4,067 matches
-
Mă încercau emoții inexplicabile și totuși în loc să fug, așa cum îmi stătea în fire, m-am trezit că deschid acea ușă. Dincolo de ea am găsit un hol pătrat, o masă exact lângă intrare, acoperită de o pânză plușată de culoare stacojie, roasă de ani, un teanc de bilete și un tip bâlbâit care-mi cerea șase lei ca să mă lase să intru. Am plătit imediat fiindcă auzeam voci cunoscute, am coborât scările spiralate apoi m-am întânit pentru prima oară în viață
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și ei foarte serioși, a ajuns la vîrsta pensionării. În ultima zi de lucru s-a Îndrăgostit nebunește de o tînără care a apărut Într-un spectacol de striptease, dar nu ca dansatoare, ci ca membră a grupului coral. Își rodea tot timpul unghiile, chiar și În timpul spectacolului. Nu era ea cine știe ce, dar faptul că-și rodea unghiile pare să-i fi plăcut lui În mod deosebit. S-a dus s-o vadă trei zile la rînd, după care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Îndrăgostit nebunește de o tînără care a apărut Într-un spectacol de striptease, dar nu ca dansatoare, ci ca membră a grupului coral. Își rodea tot timpul unghiile, chiar și În timpul spectacolului. Nu era ea cine știe ce, dar faptul că-și rodea unghiile pare să-i fi plăcut lui În mod deosebit. S-a dus s-o vadă trei zile la rînd, după care i-a scris o scrisoare În care și-a mărturisit pasiunea. În a patra zi lucrurile păreau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
caute În vreo agendă și cu același deget făcu o cută În perdea. Ce subțire era! Părea fără articulații. Avea probabil obiceiul să prindă Între degete tot ce-i ieșea În cale... poate vreo nouă apucătură, ca să evite să-și roadă unghiile. Perdeaua ciupită se mișcă ușor. Oare nu se Îmbătase puțin ? Dar negrul și galbenul erau semne de avertizare: „Atenție! Pericol!” — E adevărat, spuse ea cu voce joasă, enervantă, ca și cînd se pregătea să se confrunte cu cineva față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cred. Expresia feței, netedă ca ceara, deveni brusc aspră și severă, ca și cînd ai fi presărat-o cu nisip și În jurul buzelor ei ca niște sfîrcuri se formară cute mici, albe. Cu un aer de indiferență, Începu să-și roadă unghia de la degetul mare. — Nu mai spuneți așa ceva, continuă ea. Nu aveți nici o dovadă. — Dar dovada este o părticică din realitate. Ce naiba să fac... dacă nu te prea interesează faptele reale ?... — Nu, nu cred că putea să facă așa ceva. Recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
puteam considera decît prea efeminat, iar dacă era femeie - prea masculinizată. În Închipuirea mea Însă posesorul mîinii trebuie să fi fost bărbat, poate soțul femeii sau vreunul cu care trăia ea. Am avut senzația că s-a Închis În spatele zidului, ros de gelozie. Îmi imaginam privirile alunecoase ale clienților pe trupul soției lui și pe el agonizînd dincolo de perete. Poate exista și vreun orificiu În perete prin care el Îi observa atent pe clienți. Alt lei nu văd de ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dar nu putea să fie În picioarele goale. Cu toate acestea, pieptănătura și fusta scurtă nu i se potriveau deloc. Profitînd de faptul că eram singurul client, mi-am scos cu Îndrăzneală portofelul din buzunarul interior. Negru, pătrat, din piele-Întoarsă, ros pe la colțuri - semn că fusese mult folosit. La Început am vrut să scot din el tot și să-i Înșir conținutul, dar prea bătea la ochi pe masa aceea de un roz pal. M-am decis să scot obiectele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
L-am mai lăsat puțin, mi-am aprins o țigară, am fumat-o și am mai sunat de vreo șapte ori pe parcursul a douăzeci de minute dar... În zadar. Același ton de ocupat. Am privit-o, absent, pe femeie. Își rodea, concentrată, unghia de la degetul mare. Unghia dată cu ojă roșie arăta ca un sîmbure de umeboshi. Își mișca buzele cu un aer afectat. Își introdusese vîrful unghiei Între dinți și rodea neîncetat. Dacă a uitat cumva de ea, În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de ocupat. Am privit-o, absent, pe femeie. Își rodea, concentrată, unghia de la degetul mare. Unghia dată cu ojă roșie arăta ca un sîmbure de umeboshi. Își mișca buzele cu un aer afectat. Își introdusese vîrful unghiei Între dinți și rodea neîncetat. Dacă a uitat cumva de ea, În mod sigur a uitat, și de mine. Mă simțeam tulburat. Dacă mă uitase complet, oare nu va deveni strada un peisaj la fel de pustiu ca și mai Înainte? Trebuie s-o opresc imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fi trebuit să cred că intru într-una din metropolele Europei. Lung își înflorase biciul în ajun cu petale de postav colorat, anume pentru primirea mea, și gătise asemeni harnașamentul, care astfel nu se mai vedea că era învechit și ros, mișcând lejer pe crupele, spinarea și grumazul calului care recunoștea în Lung singura autoritate asupra sa, și-l vedea stăpânul naturii. Lung simțea asta și plesnea biciul alături, atingând foarte rar spinarea animalului iar atunci cu reținere, iar actul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
căsători aici, în mijlocul acestei câmpii, continuă, iar copacul acesta nu e un copac cum ai crezut, ci Pomul Cunoașterii. Ai crezut că e copac pentru că nu are roade, dar spre deosebire de cel pe care-l știi din Cartea Facerii, va da roade numai când amândoi vom sta aici, lângă tulpina lui și vom ridica mâinile spre el, atunci va înflori și va rodi, și vom rodi și noi odată cu ramurile lui. Te uiți atât de mirat! Și eu îți spun ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de "materiale de propagandă", trimise pentru a pregăti, în 1973, vizita "tovarășului" în Chile. Erau sute de colete cu "volumele tovarășului și ale tovarășei academician", dar și cărți de beletristică, istorie, albume, filme documentare, discuri, diapozitive, care zăceau nedesfăcute, unele roase de șoareci sau deja mucegăite. În subsol, am făcut "clacă" toată suflarea, tovarăși și tovarășe. Volumele cartonate "în roșu" ale titularilor "cabinetului 1 și 2" le-am scos seara, pe furiș cu mașina din ambasadă, le-am dus într-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
la ceasuri regulate cu tinichelele-i de gaz, și Zeilic harabagiul, bătrânul moașei Etel, cu straiele-i ninse de făină, albe ca și barba lui mare, duruia printre ferestrele cu cotiuga-i hârbuită, trasă de calu-i nalt, cu pielea roasă sub ștreanguri. Toată ziua Haia se tânguia încet și ofta. Iar noaptea n-avea liniște în somn; se întorcea gemând în culcuș și parcă-și șoptea câteodată vorbe tainice. Maică-sa era bucuroasă. Nu se veselea, nu făcea gură. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
felurile, felurit îmbrăcați. Erau figuri blânde, balane; erau obrazuri întunecoase, cu ochi scăpărători. Erau straie albe, ca pe malul Moldovei, erau straie mohorâte ca ale locuitorilor câmpiei. Pălării largi de pâslă, clopote de paie împletite, cusute cu ață roșie, căciuli roase de vechime, roșii de ploi îndelungate și de soare fierbinte. Unii din copii, de zece ori de doisprezece ani, erau cu capul gol, având drept apărătoare un păr des, stufos și zbârlit. Printre bărbați erau amestecate și femei, cu broboade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
i-a fi drag pământul de la noi? Am văzut și eu în viața mea multe locuri, ș-am strecurat printre degete multă țărână... da’ aici îi altfel... Aici e un fel de pământ - Dumnezeu l-a făcut așa, de dă roadă cum nu s-a mai auzit prin alte părți de lume... Aici calare nu te vezi prin păpușoi, și grâul totdeauna până la piept... și mare și greu la bob... Eu știu? așa l-a binecuvântat Dumnezeu! — De-aceea și boierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și așteaptă să bată gheunoaia. Dar ea bate de opt ori câte opt, și mai mult. A făcut o gaură în molid, căutând viermele cel mare, de poți vârî de două ori pumnul. Au și brazii viermii lor, care-i rod la inimă, suspină nană Floarea. Trăiane dragă, are să ne trebuiască și nouă o gheunoaie. Pentru vorba asta Traian s-a veselit; dar nana Floarea n-avea nici o urmă de zâmbet. Suferința lui Culi Ursake s-a prelungit în cursul iernii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spuneți dacă place-vă paparada cu clisă, și dac-ajunge de zece ouă. Așa am blăstămat eu, domnilor mei dragi, războiul acela care mi l-a luat pe Culi acum zece ani, cât am răgușit de blesteme și mi-am ros genunchii de metanii la biserică; iar câte slujbe am dat la popă, puteam să cumpăr o vacă. M-am temut că nu s-a mai întoarce, dar Maica Precistă mi l-a adus. Așa m-am spăimântat ș-acuma, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zi. Nu știu cum îi zice. Tulburată, am luat-o încet spre casă cu punga de dulciuri. Povestea asta cu canicula nu era a bună. Fusesem așa cufundată în lumea mea încât, deși o observasem, nu o luasem îndeajuns de serios. Mă rodea un gând: în timpul săptămânii, cât îmi văzusem de treabă, purtând haine nepotrivite pentru caniculă, nu cumva... mirosisem? După cele trei ore de somn de rigoare, m-am trezit sâmbătă dimineață scăldată în sudoare. La dracu’. Deci era adevărat: eram în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și Joey? Dar mi-a răspuns afurisitul de robot. Ce frustrant! — Unde ești? În pat cu Joey? Doamne, sper că nu. Sună-mă. I-am lăsat același mesaj pe celular și am început să mă plimb din colț în colț, rozându-mi unghiile, încercând să-mi omor timpul. Și atunci am descoperit ceva - aveam zece unghii de ros. Într-un fel sau altul, fără să-mi dau seama, cele două unghii lipsă îmi crescuseră la loc. La cinci și cinci după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Doamne, sper că nu. Sună-mă. I-am lăsat același mesaj pe celular și am început să mă plimb din colț în colț, rozându-mi unghiile, încercând să-mi omor timpul. Și atunci am descoperit ceva - aveam zece unghii de ros. Într-un fel sau altul, fără să-mi dau seama, cele două unghii lipsă îmi crescuseră la loc. La cinci și cinci după-amiază, Jacqui a ieșit în sfârșit la lumină. — Unde ești? am întrebat. — În pat. Avea o voce somnoroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
m-au mai interesat detaliile și nu l-am citit decât la aproape două săptămâni după ce-l primisem. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Am noroc că mai trăiesc Scuze că te-am mințit. Dar prea mă rodea curiozitatea. O să-ți spun acum tot ce s-a întâmplat, dar nu pot să-mi amintesc fiecare cuvânt cu desăvârșită fidelitate așa că o să le reproduc din memorie, ca de obicei. Dar fără a exagera, cum sunt întotdeauna acuzată că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Anna, ce-i cu această „inovație fără precedent“ în îngrijirea pielii? Ce știi despre asta? Aș putea să jur că ai spus ceva despre asta ultima dată când am luat prânzul. Telefonul suna încontinuu: redactori de beauty, pe care-i rodea curiozitatea. — Ce ai auzit despre asta? întrebam. — Că nu se compară cu nimic din ceea ce am văzut până acum. Da, asta am auzit și eu. În tot decursul lunii decembrie, s-au acumulat zvonurile legate de Formula 12. În mijlocul haosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
uneori ucigașul cel mai sălbatic, sau despre care pretind că e întreagă la minte, dar care seamănă adesea cu nebunul care m-a tras pe sfoară, rudă pe care o înfățișezi ca fiind tămăduită de lepră, dar care poate fi roasă de boală până la inimă. Cum să faci deosebirea? Mă așteptam ca Iscoditorul să mă contrazică, după obicei. N-a făcut-o. Era tăcut, îngândurat, cu fruntea încruntată, iar răspunsul lui mi-a venit împreună cu o întrebare: — Ce spui tu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
legiunile de Pannonia și Illiria. După cum știi, nutrește o ură adâncă împotriva ta. — Pentru mine, ura unui barbar împuțit contează mai puțin decât osul ăsta, zise Vitellius strâmbându-și gura unsuroasă și aruncă în foc piciorul de iepure de pe care rosese toată carnea. 19 Se crăpa de ziuă. În satul batavilor, câțiva preoți măturau în rariștea de pe malul izvorului lângă care se afla coliba lui Julius Civilis. Mânuiau cu grijă măturile din crengi de mesteacăn și frasin, deoarece cu ele alungau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
unul la altul când observară cât de atenți îl ascultau oamenii pe Sampath. — Ai auzit? o întrebă domnul Chawla pe Pinky. — Un șoarece mort și împuțit? spuse Pinky incredulă. — Dacă nu plivești buruienile, spuse Sampath, roșia ta nu va da roade. Ammaji și Kulfi, îmbujorate de mândrie, făceau deja parte din mulțime. Ascultau fiecare cuvânt rostit, aplecându-se înainte ca să audă un bărbat cu fața rotundă întreabând: — Sunt depășit de lucrurile spirituale. Cum pot să mă concentrez la responsabilitățile mele? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]