7,801 matches
-
au purtat pașii până aici. Ei au fost călăuziți de sufletul dumitale. Ți-am spus că forma crimei e modelată după intelectul autorului ei. Gândește-te la tovarășii dumitale, În Cerul al Treilea. Francesco d’Ascoli, cu credința lui În rigoarea abstractă a mișcărilor cerești, În geometria absolută a destinului. Și Bruno Ammannati, teologul. Gata să urce pe rug, la capătul drumului său, călăuză oarbă a altor orbi. Antonio da Peretola, stăpânit de visul de a-i uni pe toți oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi interesat de lucrurile astea; În economia dialogului nostru Însă sunt cu totul periferice, așa că nu voi Întârzia foarte mult asupra lor. Sper că nu ai nimic Împotrivă. - Dimpotrivă. - Perfect. Să ne vedem atunci de-ale noastre . Cu modestia de rigoare, pot să te asigur că nu vei fi decepționat de ce-o să auzi. 5 - Personal, am investit oarecare interes pentru acest caz, din motive nu tocmai științifice, a reluat după o scurtă pauză Adam Adam. Am constatat cu amuzament că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prezent, trecut sau viitor. O dulce toropeală a prins să-mi dea târcoale și cred că am ațipit puțin - câteva minute, probabil. Eram convins de asta pentru că, atunci când am deschis ochii, am realizat că Încă nu intrasem În Paris. Pentru rigoare, m-am uitat, totuși, la ceas - gest aproape mecanic, cu care, În amfiteatru, din când În când, verificam cât mai aveam la dispoziție până la Încheierea prelegerii: Îmi plăcea mult ca semnalul sonor care anunța pauza să coincidă cu ultima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
escalopului cu ciuperci? Trebuia să găsesc ceva - un cuvânt, o nuanță a vocii chelbosului - care să-mi ofere măcar un Început de explicație cât de cât rezonabilă pentru mizanscena aceea funambulescă. Din păcate, eram fie obosit, fie tulburat peste măsură: rigoarea și vigoarea spiritului meu analitic cu care, Îndeobște, mă mândream nevoie mare, erau acum În grea suferință. Indiferent dincotro Încercam să-l atac, să-i pătrund miezul rațional, discursul pirpiriului continua să se deseneze obscur și impenetrabil, aproape ermetic. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
trece prin minte și faptul că unora le place să Înceapă ziua cu stomacul plin, ar fi perfect. Deh, homo sum et nihil humani a me alienum puto, vorba lui Terențiu și maxima preferată a lui Marx. De fapt, la rigoare, dictonul Îi este doar atribuit dramaturgului latin, nu Îi și aparține: personajul din Heautontimorumenos care rostește celebra replică precizează limpede că nu face decât să citeze vorbele altcuiva, un autor contemporan cu Terențiu, al cărui nume istoria, ingrată cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a face cu o simplă rețea internă, utilă, În cel mai bun caz, pentru a-i expedia Evelinei un mesaj duios sau taciturnului setul cuvenit de salutări amicale. Recunosc, nutream sincere resentimente la adresa domnului Howard, deși eram conștient că, la rigoare, nu prea aveam ce să-i reproșez. Omul Își jucase perfect rolul În mișculația de la aeroport, iar ulterior se comportase chiar rezonabil. Mă rog, rezonabilitatea lui țeapănă și lapidară, totuși preferabilă amabilității prefabricate a lui Zoran, pe care bilețelul Evelinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
contrariat să constat că nu acesta era efectul, ci altul. Cu totul și cu totul altul. Nepăsare? Liniște? Tembelism pseudointelectual travestit În curiozitate științifică? Mi-e greu să precizez. Mai degrabă o mixtură confuză din toate, plus Întrebarea adiacentă de rigoare: ce va urma? Pentru că nu Încăpea nici o Îndoială: mă mai așteptau și alte surprize. Mai mari? Mai mici? De aceleași proporții? Bine gândul nu sfârșeam; prima dintre ele s-a și ivit, În forma și formele răvășitoare ale Evelinei. Calma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și orchestrează, În noaptea de 12 spre 13 octombrie 1307, teribila operațiune care se soldează cu uciderea sau punerea sub acuzația de erezie a mii de membri ai Ordinului Templului. Li se confiscă averile și, timp de șapte ani, cunosc rigorile cercetării inchiziționale și meșteșugul cumplit al torturii dus la perfecțiune de călugării dominicani Încă din urmă cu un secol, când Îl exersaseră pe pielea catarilor. Nimeni nu rezistă la aceste chinuri bestiale. Mărturisesc tot ce li se cere, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
păcătosul este scos din celula În care nu va mai reveni niciodată, paznicii Îl conduc pe drumul către rug, nu către poarta Închisorii, cum se Întâmplă, de fapt. O mită substanțială reprezenta și atunci un argument În măsură să topească rigorile oricăror regulamente... Florian de Squint este profund tulburat de ce află. Nu Însă și copleșit; dimpotrivă. Zguduitoarele revelații Îi mobilizează simțurile și-i stimulează perspicacitatea. Întrevede ca iluminat o șansă de salvare de la pedeapsa capitală care Îl așteaptă. Face, așadar, apel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
enigmatica și venerabila doamnă căreia, În schimbul domeniului, Îi asigură o rentă viageră. De fapt, ea continuă să stea În casa parohială, dar se Întâlnesc zilnic, mănâncă Împreună și tot Împreună derulează Întreg ansamblul de activități domestice ce alcătuiesc și definesc rigorile unui menaj comun. Bătrâna doamnă este o nostalgică a vremurilor de altădată și se pretinde deținătoarea unor secrete Încredințate cu limbă de moarte de abatele Bérenger Saunière. Îl asigură repetat pe Noel Corbu că Într-o zi va fi bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
inerente și de frustrarea pe care o induce lipsa contactului cu exteriorul, cu lumea, În general, trebuie să fii de acord cu mine că Centrul nu este nici o pușcărie, nici o cazarmă sau o celulă de teroriști fioroși. Cu micile ei rigori, rămâne totuși o adunare de oameni de știință mai degrabă neîndemânatici și inocenți În materie de organizare paramilitară, să spunem, care pot să părăsească locul pentru intervale de timp mai mari ori mai mici, după nevoi. După ce vei depune jurământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
coridoare, iar undeva În mijlocul coridorului principal, o masă dreptunghiulară, ca acelea plasate În saloanele de conferințe ale marilor hoteluri. N-am Înțeles la ce servea, de vreme ce În Încăperea cu pricina n-avea acces decât Magistrul?! Mă rog, cu excepțiile de rigoare... După recunoașterea de ansamblu, operată din priviri, stând nemișcat lângă comutatorul de la intrare, de pe care nu-mi desprinsesem Încă degetul, gata să-l apăs În orice clipă, am făcut câțiva pași În interiorul hardughiei. Treaba asta mi-a adus un folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să afișeze permanent Încrederea superioară menită să ridice moralul subordonaților. Când am intrat, Roger Howard presta În plin exercițiu de Îndeplinire a misiunii primite de la Eveline: temporizarea discuțiilor. Se străduia să fie convingător, dar era mai degrabă patetic, amesteca fără rigoare considerații de ordin științific și precepte morale desuete - corectitudine, umanism, datorie, mă rog, chestii de-astea subțiri, pe care Zoran le asculta cu un aer indulgent. - Riscăm să transformăm Centrul Într-un focar incontrolabil de terorism internațional, Într-un instrument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în treacăt - spuse căpitanul Tresoro. — Ei, o dată, mai treacă-meargă, dar să stai acolo ani în șir, fără o lescaie... - spuse Amada. — Noi eram două fetițe vesele, zvăpăiate, învățate cu surugiii, cu călătorii, cu hanurile - urmă Fibbia. Ciocnindu-se brusc cu rigorile sistemului monahal, cu sculatul la cinci și culcatul în chilie, adolescența noastră, care prinsese să se dezvolte, s-a prăbușit. — Unde mai pui că de citit nu știam citi, de scris nu știam scrie, iar greaca, latina și germana erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
l-a adus pe potcovar la sapă de lemn, așa că micul Pietro va fi dat fără prea multe regrete, încă de la cinci ani, unei mănăstiri franciscane din apropiere. Copilul, slăbuț, palid, cu păr castaniu cârlionțat, înainte de a se învăța cu rigorile vieții monahale și-ale gramaticii latine (va păstra de-a lungul întregii sale vieți o ușoară aversiune pentru prepozițiile cu cazul ablativî învață să vorbească cu păsările, gâzele și celelalte blânde animale din grădina mănăstirii, asemeni întemeietorului ordinului ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se simțea în stare să-și pună gândurile în ordine, sau cerându-i, poate, să-l lămurească din cauza cărui capriciu îngăduise să se întâmple așa ceva. El era un om corect și familia sa era o familie onorabilă, care respectase cu rigoare legile divine și, prin urmare, nu înțelegea de ce destinul se încăpățâna să-i urmărească până și în inima deșertului. Dacă tatăl său păcătuise cu ceva, plătise îndeajuns pentru asta cu propria lui viață, iar ei, fiii lui, fără să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pentru a fi fericiți. Absolvise dreptul, ajunsese directorul unei secții importante la telefoane, scotea și o revistă, scria el Însuși versuri. Într-o zi s-a primit un denunț. După opt luni de detenție a fost eliberat cu scuzele de rigoare: Ne pare rău, dar ați fost victima unei erori judiciare. CÎnd m-am mai obișnuit cu Întunericul din cameră, am observat că era nebărbierit de multă vreme, avea buzele crăpate și Îngălbenite de tutunul ordinar al țigărilor naționale, Își ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am trecut prin viață fără să cunosc lumea? Cum de nu am trăit niciodată ca lumea? Merită oare să regret acest lucru? Îmi vine brusc În minte povestea rățuștii urîte. Simt ciocul de lemn al mamei uriașe, nesimțitoare, teribilă În rigoarea rotirilor ei concentrice, izbindu-mă la intervale egale cu o precizie de metronom În moalele capului. Dar, de undeva dintre trestii, cele treizeci de foueteuri ale Odettei-Odylle, tutu-urile ei În alb-negru, clișeul unei realități infinit mai vii, dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Cikatilo cu cincizeci și două de victime. Aici nu-i America și nici Ucraina! îl contrazise Simion Pop. Credeți că noi, în România, nu am avut asemenea monștri? Chiar Iașul se poate "lăuda" și, vă rog să sesizați ghilimelele de rigoare, cu unul dintre cei mai mari criminali în serie: Vasile Tcaciuc, care a ucis nu mai puțin de douăzeci și șase de persoane în numai cinci ani. Așa ceva nu-i cu putință. Și apoi, uită-te la intervalul de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
interpretarea lor. Mai trebuie adăugată o componentă a „echipamentelor” Cernat: dispune de un grad de cunoaștere a limbii române care-i asigură accesul la esențe și capacitatea de a se exprima pe înțelesul celor cărora cartea le este adresată. La rigoare, aceasta înseamnă informație prelucrată, decantată și organizată până la nivelul compatibil cu demonstrația pe care autorul o face în legătură cu acest col de geografie și istorie. Impresionează varietatea surselor consultate. A preluat și a menționat eforturile anterioare rămase nefinalizate (cazul Olimpiei Bădăluță
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
2-1, deși am fost rău bătuți la picioare. Era acolo, în echipa lor, un tractorist care demola tot. Ajunsă la picioarele lui Ilie Vraciu, îl croiește și îl seceră, iar Ilie, băiat fin, cu reacționează cu pumnii și înjurăturile de rigoare, nu, s-a dusă în fața lui și i-a spusă tare în graiul luncașilor: „Băi, urâtuli’!”. Râsă general, conflict închis, făr intervenția arbitrului de centru. A urmat o finală la Bacău, pe stadionul din Parcul Libertății, cu o echipă din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
putea dezvolta acolo o agricultură și un mare port destinat exportului producției. Toate „inimile” depind de această bază, a cărei absență ar însemna dispariția lor; ele utilizează strategii voluntariste pentru a avea un ascendent asupra celorlalte: armele lor sunt imitarea, rigoarea, forța, dirijismul, protecționismul și controlul schimburilor. Un oraș devine „inimă” dacă și clasa lui creativă este mai capabilă decât altele să întrunească mijloacele de a transforma un nou serviciu în produs industrial. Pentru aceasta, ea trebuie să stăpânească niște capitaluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
interminabilele coloane de mașini. Timp de vreo zece minute bune nu se mișcă nimic. Reporterul se străduia să umple timpul, imagina consiliile de familie din automobile, lăuda comunicarea ministrului, îi condamna pe atacatorii caselor, cerea să fie pedepsiți după toate rigorile legii, dar era evident că neliniștea punea stăpânire pe el încet încet, era mai mult decât clar că vorbele guvernului trecuseră pe lângă fugari, nu că el, așteptând încă miracolul de ultimă clipă, ar fi îndrăznit s-o spună, dar oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
plutire împotriva maiestuoasei nave a democrației. Așa este. Dacă se va dovedi, fără cea mai slabă urmă de îndoială, așa cum indică totul, că acea soție a medicului este vinovată, atunci cetățenii care respectă ordinea și legile vor cere ca maxima rigoare a justiției să cadă asupra capului ei. Și iată cum stau lucrurile. Femeia aceasta, care, având în vedere singularitatea cazului ei de acum patru ani, ar putea constitui un extrem de important element de studiu pentru comunitatea noastră științifică și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dirijor, trebuie să găsești tonul, se întâmplă însă că viziunea dirijorului nu servește reprezentarea muzicală și atunci trebuie să-și reconsidere spectacolul, tot așa e și în teatru, uite că secolul XXI vine cu retro cât încape, aduce căutările de rigoare, e un amestec de stiluri care echivalează cu multiculturalitatea, așa simt eu, regizor român, în România anului 2005. Apoi, eu cred că Regizorul vine de sus, e ca un Dumnezeu, ca, am zis, trebuie să facă totul cu smerenie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]