3,443 matches
-
și are ochii machiați în culoarea fisticului, reușește să arate esențial englezoaică. Sub stratul de pudră albă are tenul trandafiriu, sănătos. Părul blond nu este decolorat, ci pulsează de viață ca un câmp de grâu în septembrie, un câmp unduitor, rostogolindu-se în lumina caldă de seară, așa cum îl văd țăranii când se întorc istoviți de la câmp, fluierând cu coasele pe umăr, da, în aerul de țară... Jonathan face un efort să iasă din acest Wessex creat de mintea sa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu există dovezi că se cunosc. Cu toate eforturile ei, este de neconsolat. Când începe trimestrul din nou, suspiciunile sale au devenit o adevărată certitudine sub forma unei orgii în trei episoade, în care cei doi sunt amanți și se rostogolesc pe un țărm argintiu, în mișcări convulsive de pasiune consumată. Pagină separată Când se întoarce la Oxford, totul s-a schimbat - sau este la fel; de fapt, e cam greu de spus. Rudolf Valentino mai rulează încă la cinematograful de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu o adunătură pestriță de studenți, un coș cu merinde și un steag britanic uriaș, pe care cineva l-a împrumutat de la colegiul lor, Officer Training Corps. Când ajung la Paddington, coșul este deteriorat și sticlele goale de șampanie se rostogolesc afară din compartiment, pe coridor. Unii încep să cânte barcarole, care-l deranjează pe controlor și-i amenință să le noteze numele. De la gară, iau un taxi până la East End, unde observă cum blocurile de pe Marylebone Road și Regent's
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
interzisă. Într-o dimineață, Yusef conducătorul lor, anunță că vrea să plece și el. Asta iscă o ceartă cumplită, care are loc în fața cortului lui Jonathan și-l trezește dintr-un somn zbuciumat, în care, mare parte din povârniș se rostogolise peste patul lui. — Ce s-a întâmplat? întrebă el deschizând cortul și frecându-se somnoros la ochi. N-a primit răspuns pentru că Marchant a ieșit din cortul său, cu un pistol în mână. Yusef a pornit înainte, gândindu-se că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apropierea ei. Curentul l-a împins peste o trâmbă de noroi radioactiv deversat pe unul dintre maluri. * * * Când și-a recăpătat cunoștința, Homer zăcea pe un povârniș de nisip; un fel de dinte de beton îi oprise corpul să se rostogolească într-un bazin, pe care un val țâșnit din fluviu îl umplea cu o mâzgă neagră-verde-vânătă. Homer se târî pe faleză. Departe, în stânga lui Tombigbee River, scăpărau fascinant benzile continue ale bolizilor. Și mai departe, soarele apunea maiestuos deasupra acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
cu ele aducând pe pământ toate visele mele adunate-n cuvânt. Curg lacrimi de stele pe obrazul zării răspândind speranțele pe aripa depărtării și împlinind rugile adresate iubirii. Curg lacrimi de stele picături ce strălucesc, cad precum clipele ușor se rostogolesc și adunate-n corole spun, cât de mult iubesc. Vraja mării... Mă cheamă imensul mării cuprins de albastrul depărtării, mă-nvaluie briza-naltă cu miros de mare agitată și soarele ușor mă incită să merg pe plaja aurită... Vrăjită de-a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
limite. Ține oare ceva de mine în acest moment? Perna de mătase îmi pare moale și rece pe obraz. Nu îmi mai pot îndruma gândurile pe această cărare. Aud în minte o arie: Precum o piatră de râu care se rostogolește în susul dealului, precum un cocoș căruia îi cresc dinți... Mă trezește o atingere pe umăr. — Cum îndrăznești să adormi când Majestatea Sa e trează! Mă ridic în capul oaselor. Nu reușesc să-mi dau prea bine seama unde sunt. — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bucurie. Majestatea Sa se strânge în spatele meu. Atingerea pielii sale e incitantă. Este încă adâncit în somn. Mai rămân trează o oră înainte de a adormi și eu. În vis sunt înghițită de un dragon cu gură de rechin. Norii se rostogolesc în jurul meu, iar eu mă zbat să scap de monstru. Mi-a prins umerii și îmi apasă cu putere pe piept. Dragonul mă ține în ghearele sale și îmi șoptește: „Sunt potent“. Mă trezesc și împăratul Hsien Feng mă atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Shim încep să discute. Se pare că șeful cărăușilor e îngrijorat pentru siguranța Majestății Sale și vrea să se oprească și să verifice, însă Shim știe exact ce se petrece. Cărăușul și eunucul se ceartă. Îmi cade un pantof. Se rostogolește din palanchin și eunucul-șef Shim îl ridică, ținându-l în fața șefului cărăușilor, care în sfârșit înțelege. Cearta încetează. În acest moment, împăratul Hsien Feng atinge culmea plăcerii. Întregul palanchin se zgâlțâie, iar Shim îmi pune delicat pantoful înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cunoscut sub numele de Palma lui Buddha - puterea lui fusese la fel de nemărginită precum palma lui Buddha, despre care se zice că e capabilă să „acopere totul“. În folclor, când Regele Maimuță al Magiei crede că a scăpat după ce a mers rostogolindu-se pe o roată de căruță mii de mile, el descoperă că a aterizat într-o palmă atotputernică. Capul meu era singurul pe care asasinul nu reușise să-l colecționeze în panoplia sa. Prințul Kung și cu mine ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a începe. Am aflat că atunci când era vorba de decapitare existau mai multe modalități prin care călăul își putea îndeplini misiunea. Familia condamnatului și călăul se așezau și negociau. Dacă gâdele era nemulțumit, tăia capul și îl lăsa să se rostogolească. Cu ajutorul ucenicilor săi care se ascundeau în mulțime, capul „dispărea“. Până când familia nu dădea banii, capul nu era „găsit“. După aceea, familia trebuia să plătească un pielar care să coasă la loc capul victimei. Dacă era plătit suficient, călăul făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a numit eșecul „o barcă întoarsă cu susul în jos în ape murdare“. La râsetele mulțimii, el răspundea țipând că „există o legătură destrăbălată între împărătese și cumnatul imperial, prințul Kung“. Cât ai clipi, capul lui Su Shun s-a rostogolit, cu nimic mai presus decât cel al unui criminal obișnuit. Am fost bântuită de această execuție. Imaginile descrise de Yung Lu îmi apăreau aievea în minte. An-te-hai mi-a povestit că plângeam tare în vis și ziceam că tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dincolo. Istoria mi-ar lăuda virtutea și s-ar construi un templu, astfel încât viitoarele generații de concubine să mă poată venera. Mă uit lung la ușă, la adâncitura în formă de pepene și la bila de piatră, pregătită să se rostogolească. Sicriul meu e acoperit cu liliac alb. Mă duc să văd dacă este deschis. Nu este, și nici nu pot să-l deschid. De ce l-au încuiat? Panourile nu sunt cioplite după gustul meu. Mișcările păsărilor phoenix sunt greoaie, modelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îl întreb. — Nu. Vocea lui e sfioasă, dar nu hotărâtă. Dar mă iubești? — Da, doamnă! Nu respir decât ca să vă iubesc. Pășesc afară în lumină și aud trei bubuituri care vin din spatele nostru. Este zgomotul bilelor de piatră care se rostogolesc la locurile lor. În clipa în care apar în fața mulțimii, miniștrii se aruncă în genunchi și se lovesc nebunește cu frunțile de pământ. Îmi aclamă numele la unison. Mii de oameni se întind în depărtare ca un uriaș evantai lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
De ce? Pentru că mulțimea, pe care am văzut-o așteptîndu-l, avea nevoie de o soluție. Mulțimea, în acei ani, în 1937, avea sentimentul apocalipsului care se apropia, al sfârșitului lumii, când războiul, cu crimele lui nemaivăzute și abominabile, avea să se rostogolească și peste pământul nostru. Acest sentiment obscur trebuia într-un fel sau altul să fie canalizat. Și Petrache Lupu, l-am văzut cu ochii mei, s-a urcat într-un fel de prepeleag și a zis așa: "Fraților, l-am
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pierdeam capul, trăgea pe dreapta, cum spun șoferii. Se înfiripă între noi un război ce avea să dureze. Timp de o săptămînă eram trimiși la cules de struguri în fiecare dimineață. Un camion cu lada goală ne ducea în podgorie. Rostogolindu-ne dintr-un oblon în altul, am găsit prilej s-o ocrotesc pe Patricia înconjurîndu-i talia cu brațele. Această îndeletnicire ne dezvălui secrete încă neîncercate. Cu buzele pe urechea ei, am întrebat-o cum se simte. - Bine, mi-a șoptit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
introducă la magazin, unde era nevoie de pilă. Însoțit de noua mea cunoștință, chiar a doua zi am ieșit în sat. Cu fruntea teșită și cocul înnodat pe vîrful capului, domnișoara Cornelia avea înfățișarea unui șobolan ghebos. În timp ce dînsa se rostogolea în față, mi-am dat seama că întregul sat aflase de prezența mea. Curioși, copiii zîmbeau și, plină de respect, lumea mă saluta. Printre case se revărsase un pîrîu care scurgea în gîrlă valuri tulburi. La întrulocarea rîpelor, pescari improvizați
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îl deschide, dintre tartaje îi apare un petic de lînă neagră din mijlocul căruia, printr-o tăietură, țîșnește un cartonaș lung, cu vîrf bont și boit cu creionul chimic. Izbind cu pumnii în masă, fetele își pierd sărita și se rostogolesc pe tăblie, hohotind isteric. M-am dus să mă culc. În lampă gazul se terminase, așa că am aprins lumînarea; mă lungii cu mîinile sub cap pe pat. Gras, un șoricel apăru de sub dulap. Ridicîndu-se în două lăbuțe, cu ochișori ca
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ochii unuia se deschiseră pe jumătate cătând, goi, la cei Înșiruiți pe dreapta drumului. Și aceia se cam Înfiorară. Tot la opintirea carului, codirla se rupse dintr-o țâțână și pe dracul ce dormea acolo Îl azvârli În mijlocul drumului. Se rostogoli de câteva ori, Își Înnodă Între ele Îngrozitoarele copite de dinapoi și coada și se prăvăli greoi În șanțul În care, beat și el, nea Mitu Păcătosul sforăia adânc somnul vinului din găleata zincată. În vreme ce carul, cu codirla atârnând, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Eu le plătesc!” zice zâmbind. „Să mi se oprească din salariu!” Lizica n-a așteptat mult. S-a săltat de pe scaun, sprintenă ca o gazelă - era de trei ori cât Dordonea - și i-a ras un pumn de l-a rostogolit pe podele. Aghiuță s-a ridicat și el de parcă fusese azvârlit pe arcuri și, la repezeală, i-a ars huidumei două palme. După care s-au Încăibărat. Ea Își Înfipsese ghearele În gâtul lui, iar el se proptise În lațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cepele, mămăliga. Brânza fusese și-așa sărată de bășica limba și cerul gurii. Lică era cam prea tăcut și părea că așteaptă ceva. Sărătura Înghițită Începu să le ardă gurile. „Mi-e sete!” auzi Lică În sfârșit și răsuflă ușurat, rostogolindu-se pe spate, ca și cum Își pierduse demult răbdarea. „Beți și voi din Gropan. Apă curată, de Dunăre: ne-a spus Foiște, care era cam beat, că un sfert din căcatul Europei se scurge În unda lină - așa zicea el - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de la regiment. E bine?” Și se Încăierară. Se izbeau amarnic cu pumnii și picioarele, se tăvăleau pe ciment sau pe paturile care zdrăngăneau și se desfăceau din Încheieturile cârpite cu sârmă. Ceilalți nu se băgau și-i lăsau să se rostogolească și să se bușească icnit. Le sângerau buzele, nasurile și arcadele desfăcute. Când Începură să mânjească de sânge pereții de carton ai barăcii, un caporal sări Între ei și-i despărți. „Gata!” Le turnară apă din găleți să se spele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
putrede, străbătu o curte plină de buruieni, dărâmă o casă de paiantă și un coteț și se repezi spre lanul de porumb timpuriu de la poalele coastei. Se propti cu roțile din față Într-un șanț, se dădu peste cap, se rostogoli de câteva ori și se aprinse, cu o bubuitură de obuz. Soldatul Cătănuță ședea, cu ochii spre Baltă, În buruienile din curtea unui poet și pictor, și se uita cum ardea porumbul - mândria Directorului de IAS. Poetul ieșise În chiloți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trunchiul ce dădea din aripi. Blondul rămase trăsnit, cu gura căscată și mâinile Însângerate Încă Întinse. Privirile nu i se dezlipeau de căpățâna aruncată În buruieni. Căscase ciocul de Încă două-trei ori. Ochii Își pierdură luciul, se uscară și se rostogoliră din găvane. Când se aplecă să Îi culeagă, copilul văzu că erau cu adevărat boabe de piper, așa cum auzise el că punea Tușa În ochii aripatelor de pe Ploconul de pâine. Băieții Încremeniră. Asta Însemna că poveștile puteau fi adevărate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
da să moară. Văzduhul spre jos Își zvârli tot Înaltul, / pământul părea că Îl Înconjoară; / Crezui că sfârșitul se-ntâmplă cu altul. Mai pe limba voastră, după bâlbâielile camionului pe drum, Oaie a nimerit Într-un șanț, mașina s-a rostogolit - că nu mai știam Încotro e cerul și unde pământul, așa de tare fugeau ca-n cerc unul după altul, și nu-mi venea să cred că toate acestea mi se Întâmplă mie și nu altuia. Nu-mi Încăpea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]