou, atunci capul de ivoriu și-ar revela înțelesul său ascuns și ar umple lumea de "fericire deplină", dând vieții "un sens precis, adevărat" (p. 209). În spatele psihodramei acesteia fabuloase, în care eroul își înscenează propriile perplexități și aspirații, se găsește codificat sensul ultim, visat, al unei interpretări
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
structurilor sociale, oamenii sunt aserviți structurilor sociale, definite ca niște constrîngeri obiective. E o sociologie care are drept obiectiv "dezvăluirea unei realități aflată în contradicție cu normele oficial recunoscute." După propriile declarații, prin demersul său științific, Bourdieu își propune să reveleze logica profundă a lumii sociale: în limbajul științelor umane, "logica profundă" nu e, oare, un alt cuvînt pentru a desemna realitatea? Sociologul se crede și se comportă ca un cercetător înverșunat, plecat în căutarea ascunsei realități sociale: " Ființele aparente, vizibile
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mai reală" a lumii sociale. Istoricul și sociologul sunt convinși că sunt cercetători, descoperitori de realitate. Și unul și celălalt pretind că arată oamenilor o realitate pe care doar ei, pentru că sunt oameni de știință, sunt în măsură să o reveleze. Istoricul recunoaște că lucrează împotriva libertății, sociologul notează, cu ironie, că unii văd în proiectul său de cercetare științifică a lumii sociale un atentat împotriva libertății. Cum pentru omul modern "realitate" înseamnă "adevăr", a arăta realitatea înseamnă a spune adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a fost, de altfel, intens criticat în literatura de specialitate. Este adevărat că pare puțin acceptabil faptul de a limita orice alegere publică la o comparație între doar două soluții. Dar chiar abandonînd această condiție contestabilă, nu se rezolvă imposibilitatea revelată de către Arrow. 14.2.3.2. Teorema imposibilității a lui Sen Amartya Sen (în 1970) reia problema pusă de Arrow, renunțînd la al cincilea postulat. Potrivit concepției sale, o regulă a alegerilor colective trebuie să respecte patru condiții: primele trei
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
altă parte, această trăire într-o limbă presupune o organizare a unui anumit "locaș al cuvîntului" care se joacă în tensi unile lingvistice, culturale, estetice, chiar politice. În Elveția ro mandă, această "supraconștiință a scriitorului francofon" capătă accente inedite: Se revelează astfel un nou imaginar francofon, care nu mai este cel al generalităților abuzive, ci al singularităților și tensiunilor creatoare de limbaje." (Lise Gauvin, 1997) Este vorba, acolo, de a circumscrie niște particularități ale vorbirii din Vaud sau din Valois, de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
limbă." (Glissant, Gauvin, 2010) Franceza este o limbă-gazdă pentru scriitori veniți din toate colțurile lumii. Dincolo de rațiunile politice, fiecare caută și găsește în ea răspunsuri structurante pe care nu le-a găsit în limba sa maternă, și făcînd aceasta, le revelă nativilor francezi înșiși drumuri neeplorate în propria limbă. Iată, spre exemplu, confesiunea expli cită a scriitoarei daneze Pia Petersen: Nu m-am împăcat niciodată cu spiritul Nordului. Îmi place dezbaterea, îmi place să vorbesc. M-am simțit în largul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mintea celuilalt (chiar dacă, în aparență, îi e tot atît de străin ca Străinul camusian), formu lînd idei care nu îi aparțin (sau pe care nu și le cunoștea anterior), confundînd ipostazele autorului, naratorului și cititorului în acel eu atotcuprinzător, care revelează, în fond, o formă de memorie a sub conștientului colectiv. Interiorizarea celuilalt printr-o intimitate excepțională, aproape imposibilă în relațiile "reale", deschide propria ființă spre ascultarea acelor voci multiple care vorbesc, trăiesc, acționează în noi. Polifonia revendicată de roman, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
afectivitatea luminoasă, dincolo de atotputernicia unei Științe concrete. Singură printre cărți, Cartea crapă sub presiunea unei posibilități infinite, deschisă Omului, a unui Absurd gata în orice clipă să rupă 'seriozitatea' unei Puteri la care suntem invitați să participăm ; doar ea ne revelează sensul, amploarea și soluția misterului care face din existent un alienat irezistibil îndemnat să sucombe magiei care are drept sursă Neantul, drept motor păcatul și drept vehicul cunoaș terea autonomă. (Benjamin Fondane, Le Lundi existentiel) Fondane stabilește această distincție în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
explicit din roman), un pasionat cititor nu doar de literatură franceză, ci și de istorie și politică rusă, atras în mod special de originile și manifestările totalitarismului ca plagă înscrisă parcă în genele noastre umane. Și același Hervé Bel îți revelează, cu o măiestrie psihologică aproape înspăimîntătoare, un spațiu concentraționar aurit, dezvăluind cinismul unei lumi pe care o cunoaște bine, deși nu i-a trăit monstruozitatea pe propria-i piele (cum s-a întîmplat, de pildă, cu Amélie Nothomb în societatea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dacă avea să vorbească doar pe durata unui paragraf sau a întregii cărți. După cum nu știa de ce căzuse și se trezise pe jos. De fapt, afirmă el într-un interviu, "am impresia că scriitura induce povestea și că povestea se revelează de la sine. Cînd scriu, simt că scriitura e pe cale de a construi povestea." Care nu e istoria unui viol, acesta e doar declicul romanului. Oricum, simpatia cititorului e împărțită ; dacă la început, compasiunea față de personajul Michèle e indiscutabilă, treptat, aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pentru fotografie? Care din aceste două discipline contează mai mult pentru dvs.? Nu prea le diferențiez. Scopul iubirii îmi pare a fi să ajungi la o fotografie, una singură, absolută, a femeii iubite. Iar scopul foto grafiei este de a revela iubirea pe care o simți într-o singură imagine. Istoria se îneacă la mal Parisul trăiește sub vraja marelui Nord de cîțiva ani, de cînd s-a lăsat pradă unei noi mode literare și a primit cu brațele deschise literaturile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
aceiași, dar dintr-o perspectivă diferită, pe care îi parcurge și Paul Morand în al său Jurnal inutil, de n-ar fi decît savuroasele evocări ale aranjamentelor de culise și desfășurărilor diplomatice prilejuite de alegerile la Academia franceză -, dar ne revelează în primul rînd un Mauriac îndrăgostit de viață și de frumusețea creației, sfîșiat între dorințe multiple și adesea contradictorii. Memorii intime, aceste scrisori ni-l aduc aproape pe omul angajat, martor activ și combatant în conflictele majore ale epocii sale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
niște mici proiectile de care nimeni nu scapă, odată intrat în raza lor de acțiune. Demult deja, și-a vîndut corespondența, manuscrisele inedite de romane și piese de teatru, fotografiile de familie, cărțile, pînă și mașina de scris care a revelat-o lumii literare prin celebra trilogie a gemenilor, totul a fost predat Arhivelor Literare Elvețiene. Mai puțin jurnalul. Pe care nu-l vom cunoaște niciodată, pentru că l-a ars. Fiică de învățător, Agota Kristof s-a născut în 1935 în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Baudrillard viteza ce pare a caracteriza America o transformă într-un tărâm al hiperrealității. Dincolo de a fi doar o continuare în altă tonalitate a jurnalului Cool Memories și de a căuta în America o posibilă oglindă a Europei, care să reveleze noi trăsături ale sale, ceea ce este important este aplicarea teoriei simulacrului acestui "obiect" particular care este America. Aceasta nu este doar un deșert uriaș, o "gigantică hologramă" sau un imens cinematograf, ci este și simulacrul perfect, dar care poate fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu forțe care o subminează intern și extern. Enciclopediile virtuale poliglote menționează structurile colegiale și conciliare bazate pe speranța în rituri și ceremonii stabile. Până în Evul Mediu târziu, catolicii și ortodocșii au împărtășit principiul tradiției și credința că Evanghelia se revelează mereu prin Sfântul Duh. Teologii și filosofii creștini recomandau, după model ebraic, patru interpretări ale Scripturii: aproape de litera scrisă, prin trimiteri aluzive la alte sensuri decât cele ce rezultă din pronunțarea sensibilă a cuvintelor, interpretarea figurată prin parabole, legende, proverbe
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sunt și crizele științelor omului. Deoarece în Occident atât Biserica, cât și statele sunt presate de timpul istoric trecător, apare conflictul dintre empirism și raționalism, dintre relativ și absolut, dintre scepticism și dogmatism. Spre deosebire de Occident, Orientul musulman are o religie revelată prin Coran, iar societatea este organizată de Biserică, de ierarhia ecleziastică, juridico-politică din țările islamice. Popoarele islamice nu-și reprezintă istoric devenirea, ci potrivit suratelor Coranului, sub îndrumările interpretative ale imamului (la șiiți) și ale califului la sunniți. Pentru facilitarea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
vedere spiritual cât și artistic, o prezintă balada românească a Meșterului Manole. Este, deci, semnificativ că geniul popular românesc și-a dat expresia lui maximă în acest mit al jertfei creatoare. Cu atât mai semnificativ, cu cât cealaltă capodoperă, Miorița, revelează și ea tot un mit al morții (...) Pentru că pentru români, ca și pentru atâtea alte culturi, moartea nu e o extincție, nici măcar o împuținare a existenței ci un nou mod de a fi, o nouă existență, pe un alt nivel
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
recunoașterii reciproce a su biectului și obiectului deopotrivă. Democrit, explicând cunoaș terea ca interpenetrare materială a subiectului și a obi ectului, se apropie, deși doar funcțional, de teoria romantică a cu noaș terii „ironice“, care deconstruiește obiectul pentru a-i revela natura infinită. Obiectul este o teză, afirmă Novalis, iar abso lutul este recunoașterea acesteia. Încă o dată, prin conceptul romantic al absolutului, Benjamin se opune de fapt, ca și în cazul kantianismului, înțelegerii abstracte a transcendenței. Finitul, lumea, obiectul își regăsesc
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
reasuma din perspectiva originii lor în limba adamică. Libertatea traducătorului, arată Benjamin, este de fapt consecința fidelității maxime față de strălucirea paradiziacă a limbii ca numire a na turii spirituale a lucrurilor. Principiul teoretic al traducerii este, astfel, acela că textul revelează în mod esențial, se înscrie în orizontul adevărului și astfel conține în sine posibilitatea nelimitată a propriei traduceri. Reflecții interesante în marginea textului lui Benjamin sunt de găsit la George Steiner. În primul rând, sunt identificate sursele unei astfel de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Willy Haas, pentru care veritabilul subiect al Procesului este uitarea, iar în alt loc, vorbind despre personajul lui Kafka, Odradek, stabilește o corespondență între curtea de judecată și podul cu vechituri, cu lucruri uitate și nefolositoare. În experiența istorică este revelat caracterul de ruină al acestei lumi, pe care Mesia va veni s-o mântuiască. „Pregătirea“ venirii, care nu poate fi nici anticipată, nici cunoscută, are loc printr-un gest menționat de Benjamin în legătură cu o altă figură de care am mai
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a conceptului, poate pregăti terenul pentru neanticipatul eveniment al venirii lui Mesia: „Das Recht, das nicht mehr praktiziert und nur studiert wird, das ist die Pforte der Gerechtigkeit.“ În studiu, lucrurile devin scriitură (das Dasein in Schrift verwandelt) și își revelează astfel caracterul de ruină. Ca în multe locuri în scrierile lui Benjamin, Mesia apare pe nesimțite, acolo unde te aștepți mai puțin, este chemat doar indirect: de surzenia lumii, de afundarea în propria ei cădere, de covârșitoarea greutate a materiei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
2. Momentul politic Dimensiunea politică a experienței urbane a flaneurului decurge dintr-o dublă sursă. Pe de o parte, este vorba de caracterul marginal al unei asemenea figuri, schițat oarecum indirect mai sus. Această poziție a flaneurului îi permite să reveleze peisajul urban în mulțimea formelor sale pe fundalul unor tipare culturale înghețate, să deconstruiască mecanismele mărfii și să transforme mulțimile metropolei în interlocutor. Pe de altă parte, este vorba de dialectica constitutivă flaneurului între caracterul public și cel privat al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]