4,056 matches
-
ziua aceea. În săptămâna următoare, am primit o altă scrisoare care nu conținea nimic, decât banii pe care îi lăsasem rupți în două. Apoi au urmat altele în care îmi povestea tot felul de "tâmpenii", promițând să nu mai aibă romantisme demodate. I-am răspuns prin scrisori lungi, pline de scuze și explicații, până într-o bună zi când mi- a spus simplu: Iertarea înseamnă uitare. Locul emoției părea luat pe neobservate de către informații. Îmi povestea tot timpul despre colege, despre
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
instrumentale și vocale în plină ascensiune, etc. În mod evident, nu erau suficiente doar protestele și interdicțiile. Adevărata problemă stătea în a regândi funcția și trăsăturile stilistice ale artei muzicale, în vederea realizării idealului unei perfecte simbioze cu ritul cultual. 6. ROMANTISM ȘI MODERNITATE Romantismul a fost un fenomen complex care a antrenat atât dimensiunea spirituală, cât și pe cea cultural-artistică. În ceea ce privește muzica sacră, concepțiile muzicale din timpul respectiv, pe lângă numărul lor mare, sunt foarte diferite și, uneori, contradictorii. Ideologiile filozofice și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în plină ascensiune, etc. În mod evident, nu erau suficiente doar protestele și interdicțiile. Adevărata problemă stătea în a regândi funcția și trăsăturile stilistice ale artei muzicale, în vederea realizării idealului unei perfecte simbioze cu ritul cultual. 6. ROMANTISM ȘI MODERNITATE Romantismul a fost un fenomen complex care a antrenat atât dimensiunea spirituală, cât și pe cea cultural-artistică. În ceea ce privește muzica sacră, concepțiile muzicale din timpul respectiv, pe lângă numărul lor mare, sunt foarte diferite și, uneori, contradictorii. Ideologiile filozofice și experiențele culturale, care
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
departe de muzica de operă. S-a preocupat însă și de furnizarea unui repertoriu mai simplu, pentru bisericile cu capacități mai modeste, atent la respectarea exigențelor liturgiei. Fenomenul recuperării pozitivității transcendentului, a sensului istoriei și a tradiției, trăsături evidente ale romantismului, a dus la formarea de scholae cantorum - după modelul celor vechi -, unde cântecul sacru și referința la modelele repertoriale istorice (cântul gregorian, polifonia Renașterii, avându-l în frunte pe Palestrina, orga și compoziția) constituiau trăsăturile noilor instituții. Asociațiile ceciliene și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
strecură deci în așternutul neatins. Liniștea, în jurul său, era deplină. Gândurile sale se concentrară în adâncurile creierului său asupra misterului Gilbert Gosseyn, cel ucis o dată și reânviat. Nici chiar zeii de demult n-ar fi reușit mai bine. Pe vremea romantismului ar fi putut crede că e vreun prinț, ori vreun agent guvernamental important, dacă nu un bogat om de afaceri. Dar în lumea non-A nu existau oameni deosebiți. Deși, dacă se gândea bine, oamenii bogați erau destul de numeroși, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
strecură deci în așternutul neatins. Liniștea, în jurul său, era deplină. Gândurile sale se concentrară în adâncurile creierului său asupra misterului Gilbert Gosseyn, cel ucis o dată și reânviat. Nici chiar zeii de demult n-ar fi reușit mai bine. Pe vremea romantismului ar fi putut crede că e vreun prinț, ori vreun agent guvernamental important, dacă nu un bogat om de afaceri. Dar în lumea non-A nu existau oameni deosebiți. Deși, dacă se gândea bine, oamenii bogați erau destul de numeroși, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
erudiție, un univers între ale cărui granițe știința fuzionează cu ocultul, sub semnul recitirii creatoare a tradiției occidentale. Ca și filmele lui Fritz Lang din epoca germană, textele grafice ale lui Jacobs își păstrează potențialul de fascinație, prin aliajul de romantism și tăietură retro. Blake et Mortimer desfide ipoteza în acord cu care banda desenată este condamnată să fie un gen minor, delectabil doar pentru publicul ce refuză propria maturizare intelectuală. Ceea ce clădește Edgar P. Jacobs este un spațiu ficțional autonom
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care ar fi putut fi. În aceste vecinătăți marine ale Atlanticului, dragostea este dureroasă și melancolică, iar Soledad Löckhaart, cea care poartă un nume damnat, numele piraților din Antile, este silueta delicată și fragilă care inspiră în Corto gesturile de romantism evocând itinerariile cavalerilor rătăcitori. Pe Soledad, Corto o descoperă prizonieră a unei insule și a unei reședințe cu nume predestinat, Golgotha. Amnezic și rănit, Corto este atras în acest labirint de amintiri și de aparențe, labirint în centrul căruia se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lointain, Le dernier vol, Morgan, Koinski racconte, Ernie Pike) Una dintre întâlnirile memorabile ale lui Corto Maltese se leagă de un eveniment ambiguu, din zilele Primului Război Mondial, pe frontul italian. Descoperirea lui Hemingway este parte din viața acestor timpuri ce conferă romantismului un sens cu totul particular. Din Hemingway vine una dintre liniile literare pe care arta romanului grafic a lui Pratt o va continua - dozajul de curaj și cinism, arta unui dialog ce refuză grandilocvența, înclinația anarhică de a purta propriile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
grefează pe un pat al poeziei. Amintirea înaintașilor garibaldieni îl marchează pe Fogg. După cum dorul de țară îi consumă pe cei care visează la Asia natală în mijlocul mlaștinilor adriatice. Voluntarii turcomani sunt o față a lumii noi sovietice pe care romantismul antifascist al garibaldienilor o ignoră. Fuga lor este motivată de vocația libertară pe care o împart cu cei care au ridicat armele împotriva republicii sociale de la Salo. Tragedia turcomanilor, schițată de Pratt, este o notă de subsol în această narațiune
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este personajul ce animă un întreg proiect diabolic, populând teritoriile cartografiate de Bob Morane și Bill Balantine cu armatele sale de zombi și cu roboții săi indestructibili. Ming este și un descendent al rasei de creatori damnați și orgolioși ai romantismului german. Pasiunea pentru automate și clonarea ființei umane sunt o reminiscență poate a gestului ce trădează ambiția prometeică a personajelor lui E.T.A. Hoffmann. Ming este un Coppelius ce deține întreg arsenalul de soluții științifice al secolului XX. Niciodată împăcat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și „Copiii, speranța lumii“. Și încercând să pătrundă în suplimentele de duminică ale ziarelor, concepuse „O sfidare a siguranței apei“, „Pericolul reprezentat de automobilele cu opt cilindri“, „Abstinența, cea mai sigură metodă a reducerii natalității“ și „New Orleans, oraș al romantismului și al culturii“. Răsfoind vechile articole, se întrebă de ce nu expediase nici unul dintre ele, căci fiecare era excelent în felul lui. Dar acum avea la îndemână un proiect nou, extrem de comercial. Ignatius își eliberă masa de scris măturând cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
asta de ploaie de vară. Aici ploaia e un adevărat calvar. În alte părți ale lumii, o aversă e, probabil, o binecuvântare pentru aproape toate ființele și lucrurile - pentru recolte, pentru faună și floră și, cu un strop suplimentar de romantism, pentru Îndrăgostiți. Nu și În Istanbul. Pentru noi, ploaia nu Înseamnă neapărat să te uzi. Nici măcar să te murdărești. Dacă e să Însemne ceva, atunci Înseamnă să te enervezi. Înseamnă noroi și haos și furie, de parcă n-am avea deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Unul din acele momente rare când aveai sentimentul că Allah nu doar veghea asupra noastră, ci ne Învăluia În iubirea lui; unul din acele momente când Îl simțeai aproape. Istanbulul devenise parcă o metropolă fericită, de un pitoresc plin de romantism, la fel ca Parisul, Își spuse Zeliha; nu că ar fi fost vreodată la Paris. Un pescăruș trecu zburând jos, lansând un mesaj codificat pe care era aproape pe punctul de a-l descifra. Preț de jumătate de minut, Zeliha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
petrecuse alături de el, i-ar putea da oare prin minte lui Delphine ideea de a rosti o astfel de frază? Delphine, consoarta lui, mama celor două fiice ale lor, cea pe care o numea uneori, cuprins de un acces de romantism, „micuța mea Delphine iubită“ - un prenume atît de plăcut de rostit -, Delphine Îi spusese: „Erai mai amuzant pe vremuri“, o frază care nu suna nici ea prea rău ca epitaf. Și nu greșea. El Încetase de a mai fi amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
precum o povestire de Bemelmans sau de Thurber, v-o spun pentru că mi-ați descoperit cîndva o latură Jerome K Jerome: trei autori pe care sîntem poate singurii care-i mai cunoaștem! Îmi voi Îngădui, de asemenea, un pic de romantism, ca Într-o povestire de Ludwig Tieck (nu m-aș Încumeta să mă iau la Întrecere cu Hoffmann), ca În Călătoria În azur, În care divina Gloriana Îl duce pe erou În miezul unui munte care se Închide În urma lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ea, privindu-l admirativ. Un bărbat chipeș care nu fusese niciodată căsătorit era ca un animal sălbatic, inducea senzația de pericol. — Întâlnirile tale cum sunt? o Întrebă el. — Mecanice. Când merg la o Întâlnire simt că piere orice urmă de romantism. — Poate că e vina ta, sexul stă În creier. Poate că da. Dar cina la lumina lumânărilor a devenit foarte kitsch. — Asta n-am mai auzit. Toate femeile Își doresc să meargă la Întâlniri. Dacă stau să mă gândesc, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că aceștia se mulțumesc să viseze și să scrie pe când ceilalți au hotărârea și forța acțiunii. Dar ei au această legătură comună de a fi ființe antisociale. 1.5. Parmasianismul: ilustare a manifestărilor egocentriste în artă Ca o atitudine împotriva romantismului, la finele secolului al XIX-lea, ia ființă un curent de orientare neoclasică ce își ce se dorea a fi promotorul unei expresii artistice impesonale, descriptice, cizelate și ornamentate ce viza realizarea de obiecte de artă și peisaje exotice și
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
visezi în liniște! Fă ca sufletul meu, într-o zi, sub arborele științei, Alături de tine să se odihnească... Pe parcursul a cinci volume ce compun lucrarea Dégénérescence, Max Nordau realizează un adevărat tur de forță în ceea ce privește arta și literatura începând cu Romantismul și finalizând cu un ”pronostic” al artelor secolului XX. Nordau reliefează faptul că degenerarea artistică-culturală-socială are la bază cauze psihologice, nevroze provocate de divești factori ce exacerbează ego-ul și căruia îi declanșează sentimente de dominație, dorință exagerată, vanitate, posesiune, faimă
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
a lucrurilor. Copiii aveau rolul lor, dar nu puteau să plătească facturile de la Harrods. Cel puțin, nu înainte de-a crește și de a-și găsi o partidă bună. — Fă-ți rost de un soț mai întâi. Ești de un romantism naiv când e vorba de copii. Stai până îi uscăm părul și atunci o să vezi cum stă treaba. Se îndreptă amenințător spre Lottie, care zbieră când văzu foehnul de parcă ar fi fost Fecioara de Fier din Nürnberg. Fran o o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în urma nefastei epigrame antieminesciene („Un X pretins poet...”) pe fondul emergenței mitului postum al „poetului național”, mentorul Literatorului va rămîne practic singurul animator al „noului curent”, pînă la începutul secolului al XX-lea. Eclectic, impur și mimetic la rîndu-i, primul romantism românesc de la mijlocul secolului al XIX-lea fusese revoluționar, cosmopolit, progresist și francofil; prin Eminescu și prin filtrul junimist devine metafizic, conservator și germanofil, impunînd o ontologie lirică, un limbaj omogen și prefigurînd - deja - spiritul Decadenței. „Liniile de forță ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fondator; estetismul românesc chiar va încerca, prin unii reprezentanți ai săi - Ștefan Petică, D. Anghel, Nicolae Davidescu, B. Fundoianu -, să îl recupereze, dintr-o nevoie de legitimare internă. Evadarea în vis, exotism și imaginar, muzicalitatea, melancolia, inefabilul liric, idealismul - proprii romantismului german - sînt revendicate ca elemente de continuitate, unii autori identificînd elemente de legătură între acesta și simbolism; un sunet eminescian autentic răsună în versurile lui D. Anghel, Șt. Petică sau G. Bacovia. Ut musica poesis - unul dintre principiile simboliștilor - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a fost una „catalitică”, iar influența francofilă/latină a lui Macedonski - una „modelatoare”. Decadentismul românesc va fi, de altfel, legitimat estetic și filozofic prin idealismul subiectiv al unui Rémy de Gourmont, autorul din Le Livre des Masques fiind puternic îndatorat romantismului și idealismului subiectiv german. Simptomatică este și nevoia nevrotică a legitimării externe: antidecadent declarat, deși adept - o vreme - al experiențelor simboliste și instrumentaliste, Macedonski întreține, încă de pe la 1880, relații apropiate cu reviste franceze, publică versuri în revista belgiană La Wallonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ștefănescu-Est. Elena Farago, Barbu Solacolu, este simptomatică în acest sens. De acum, mediile boeme ale cafenelei literare bucureștene („Centrul” estetic autohton) devin scena predilectă a artei și a literaturii simboliste: dacă neoclasicismul francez s-a dezvoltat în saloanele literare, iar romantismul oficia în „existență”, cafeneaua și cabaretul au reprezentat spații predilecte de socializare și ecloziune ale noului curent estetizant (referințe utile în Emil Manu, Cafeneaua literară, Ed. Saeculum, 1997). Constantin Beldie înregistra „sociologic” mirajul simbolist al Terasei Oteteleșanu, unde „atîția tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o terminau; orbiți de prestigiul îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor îndoielnic prin vreo foaie literară și înghițită pînă la urmă de apele turburi ale gazetăriei” (Beldie, Memorii..., p. 163). Situația nu fusese fundamental alta „la Centru”: „În Franța, romantismul și simbolismul datorează imens exodului provincial. La noi, destinul lui Petică, boem prin definiție, urmează aceeași traiectorie-tip” (Mihai Zamfir, op. citi, p. 184). Ceea ce aduce „nou” (pre)avangardismul față de simbolism - refuzul provinciei - se manifestă cel mai violent la Tristan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]