2,299 matches
-
propriul beneficiu și În disprețul omenirii pe care nu dă doi bani (acesta este punctul de contact cu discursul lui Beigbeder, intrat pentru totdeauna În pielea de nebun al regelui). Dar În nici un alt fel n-ar putea deveni Houellebecq revelatorul unei epoci, astăzi, cînd singurele adevăruri acceptate sînt cele survenite prin vehiculul umorului negru. Dacă Daniel 1 este un comic, Houellebecq nu glumește deloc literatura sa este declarat maximalistă. Patetismul lui deranjează uneori, dar el nu face altceva decît să
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
franceză, cea mai citită, Cărțile ei se scriu pentru a celebra un deznodământ care rămâne Înscris În piatră imortalizând câte un moment care frânge, definitiv uneori, traseul unei vieți. Propozițiile scurte, alerte, Încadrate de aforisme edificatoare sau glosate de cugetări revelatoare bine plasate, Înlănțuite cu un desăvârșit simț diegetic, constituie o armată disciplinată care Înaintează spre inamic și care, În clipa ridicării săbiilor, Își trage răsuflarea, privește obiectivul, pentru a-și Închide apoi acolada. Eficiența este calitatea cea mai evidentă a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o Împiedica să se manifeste ca atare, ca literatură. Tot de la Beckett provine cultul francez pentru lucru - corelativ neutru și imun al ființei -, conform convingerii că „accidentul precedă substanța”. De-aici, atenția acordată de Noii Romancieri detaliilor aparent insignifiante, ca revelatoare ale ipostazelor „substanței”, știut fiind că accesul la aceasta este oricum În afara omenescului. Gradul zero este temperatura textelor beckettiene. Un Îngheț premeditat, la limita lui de sus, o povestire fără sfîrșit și, dacă s-ar fi putut, fără Început, o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cel ce stă la pândă, nevăzut, nu are cum să nu se lase păcălit de ceea ce se desfășoară sub ochii lui, fără ca protagoniștii să-i bănuiască prezența. O scenă jucată fără spectatori nu-i poate furniza martorului ascuns decât informații revelatoare, demne de crezare - pe această convingere își fondează Iago strategia. Logica vicleană a supraveghetorului real exploatează logica (și mai ales psihologia) supraveghetorilor naivi, a acestor „martori fără voie”. Prizonieri ai încrederii în virtuțile supravegherii, ei devin victimele unei manipulări abile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
la rândul său, Hamlet vrea să descopere secretul regelui și să verifice astfel adevărul spuselor Fantomei. A supraveghea înseamnă aici a da la iveală. Așadar, în ambele cazuri, nu avem de-a face cu o supraveghere preventivă, ci cu una revelatoare. Nici una dintre părțile aflate în conflict nu poate acționa dacă nu cunoaște taina celeilalte. Dar, deși recurg la aceleași strategii, nu au și aceiași sorți de izbândă: acolo unde una eșuează, cealaltă reușește. În ultimă instanță, ceea ce frapează este faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cele comunitare, în favoarea celor din urmă. Desigur, factorii de ordin social și cei educativi, care decid dezvoltarea și integrarea ființei umane în mediul social, condiționează și formarea unor motive de esență socială, denumite și „secundare”. Tiberiu Bogdan dă un exemplu revelator, în acest sens: „Dacă suntem crescuți în tandrețe și iubire grijulie, vom învăța că asocierea cu alți oameni este o sursă de satisfacție, și în cazul unei educabilități optime vom merge pe linia sociabilității. Dacă însă creșterea în condiții de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fixate de normele școlare și cele sociale. Această acțiune complexă de alegere și dozare justă a măsurilor de dezvoltare a „ activităților” și „frânelor” va influența succesul educativ numai în situația în care „frânarea” nu primește caracterul unui „dresaj”. Sunt deosebit de revelatoare, în acest sens, remarcile lui V. Pavelcu: „Partea cea mai dificilă din opera educativă este formarea conduitei de «obligativitate», de sentiment al datoriei și răspunderii. Reacțiile infantile, perseverarea așa-ziselor «complexe de frustrație» nu sunt decât stereotipe vechi, refractare normelor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cu mila nenorocitului pentru alți nenorociți și, înțelegerea durerii străine, durerea proprie se alină și se transformă. Mânia se potolește. I se prezintă gândul dreptății și al restituțiilor necesare în lume. Omul triumfă”. Iată acele memorabile cuvinte ale regelui Lear, revelatoare pentru profunda schimbare și umanizare a omului din el: „Voi, desperați și oropsiți ai sorții, Pe vremea asta unde vă-aciuați Sub lovitura ei necruțătoare, Cu capul gol și costelivi de foame, Și-mbrăcămintea numai găuri toată, Să țineți piept
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
se afla. Ideea că în lipsă va fi înșelat de Ella devine, însă, un fel de obsesie urmând ca verificarea faptului, prin dovezi sigure, să pună capăt acestei întrebări chinuitoare. Pentru a obține aceste certitudini liniștitoare, Gheorghidiu urzește un plan, revelator pentru intensitatea zbuciumului interior: „La ora zece mă voi ascunde pe o uliță vecină, de unde pot supraveghea intrarea și ieșirea din casă. Dacă ea pleacă de-acasă, o voi urmări pînă la locuința lui. Dacă vine el la ea, voi
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
prin sugestiile lui. N-aveam nici o dovadă că mă înșela, dar aveam acum certitudinea că acest gest vine dintr-o deprindere de a poza goală, de «a face impresie», de care ea nu-și mai dă seama, și care era revelator pentru ceea ce nu știam eu... Acum, în acreala blazată a gestului ei, în poza independentă cu care aprindea, cu degetele întârziat răsfirate, chibritul, vedeam o nouă întărire a bănuielii că sunt înșelat. În lumea ei, asemenea atitudini trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
lirica lui Liviu Antonesei poate fi justificată de varii motive poetice sau trăsături formale. Între ele: componentele poematice de influență și expresie modernistă, topite într-un aliaj semantic în care metalul dominant este moartea cuvântului; obsesiva invocare a "Cuvântului profetic", revelator de lumi semantice; căutarea asiduă și, imediat, refuzul iluminării (rimbaudiene?) prin cuvântul ce dă glas "splendidei străluciri a/ dezastrelor intrapsihice, interpsihice, intens specifice,/ cu adevărat ospifice" (Fragmente alese din viața de zi cu zi a grefierului); teroarea determinată de posibilitatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vid). Indiferent de forma sub care era vizualizat poetic "chip zburător, pasăre-om" sau "chip de-animal" -, Îngerul lui Blaga era înzestrat cu un instinct unic: acela al luminii. Îngerii lui Dan Laurențiu sunt mai degrabă înzestrați cu instinctul întunericului revelator, grație căruia îl poate însoți, nestingherit, pe creator sau chiar i se poate substitui. A se observa, spre exemplu, că îngerul negru sau îngerul mort apare ori de câte ori poetului i se amplifică senzația că pășește pe "drumul abisului" sau că, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unice, iubite de altfel cu ardoare (În golul dintre tine și mine), în fine, nici măcar întâlnirea bizară cu propria moarte (Poate suntem de plâns), nu vor putea fi percepute la fel de dramatic precum zbaterea cumplită a cuvintelor în căutarea actului poetic revelator de frumuseți ocultate în subteranele lumii vizibilului. Examenul autoscopic anterior păruse, ce-i drept, a dezvălui alte cauze ale suferinței auctoriale: riscul inerent al dispersiei identitare, al pierderii sau al rătăcirii de sine ("mă rătăcesc prin mine/ uneori/ cum se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și Calypso, Don Quijote și copiii lui Faust, Achim Von Arnim și Creangă, Dostoievski și Bulgakov, Muzil și Freud. Eroul captiv în atelier... redă apoi succint și interpretează cu gust detalii biografice (mai mult sau mai puțin picante, în orice caz revelatorii din perspectiva impactului asupra operei) și programe artistice (acestea din urmă, fără excepție, definitorii pentru istoria artelor universale). Rând pe rând, sunt somați, citați sau chiar transformați în personaje pitorești Leonardo, Rembrandt, Vermeer, "pictorul curții, Arcimboldo", Rousseau "vameșul", Van Gogh
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de sângele devenit "cerneală de scris" (Sângele mă părăsi mă striga) și de Mâna scriitoare, un fel de alteritate stranie, ce îl locuiește în timpul actului scriptural etc. Întregi, obsesiile subsecvente temei creației (mâna scriitoare, manuscrisul taumaturgic, logosul mundifer, semnele scripturale revelatorii) trec și în următorul volum de poeme, Aproape un cerc (Editura Alfa, Iași, 2002), confirmând observația postfațatorului, Liviu Leonte, după care "Nicolae Panaite cultivă (doar) câteva teme, asumate, reluate cu imperceptibile nuanțări până la epuizarea lor". La fel, noctambulismul invocat adesea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetic al criticului și istoricului literar Constantin Pricop, proiect finalizat, cel puțin până acum, cu un singur volum de versuri, Viața fără sentimente (Editura Cartea Românească, București, 1982). Cartea nu se nutrește din marile iluminări ontopoetice și nici din extazele revelatorii. Textul intitulat Revelație constă de altfel într-o descripție, punctuală și expurgată de orice licărire de afectivitate, a unui interior domestic vag personalizat: "Unghiul drept/ tăblia mesei/ flori roșii/ geometrice-n covor/ tușul galben/ negru/ albastru/ paharul/ cristalul perfect/ aparatul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
toate zilele, din volumul Sinucigași de lux (1996), au mai degrabă statutul de enclavă textuală și nu știrbesc impresia de ansamblu, aceea că ne aflăm în fața unui lirism intens reflexiv, stimulat de provocările majore ale destinului artistului, adică întâlnirile sale revelatorii cu erosul, creația și moartea. Pe claviatura acestor teme, el dovedește că poate alcătui arpegii distincte, în care sonurile dominante vizează, cel mai adesea, fie relația tensionată cu divinitatea, fie creația, formă de alienare și moarte ("poem înstrăinat inel/ cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Dan Laurențiu, nota cu exactitate "Vocația orfică a poetului, de reintegrare prin strălucita extincție în regnurile naturii, de restabilire a echilibrului cu universul, a celui care o clipă s-a rătăcit de el, contestându-l"). Din moment ce destinul protagoniștilor acestor istorii revelatorii concepute de poetul Mihai Ursachi pare guvernat de principiul transsubstanțierii, al înălțării din straturile obscure ale umanului la treapta imuabilă a Spiritului, întreaga lui poezie poate fi considerată ca proiecție solemnizată a unei questa ideale, care are ca finalitate emanciparea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
grad de ofițer (2004), Premiul pentru poezie al Festivalului Internațional "Nichita Stănescu" (2010), Premiul pentru autor consacrat la Congresul Național de Poezie (2011). Regimul eului "seismograf" propriu cărților lui Lucian Vasiliu este situat în permanență sub semnul contrarietății, al paradoxului revelator, al uniunii contrariilor într-un tot miraculos sau măcar bine ordonat. Urmărind ofertele sale de lumi poetice, de la Mona-Monada (Editura Junimea, Iași, 1981) și până la ultimele Lucianograme (Editura Axa, Botoșani, 1999), se poate astfel decela un soi de centripetism structural
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și logică a discursului mitologic. Analiza sociologică și observația psihiatrică tind să se confunde. Și nu are importanță, în acest caz, care dintre cele două interpretări este luată în considerație. În ceea ce privește istoria, ambele se asociază și conferă mitului rolul de revelator. Se pare că prin studierea acestor vise o societate își revelă ceea ce, indiscutabil, este în ea dezordine și suferință. ÎN CĂUTAREA UNEI BISERICI Trebuie totuși să mergem mai departe. Însăși literatura Complotului ne invită s-o facem. Și, pentru a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nevoii de siguranță și protecție, celălalt unei reacții simultane, aceea a orgoliului rănit, a chemării la luptă și la acțiune. Marcat, condiționat de contextul evenimențial în care se manifestă, mitul poate apărea, chiar într-un mod mai sugestiv, drept un revelator ideologic, drept reflexul unui sistem de valori sau al unei anumite mentalități. E suficient să urmărim destinul postum al legendei napoleoniene, pentru a vedea în Napoleon în cel al romanticilor, al pașoptiștilor și al scriitorilor tineri de la sfîrșitul secolului una
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
urîțeniei, corupției și tiraniei "civilizației 47". Periodica lor Vîrstă de aur nu este decît o durată repede trecătoare. Dar programul "naturian" redactat de desenatorul Gravelle (autor al unei lucrări intitulate Starea firească și publicată în 1894) nu este mai puțin revelator pentru o adevărată stare de spirit. În starea lor firească, [proclamă acest text sub forma unui manifest] regiunile fertile ale pâmîntului aveau o floră și o faună originară bogată și variată... Susținem că mizeria nu este ceva fatal Că doar
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cu o perspectivă de reflecție mai generală. Pentru cel care reinserează imaginarul în țesătura istoriei tuturor societăților contemporane, care acceptă să i se pună întrebări referitoare la originea, la dezvoltarea și la funcțiile lor, manifestările acestui imaginar devin adevărate substanțe revelatoare. Revelatoare a unor crize dintre cele mai profunde și mai persistente, ce caracterizează o anumită cultură și o anumită civilizație. Revelatoare, de asemenea, a unora dintre cele mai acute probleme, pe care însăși evoluția civilizației le creează omului de azi
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
o perspectivă de reflecție mai generală. Pentru cel care reinserează imaginarul în țesătura istoriei tuturor societăților contemporane, care acceptă să i se pună întrebări referitoare la originea, la dezvoltarea și la funcțiile lor, manifestările acestui imaginar devin adevărate substanțe revelatoare. Revelatoare a unor crize dintre cele mai profunde și mai persistente, ce caracterizează o anumită cultură și o anumită civilizație. Revelatoare, de asemenea, a unora dintre cele mai acute probleme, pe care însăși evoluția civilizației le creează omului de azi. Nu
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
i se pună întrebări referitoare la originea, la dezvoltarea și la funcțiile lor, manifestările acestui imaginar devin adevărate substanțe revelatoare. Revelatoare a unor crize dintre cele mai profunde și mai persistente, ce caracterizează o anumită cultură și o anumită civilizație. Revelatoare, de asemenea, a unora dintre cele mai acute probleme, pe care însăși evoluția civilizației le creează omului de azi. Nu putem neglija faptul că cele patru sisteme de reprezentare mitică pe care am încercat să le conturăm, fiecare solid structurat
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]