4,274 matches
-
pe cortina de chembrică. Când îl descoperi atât de aproape de locul ei, Toinette avu o înfiorare cu totul aparte. Din fericire, chiar reuși să-i prindă privirea și atunci o devoră pe îndelete, pe față, fără echivoc, dimpreună cu fondanta roz ținută grațios între policar și index. Și pictorul o fixa, însă nu o vedea, fiind preocupat de altceva. Intrigată, Toinette se opri din mestecat. Îl urmări cum se îndepărtează și aruncă restul fondantei înapoi în cutie. Iancu tocmai revenea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că amândoi zâmbeau și se priveau ca doi însurăței peste buza ceștilor, prin aburii fierbinți ai cafelei cu lapte. În mometul următor, consulul scăpă ceașca din mâini, conținutul se vărsă peste fața de masă și câțiva stropi cafenii pătară fondul roz al covorului la care stăpâna casei, doamna consul Ledoulx, ținea cel mai mult. ― Au, au, aaau! se văită Ledoulx cu palma dusă la falcă, cu toate trăsăturile frânte de durere. ― Au, au, nuuu! strigă și Toinette, sărind în picioare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
își admira victima. În această stare de spirit, călărea într-o seară spre locuința prințului. Umbra munților coborâse mult când, pe o uliță săsească, pictorul îl zări pe Manuc intrând într-una din acele case cu perdelele prinse în fundițe roz la ferestre, semn că, dincolo de ele, se petreceau lucruri... ceva mai delicate... Și nu era chiar prima oară. Ah, nu!... Ciudă, furie, o spontană poftă de distrugere. Dante Negro își înfipse pintenii în burta calului cu atâta violență, încât acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și) ostașul-român-la-Dalnic, unde erau numai cruci de cască. Eu Îi țineam culorile și nu-ndrăzneam să mă uit, În deal, la Valea Popii, fiindcă dacă m-aș fi uitat, mai Întâi și mai Întâi, aș fi văzut că are chiloți roz și albăstrii și liliachii - depinde; nu știu de ce depinde, dar depindea atât de bine, Încât am uitat ce mai venea și nu mai țin minte cum arăta la obraz Valentina Întreagă, Îi țin minte (ca azi) cicatricea de deasupra genunchiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sentimentul de plin. Își aminti, privind resturile colecției sale, cum petrecuse ore întregi înșirând coliere de păstăi în jurul său. Cum își pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu dinții și deschisese mugurii ca să le descopere umbreluțele roz. Cu cât petrecuse mai mult timp cu astfel de activități, cu atât fusese mai absorbit. Își gâdilase călcâiele cu marginea tăioasă ca o lamă a ierburilor sălbatice, își frecase picioarele de o bucată de scoarță ca să fie cuprins de același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
somnoros de bun-simț... Nu putea să-și creadă ochilor! Sariul ei avea culoarea bobocilor de trandafir, gura îi era ca un trandafir de pe glazura unui tort... Da, își zise, era exact ca un tort de aniversare, un tort de aniversare roz cu alb... Perlele din urechi, de la gât și de la încheieturi erau ca micile bile decorative argintii. Deschise gura și o privi fix. Peste tot prin cameră, surorile și mătușile lui, bunica și mama, se înghionteau. Fata asta picase la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
aerului rece de afară. Fetița a cuprins cu brațele una dintre pulpele lui Susan și a strâns-o cu afecțiune. —Bună, dovlecel. Te-ai simțit bine? Femeia a îngenuncheat în fața copilei și a început să-i descheie trenciul micuț și roz. — Da, ulțumesc. Numai că mămica lui Gemma mi-a dat morcovi. Eu urăsc morcovii. Sper că n-ai și spus că-i urăști, a remarcat Susan cu blândețe. Îți aduci aminte ce ți-am explicat despre bunele maniere? Ele o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Alison. După ce terminaseră de mâncat, Luca îi oferise o cutie mare și roz, pe care Alison a recunoscut-o ca provenind de la Agent Provocateur, magazinul recunoscut de unde bărbatul cumpăra pentru iubita sau soția lui desuuri excentrice. Îndepărtând straturile de foiță roz, Alison a ridicat în dreptul ochilor un sutien din dantelă albă, cu deschidere la sfârcuri și o pereche asortată de chiloței tanga, cu șnur diamantat în spate. Orice era alb și cu volănașe însemna că e pe gustul lui Luca, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
flori spectaculos de frumos. Ea fusese cea care alesese hotelul ăsta, după ce cercetase zona pe Internet. Și era foarte mulțumită de alegerea pe care o făcuse. Aranjase ca înainte de cină să le fie adusă în cameră o sticlă de șampanie roz, iar castronul cu fructe de vară - preferatele lui Nick - era deja acolo. După prânzul unde fusese discutată ideea asta a plecării, Susan mai așteptase vreo câteva zile înainte să atace problema separării, peste noapte, de Milly. În timpul ăsta, repetase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mulți ani mie însămitc "La mulți ani mie însămi" —Te simți bine? Julia a venit tiptil în spatele Fionei și-a strâns-o de talie. —Doamne, mă întrebi dacă mă simt bine? a exclamat Fiona ridicând în sus paharul cu șampanie roz. Băutură pe gratis, o muzică extraordinară și locația asta imposibil de șic..., a continuat ea cu un gest larg, indicând sala de bal de Claridge. Cum aș putea să nu mă simt bine? Atunci e perfect, a rânjit Julia. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
grijă pe lângă șirul de lumânări, Julia a urcat în dormitor și-a aprins luminile. Patul arăta impecabil și îmbietor, fiind acoperit cu așternuturi albe, proaspăt spălate, și niște perne gogonate. Pentru un efect și mai intens, Julia presărase deasupra petale roz de trandafir. Femeia a început să aprindă și alte lumânări, pe care le-a așezat pe blatul șemineului și pe cele două noptiere din lateralele patului. Apoi a luat telecomanda și-a îndreptat-o către cufărul de lemn de la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe trotuar, înspre masa lor, poziționată în dreptul ferestrelor franțuzești deschise, ale cafenelei. Susan se deplasa lent, dar cu hotărâre, sprijinindu-se, cu mâna stângă, pe un baston. Piciorul stâng era încă în ghips. Piciorul drept era încălțat cu o sandală roz, în vreme ce stângul era învelit într-un soi de cizmuliță de casă, de un roșu întunecat. Îmi pare rău, draga mea, dar n-o să dai tonul modei cu chestia aia roșie, a rânjit Julia dând din cap înspre piciorul lui Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe mine! Tre’ să fi văzut cum se uita la mine astăzi, În timpul orei. Se holba de-a binelea, Înțelegi? Cealaltă fată, aproape incoloră, cu excepția părților pe care le freca cu buretele din material vegetal și care erau de un roz aprins și cu urme de celulită, răspunse nerăbdătoare: — Zău, Naomi, câteodată ești așa de tu-an-tă! — Dar tu ce știi despre lucrurile astea? Îi sări țandăra acuzatei. — Se zice că a fost deja cu toată lumea de pe aici, nu știai? Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și să observ cum mișcările mele erau imitate, cu doar o fracțiune de secundă Întârziere, de grupul meu de discipole. Ca de obicei, Josie stătea chiar În fața mea, având pe chip eternul său zâmbet larg. Costumul ei de gimnastică era roz, iar colanții gri. În jurul taliei purta una dintre acele curele Înguste nesuferite, cenușie și ea, desigur, ca să se asorteze; rujul cu care se dăduse avea o nuanță stridentă de roz, În timp ce pantofii de sport erau albi, cu o ușoară lucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
unde se serveau o puzderie de ceaiuri din plante. M-am uitat peste meniu și-am ajuns la amestecul de măceșe și hibiscus, pe care, așa cum se cuvine, l-am și ales. În final, a fost chiar bun, deși era roz. De luni până joi, piața Camden și Împrejurimile sale nu erau peste măsură de aglomerate - doar În weekend Înghesuiala devenea insuportabilă. Erau destule mese libere la cafenea, iar fata care se sprijinea În spatele tejghelei purta pe chip expresia inconfundabilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
asta e adevărat, zise Rachel gânditoare. Linda Îi nimerește Întotdeauna punctul sensibil. — De ce-l urăște atât de mult? Întrebă Lesley, cu ochii cât niște farfurioare albastre. Părul bălai i se ciufulise În jurul capului și Încă mai purta canadiana de schi roz bombon și strălucitor. Ce mai, Barbie pe pârtie. Paharul de ceai este vândut separat. Rachel dădu din umeri: — Jeff refuză să fie În relații bune cu persoanele din conducere, explică ea. El e un socialist practicant. Înainte ca Lesley să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
intervale regulate de timp, se rotunjeau ca pântecele femeilor când sunt însărcinate. La cincizeci de metri sub noi, strada era luminată sărăcăcios și tăcută. Dimineața, mama se sculase foarte devreme. Am văzut dunga de lumină sub ușă. Își pusese capotul roz, își suflecase mânecile și, ca întotdeauna, pregătise micul dejun. Pâine, gem și lapte. Cafea pentru tata. Pe urmă venise să ne trezească. Tata și cu mine făcuserăm ochi de mult, imaginile din capul nostru nu ne lăsau să dormim. Privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lui Ilana, întotdeauna stropește cu salivă, dar trebuie să înghit, stomacul începe deja să mi se întoarcă pe dos, așa că o întreb cu mare efort, cum merge tricotatul, iar ea flutură mândră o mână, dând la o parte un norișor roz, termin în câteva zile, nu am voie să nasc înainte, iar eu spun, minunat, apoi îi mângâi umărul cu sufletul țăndări. Din depărtare răsună vocea lui Anat grăbindu-le pe fete, nu îmi spune că ai uitat, se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
asemenea compliment? — Nimeni. — Mă cheamă Midori 1, dar arăt groaznic în verde. Sunt caraghioasă rău. Parcă aș fi blestemată, nu ți se pare? Pe sora mea mai mare o cheamă Momoko 2 - copilul-piersică. Nu-i ciudat? — Îi vine bine culoarea roz? — Îi stă extraordinar! Parcă s-a născut ca să poarte doar roz! Nu mi se pare drept! Mâncarea a fost dus\ la masa lui Midori și un individ de-acolo a strigat-o: — Midori, hai la masă! Midori s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și mi-a luat penisul întărit în mână. — E cald, zise ea. A început să-și miște mâna, dar am oprit-o. I-am desfăcut nasturii de la bluză și i-am dat jos sutienul. I-am sărutat sfârcurile moi și roz. A închis ochii și a început să-și miște, ușor, degetele. — Te pricepi, am spus. Fii băiat bun și taci, zise Naoko. După ce-am ejaculat, am ținut-o în brațe și am sărutat-o din nou. Naoko și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și am ieșit. Mi-era teamă să nu mă vadă vreun vecin, dar nu era nimeni pe străzi la ora șase dimineața. Doar ciorile stăteau de veghe, pe acoperișuri, supraveghind parcă strada pustie. Am mai aruncat o privire spre perdeaua roz pal de la fereastra lui Midori, am luat-o pe jos spre gară, m-am urcat în tren, am mers până la capăt de linie și apoi iar pe jos, până la cămin. Găsind pe drum un restaurant mic, deschis, am mâncat orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Mâncare tradițională de Anul Nou, constă din turte din orez și legume fierte. 1 Anul [colar japonez\ începe în luna aprilie. 1 Osamu Dazai (1909-1948), renumit scriitor japonez, contemporan. 1 Midori înseamn\ “verde”. 2 Momo înseamn\ “piersic\”, iar momoiro “culoare roz”. 1 Sistemul japonez de înv\Ț\mânt cuprinde [ase ani de [coal\ elementar\, trei de gimnaziu [i trei de liceu. 1 Roman al scriitorului japonez\ Kenzabur½ Øe, care a luat Premiul Nobel în anul 1994. 1 Zona Kansai cuprinde marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
decît pînĂ a ajuns la jumătatea culmii. CÎnd coboram ca să ajungem la mașina care avea să ne aducă Înapoi În Madrid, l-am văzut zăcÎnd Întins pe pantă, acoperit În continuare cu pătura. Nimeni nu moare vreodată Tencuiala casei fusese roz, dar acum se scorojise și culoarea pălise din cauza umezelii; de pe verandă se vedea, În capătul străzii, marea de un albastru interns. De-a lungul străzii creșteau dafini, care erau destul de Înalți cît să-și arunce umbra asupra verandei, iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Tatăl tău este genul de nobil creștin. Luă o gură. Eu nu zisei nimic. — Dar să ne Întoarcem la brici, spuse. Își băgĂ mîna În buzunarul hainei și scoase un brici. Îl ținea Închis În palma mîinii stîngi. Palma era roz. — Uită-te atent la briciul Ăsta. Nici nu trage, nici nu-mpunge. Îmi Întinse palma. MÎnerul era negru, din os. Îl desfăcu și-l ținu În mîna dreaptă, cu lama Întinsă. — Ai la ÎndemînĂ un fir de păr de pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
unde se serveau cartofi prăjiți delicioși și un Martini grozav și care, în weekend, era plin de cupluri care se sărutau pe canapelele de piele ascunse în lumina crepusculară. Bineînțeles, să nu uit de Benny’s Burritos, cu fantastica lumină roz și cocteilurile uriașe. Mă plimbam pe malul râului, aflat la doar câteva blocuri depărtare, spre Grădina de Iarnă, situată în Centrul Comercial, să-i văd pe micuții coreeni făcându-și fotografiile de nuntă. Miresele arătau perfect în rochiile albe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]