3,363 matches
-
personal, iremediabil de /personal // cei amici să dispere, unul rău să se-nfurie, într-o față iubire să nască / în una singură, din toate cîte o sa citeasca!". În majoritatea poemelor apar astfel de secvențe prozaice, biografiste, acoperite imediat de strălucirea rimelor sau neutralizate în palinodii voioase și cîntecele batjocoritoare ("mai mare necaz / decît să fii altul / nu e // nu e / nu e! // și sîngele suie / altu-n același / a) cap? // cap, ca să cadă / departe-n coadă // ce nu se cade / să nu
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]
-
Un fel de cosmetică a disperării. Pojar hermeneutic la lingurica ființei. Service existențial al sinelui. De întreținere. Care, în fine, odată descoperită și dezvoltată, îl împinge permanent la suprafață, făcându-l să țâșnească în zona turbionar-expresivă a cântecului. Desfășurat în rime îmbrățișate chagallnic. Euforistic. Aforistic. Aporistic. Cantautor: anonim. Morala românului e o chestiune strict personală. E sfântă. Inatacabilă. Un fel de strălucire mată a budoarului. Sau o șoaptă prelinsă în urechea libidoului (firește, dogmatic!). Ea nu poate face obiectul vreunei dezbateri
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
forma tiparului prim. Numărul de versuri, numărul de silabe în fiecare vers, ritmul, accentele, sunt aidoma și spun aproape fără rabaturi și în orice caz fără distorsionări ceea ce ținuse Mallarmé să spună. Nu doar o dată, Șerban Foarță păstrează până și rimele mallarmiene. In primul sonet, Salut (titlul este, desigur, același, în ambele limbi), cuvintele care încheie primele opt versuri sunt, în franceză, „vers, la coupe, une troupe, à l'envers, divers, la poupe, qui coupe, d'hivers", iar pe românește „vers
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
nordul și înmulțirea cu șapte. et j'en passe. După ce a pătruns toate tainele, Șerban Foarță se scuză pentru „surplusul x-ilor în tălmăcire (anume opt, pe lângă șase câți numără originalul)", dar realizează turul de forță de a păstra toate rimele: „onix, lampadophore, Phénix, amphore, nulptyx, sonore, au Styx, s'honore, un or, décor, nixe, encor, se fixe, le septuof ', devin „onix, lampadofore, și fix, devore, un ptyx, sonore, la Styx, sonor e, un nor, decor, nixe, magma lor, prolixe, în
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
vaci/ că umblă gîza asta grea ca plumbul/ și paște catifeaua prin copaci,// țineți-o bine ca să-i dăm cu prafuri/ otrăvitoare și chemați țigani...»/ Aud roind în jurul meu tarafuri/ și-ncerc să trec de treizeci de ani”. Avem aici rima poetică și un ritm adaptat ei, aproape muzical. Avem „cîntecul” ce reamintește finalul de etapă și imposibila ei prelungire, în cursul și pe suprafața noii cărți. Poetul pare că nu vrea să se maturizeze și să pășească în realitatea pe
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
mirare și minuni” și bolovanii sub care acesta, lovit, cade la pămînt sînt corecția necesară a unui zbor poetic pe care Democrația naturii l-a întrerupt. Numai șapte din cele treizeci și cinci de poezii ale volumului sînt din speța celor cu rimă: un sacrificiu, probabil, pentru un poet cu dexteritatea prozodică a lui Mircea Dinescu. Dar textul nu mai trebuie, în această nouă etapă, postevazionistă, să pară că este făcut, aranjat, potrivit în pagină în forme cumințitradiț ionaliste și cu respect al
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
al regulilor. Pentru a le contesta pe cele, strîmbe, din afara cărții și din prezentul celor care o citesc, poetul va renunța la regulile de versificare din interior, alegînd formula mai puțin „artistică”, dar mai autentică, a poeziei discursive. Versul cu rimă și comunicînd melodios cu un altul lasă loc versului liber, prozastic și prozaic, aspru și contondent, parte a unei demonstrații narativizate pe care vechile structuri prozodice o stînjenesc. Liricul însuși se atenuează ori dispare cu totul, pentru a face loc
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
baștină româno-teleormăneană. O carte care este splendidă, spiritual, prin poemele sale, cu parfum florentino-valah (sonete șlefuite, vorba Poetului Pădurii Nebune/Deli Orman: „până la os!” - și, cu adevărat, foarte greu poți „vâna” vreun șchiopătat de ritm! - dar, niciodată, un amurg de rimă!), și devine extrem de agreabilă, prin excepționalele gravuri renascentiste, ale lui CESARE RIPA („Cu ilustrații din CESARE RIPA - „DELLA NOVISSIMA ICONOLOGIA” - Padova, 1625). Cartea este segmentată/împărțită după anotimpuri și luni - numite conform tradiției și subnumite, doar aparent, conform simbolisticii antice
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
să fie cucerite Lumea și Iubirea. Din nou, două comple mentarități semantice, la THEODOR RĂPAN! Iubirea fiind echivalentul semantic-demiurgic al Armoniei Cosmice a Creației/POEZIA SACRĂ - Poetul poate să-și ofere și sincope terestre ale Iubirii, în favoarea Armoniilor Celeste ale RIMEI POETICE: „Vei îndrăzni, Madonă, cu asprime/Să mă condamni? O, nu, nu mă desfide!/ Pierdut pe veci mă exilez în rime!” - cf. Sonetul CCXCIV. ...În definitiv, Iubirea cu cadențe terestre a provocat Căderea - atunci, expierea să se facă (chiar dacă se
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
Cosmice a Creației/POEZIA SACRĂ - Poetul poate să-și ofere și sincope terestre ale Iubirii, în favoarea Armoniilor Celeste ale RIMEI POETICE: „Vei îndrăzni, Madonă, cu asprime/Să mă condamni? O, nu, nu mă desfide!/ Pierdut pe veci mă exilez în rime!” - cf. Sonetul CCXCIV. ...În definitiv, Iubirea cu cadențe terestre a provocat Căderea - atunci, expierea să se facă (chiar dacă se cam încalcă scripturistica veterotestamentară...) nu prin Femeia Terestră, ci prin Ipostaza sa MARIANICĂ - POEZIA (ei, da, Poezia, în Ipostaza ei Marianică
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
gardă redactorul revistei?... În primul rând, poemul original nu are titlu, ci doar trei asteriscuri. El este dedicat lui M. (ihail) Lozinski, ceea ce în traducere lipsește. Textul nu e din două catrene, ci e pur și simplu din 8 versuri. Rimele din original sunt încrucișate, nu împerecheate, ca în traducere. Iar pentru ca cititorul să-și poată face el însuși o părere despre... nereușita variantei propuse de S. C., reproduc: Durează fără sfârșit - ziua grea, de chihlimbar! Imposibilă-i tristețea, zadarnică-i așteptarea
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
care e cuprins. Psihanalizat acum (sic), transferă cu succes versurile în mintea acestuia, astfel că Mark se vindecă și se reîntoarce la viața sa normală. După câteva zile, reverendul îl vizitează pe scriitor, e într-o stare deplorabilă, ritmul și rimele îi umblă prin cap, provocându-i probleme de memorie și concentrare. Îi povestește acestuia câteva incidente în care sunetul (jingle) îi influențează munca, cum ar fi momentul din timpul slujbei când credincioșii își fac rugăciunile dând din cap în cadența
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
alb. Pentru cursa care costă Douăzeci biletu-i verde. Pentru cursa care costă Treizeci e biletul vânăt. Clanț ! făcând perforatorul, Face gaură în bilet. Cor Clanț! cu toții, frați iubiți! Faceți găuri unde știți.” „Poezia” tradusă se îndepărtează de originalul englezesc, lipsesc rimele în a doua parte a ei, este ceva mai amplă, iar culorile cât și prețul biletelor s-ar putea să fi fost autohtonizate. Unii contemporani mai pudibonzi i-au imputat cuvântul „gaură” din ultimul vers („Faceți găuri unde știți”), care
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
râzând cu atâta poftă!” Apoi tot textul, de după strofă, continuă cu aceeași precizie, originalului englezesc, inclusiv cu respectarea punctuației. A avut oare Eminescu originalul în față? Să mai luăm câteva fraze: „Am dat mai deunăzi într-o gazetă de aceste rime sunătoare și le-am citit de vreo câteva ori dupăolaltă. Ei bine, versurile acestea m-au luat cu totul în posesiune. În timpul dejunului îmi valsau prin crieri; și, când am început a-mi împătura șervetul, nu mai știam de am
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
or not. I had carefully laid out my day’s work the day before - thrilling tragedy in the novel which I am writing.” Să ne uităm peste câteva cuvinte. Într-adevăr „to come across” înseamnă „a da peste”; „jingle rhymes” = „rime sunătoare”; „a little time ago” = „mai deunăzi”. În propoziția: „They took instant and entire possession of me”, Eminescu introduce un colocvial „Ei bine” și reține foarte aproape echivalentul englezesc: „Ei bine,versurile acestea m-au luat cu totul în posesiune
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
Nicolae Manolescu Scriam în editorialul despre G. Topîrceanu că poetul Baladelor vesele și triste a fost unul dintre preferații mei în adolescență. Îi știam pe de rost o groază de versuri. Mă delectam cu extraordinarele lui rime și rîdeam cu poftă de spiritul ludic al atîtor versuri. Același lucru este valabil și pentru G. Coșbuc. Iarna pe uliță mi-a fermecat adolescența. Am început prin a compune versuri care îl imitau fidel pe poetul idilelor. Îmi plăceau
Poezia adolescenței, adolescența poeziei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15208_a_16533]
-
strategii de atragere a clienților (sic!) a întrecut măsura. În paginile unor publicații utilitare, de tipul ghid TV sau ghid al locurilor de petrecere a loisir-ului, se poate citi o pretins simpatică Odă a weekendului. Să tot torni la rime șchioape..., ar zice poetul. De conținut, să nu mai spunem. Oda weekendului e, pre versuri tocmite, Povestea unui om leneș, cu infinit mai puțin haz. Aflăm, așa, că la respectivul sfârșit de săptămână națiunea huzurește în pat până pe la orele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9174_a_10499]
-
s-a schimbat și norodul a lichidat "moșierimea, ciocoimea, bancherimea, profitorimea, trântorimea, plus tronul regal", aruncân-du-i "Ca pe niște balegă de cal,/ Peste râpă prăval". Poetul trebuie să coboare din turnul de fildeș și să se adapteze. Ritmul versurilor și rimele sunt de un comic involuntar: "Eu astralul cântăreț/Îngheț!/ Cad din lună./ Nu-i a bună./ ŤArta purăť nu mai are preț./ Bate vânt de furtună,/ Vremuri noi cer altă strună./ Să mă adapt?.../ Oare mai sunt apt?..." A. Toma
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
Promontoriu) Se află aici concentrate cîteva dintre procedeele pe care se bazează poezia „philippină“. Deși fără frecvența și ingeniozitatea din primele poezii, figurile fonetice rămîn prezente, în special aliterațiile (trompetele tembele, vechi violoncele), dar nu numai ele: figura fonetică a rimei și structura ei prozodică prezintă o mare importanță. Varietățile metrice constante nu șochează: în cele 12 versuri reproduse, înregistrăm 4 tipuri de metri (alexandrin clasic, endecasilab, nonnasilab și octosilab) cu neînsemnate licențe; le acompaniază o melodie iambică neîntreruptă. Interesantă este
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
și structura ei prozodică prezintă o mare importanță. Varietățile metrice constante nu șochează: în cele 12 versuri reproduse, înregistrăm 4 tipuri de metri (alexandrin clasic, endecasilab, nonnasilab și octosilab) cu neînsemnate licențe; le acompaniază o melodie iambică neîntreruptă. Interesantă este rima, figură fonetică decisivă: rime ingenioase și agramaticale (tembele - violoncele, noastre - albastre, an - tasmanian) stau alături de rime identice (noastre - noastre), utilizate în permanență de Philippide fără nici un complex; unele versuri nici nu se mai supun exigențelor rimei (Pe cel mai sudic
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
prezintă o mare importanță. Varietățile metrice constante nu șochează: în cele 12 versuri reproduse, înregistrăm 4 tipuri de metri (alexandrin clasic, endecasilab, nonnasilab și octosilab) cu neînsemnate licențe; le acompaniază o melodie iambică neîntreruptă. Interesantă este rima, figură fonetică decisivă: rime ingenioase și agramaticale (tembele - violoncele, noastre - albastre, an - tasmanian) stau alături de rime identice (noastre - noastre), utilizate în permanență de Philippide fără nici un complex; unele versuri nici nu se mai supun exigențelor rimei (Pe cel mai sudic promontoriu). Rimele înglobează și
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
versuri reproduse, înregistrăm 4 tipuri de metri (alexandrin clasic, endecasilab, nonnasilab și octosilab) cu neînsemnate licențe; le acompaniază o melodie iambică neîntreruptă. Interesantă este rima, figură fonetică decisivă: rime ingenioase și agramaticale (tembele - violoncele, noastre - albastre, an - tasmanian) stau alături de rime identice (noastre - noastre), utilizate în permanență de Philippide fără nici un complex; unele versuri nici nu se mai supun exigențelor rimei (Pe cel mai sudic promontoriu). Rimele înglobează și alte semnificații: în mijlocul strofei, noastre rimează cu visurile-albastre, sintagmă ce reunește cuvintele-cheie
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
iambică neîntreruptă. Interesantă este rima, figură fonetică decisivă: rime ingenioase și agramaticale (tembele - violoncele, noastre - albastre, an - tasmanian) stau alături de rime identice (noastre - noastre), utilizate în permanență de Philippide fără nici un complex; unele versuri nici nu se mai supun exigențelor rimei (Pe cel mai sudic promontoriu). Rimele înglobează și alte semnificații: în mijlocul strofei, noastre rimează cu visurile-albastre, sintagmă ce reunește cuvintele-cheie din întreaga poezie a lui Philippide. Vis (a visa, visare) posedă cea mai înaltă frecvență din poezia autorului și constituie
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
fonetică decisivă: rime ingenioase și agramaticale (tembele - violoncele, noastre - albastre, an - tasmanian) stau alături de rime identice (noastre - noastre), utilizate în permanență de Philippide fără nici un complex; unele versuri nici nu se mai supun exigențelor rimei (Pe cel mai sudic promontoriu). Rimele înglobează și alte semnificații: în mijlocul strofei, noastre rimează cu visurile-albastre, sintagmă ce reunește cuvintele-cheie din întreaga poezie a lui Philippide. Vis (a visa, visare) posedă cea mai înaltă frecvență din poezia autorului și constituie emblema acesteia; albastru apare și el
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
paște și dă lapte boul Marii e tot bou pe un orificiu plat nu-ncape un alivanti el iubește indiscret și incestuos o Tanti cu un sfert de duduiță și o clipă onanistă nu poți face vreo halviță: dar În rime doar există virgulă și de la cap ca un limax balerin ce-a-nghițit un handicap printre tufele de crin preoții nu pot ierta gândul care Îl Încurcă și-n licori de curara și curka...rămâne curka. STRUȚUL DIN PONTUS cu creionul acesta
Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]