3,212 matches
-
povestit tata mult mai târziu, că într-o toamnă, o țigancă de la Frătăuții Noi, Sasca, a venit la noi cu o traistă de râșcovi, pentru a-i pune la murat, pentru iarnă. Nu vroia bani pentru ei, ci doar niște rufe vechi, bărbătești (având un băiat bolnav). Cât timp a fost plecată mama că caute rufele, eu am rămas în cameră cu țiganca, cu ochii pe ea, ca să nu fure ceva. Dânsa mă tot trimitea să-i aduc, ba apă, ba
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a venit la noi cu o traistă de râșcovi, pentru a-i pune la murat, pentru iarnă. Nu vroia bani pentru ei, ci doar niște rufe vechi, bărbătești (având un băiat bolnav). Cât timp a fost plecată mama că caute rufele, eu am rămas în cameră cu țiganca, cu ochii pe ea, ca să nu fure ceva. Dânsa mă tot trimitea să-i aduc, ba apă, ba niște ciorapi, ba un ștergar... ca doar o rămâne singură înăuntru. De la o vreme n
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mai bine. Pomii nu se curăță oricum. Necesită și aici niște cunoștințe deosebite. Crengile și frunzele uscate se adunau grămezi și li se dădea foc (în livadă). O dată ce se termina oarecum cu curățenia, se trecea la spălatul covoarelor și a rufelor. În curte, fiind fântână, asigura apa necesară pentru toate treburile gospodărești. Mai bine însă, se folosea apa Sucevei. Mergeam cu covoarele, pe tărăboanță (roabă), luam un scăunel mic sau o scândură lată, un mai de lemn, săpun și sodă și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la spălat și curățenie. După spălare, se întindeau pe prund, să se usuce (parțial) ca să nu fie prea grele, la întors acasă. Le întindeam pe gardul de la livadă și ogradă și dacă era soare până seara, se strângeau uscate. Cu rufele era mai complicat. Aveam foarte multe cămăși de-ale tatei (care umbla la serviciu numai național), ițari, mineșterguri (marame), cămăși de-ale noastre, ștergare, așternuturi de pat, perdele, cuverturi etc. Acestea trebuiau să fie albe "ca ghiocul", spunea mama. De
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
serviciu numai național), ițari, mineșterguri (marame), cămăși de-ale noastre, ștergare, așternuturi de pat, perdele, cuverturi etc. Acestea trebuiau să fie albe "ca ghiocul", spunea mama. De aceea, de cu seară, în tindă, într-un obroc mare se așezau toate rufele murdare. El se punea apoi pe o scândură lată, deasupra unui ciubăr de lemn, foarte încăpător. Peste rufe se turna uncrop de leșie multă, se acoperea cu un țol curat obrocul și se lăsa până a doua zi dimineață. Era
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
trebuiau să fie albe "ca ghiocul", spunea mama. De aceea, de cu seară, în tindă, într-un obroc mare se așezau toate rufele murdare. El se punea apoi pe o scândură lată, deasupra unui ciubăr de lemn, foarte încăpător. Peste rufe se turna uncrop de leșie multă, se acoperea cu un țol curat obrocul și se lăsa până a doua zi dimineață. Era un miros plăcut, de prospețime în întreaga casă. Dimineața, se scoteau rufele din obroc, se puneau în ciubăr
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ciubăr de lemn, foarte încăpător. Peste rufe se turna uncrop de leșie multă, se acoperea cu un țol curat obrocul și se lăsa până a doua zi dimineață. Era un miros plăcut, de prospețime în întreaga casă. Dimineața, se scoteau rufele din obroc, se puneau în ciubăr, se opăreau cu uncrop și se frecau pe maglă, de două sau chiar trei ori, cu săpun (de casă). Pentru clătit, le duceam la râu, tot cu tărăboanța. Luam iarăși maiul și scăunelul și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
competiție. Când se întâlneau duminicile la biserică sau la hore, discutau mai mult despre rețete, ce-au mai pregătit, împărtășindu-și din experiența proprie. Vecina noastră Verona ne-a ajutat să facem singuri și o mare cantitate de săpun de rufe (atunci nu se găseau la noi detergenți). Cum aveam multă grăsime (slănină și untură veche) de la porcul de anul trecut, am încercat s-o folosim. M-a trimis la prăvălie să cumpăr 2 kg sodă caustică și apă de colonie
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
s a tăiat direct în forme, în cuburi mari. Ce frumos mirosea! Era alb și bine reușit. Vecina Verona s-a arătat foarte mulțumită de noi, cum i-am urmat rețeta. Săpunul ne-a prins tare bine. Spălam cu el rufele și covoarele. De atunci, în fiecare an, făceam săpun de casă, ba mai mult, mama le-a sfătuit și pe alte gospodine, prietene din sat, să procedeze la fel. Ne-am amintit de vorbele tatii: Fără prietenie nu există viață
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în naivitatea mea de copil. Păcurarul, rufarul, blehariul, olarul, personaje nelipsite din viața satului În copilăria mea se obișnuia ca, unele personaje să umble prin sate, cu căruța cu diverse mărfuri. Așa era rufarul, păcurarul, bleharul și olarul. Rufarul strângea rufele vechi, zdrențele nefolositoare în schimbul unor mărunțișuri (obiecte ieftine). Femeile îl așteptau lună de lună, cu boccele de rufe la poartă. Rufarul se anunța prin strigătele sale: Hai la rufe vechi!", " Hai la rufe vechi!". Copiii mici se țineau după căruța
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
obișnuia ca, unele personaje să umble prin sate, cu căruța cu diverse mărfuri. Așa era rufarul, păcurarul, bleharul și olarul. Rufarul strângea rufele vechi, zdrențele nefolositoare în schimbul unor mărunțișuri (obiecte ieftine). Femeile îl așteptau lună de lună, cu boccele de rufe la poartă. Rufarul se anunța prin strigătele sale: Hai la rufe vechi!", " Hai la rufe vechi!". Copiii mici se țineau după căruța sa, ca după aur. Erau curioși să vadă lucrurile din enigmatica-i ladă, ce-o avea în căruță
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
diverse mărfuri. Așa era rufarul, păcurarul, bleharul și olarul. Rufarul strângea rufele vechi, zdrențele nefolositoare în schimbul unor mărunțișuri (obiecte ieftine). Femeile îl așteptau lună de lună, cu boccele de rufe la poartă. Rufarul se anunța prin strigătele sale: Hai la rufe vechi!", " Hai la rufe vechi!". Copiii mici se țineau după căruța sa, ca după aur. Erau curioși să vadă lucrurile din enigmatica-i ladă, ce-o avea în căruță. În special fetițelor, le plăceau pieptenii strălucitori, panglicele, mărgelele, hurmuzul, broșele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
rufarul, păcurarul, bleharul și olarul. Rufarul strângea rufele vechi, zdrențele nefolositoare în schimbul unor mărunțișuri (obiecte ieftine). Femeile îl așteptau lună de lună, cu boccele de rufe la poartă. Rufarul se anunța prin strigătele sale: Hai la rufe vechi!", " Hai la rufe vechi!". Copiii mici se țineau după căruța sa, ca după aur. Erau curioși să vadă lucrurile din enigmatica-i ladă, ce-o avea în căruță. În special fetițelor, le plăceau pieptenii strălucitori, panglicele, mărgelele, hurmuzul, broșele, inele și fluturii. Băieții
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
praștiile etc. Eu nu m-am lăsat până nu mi-am luat o broșă în formă de inimioară și un pieptene cu mărgele, pe care-l purtam mereu în păr (țop). În schimb i-am dat rufarului un braț de rufe (ce le-am luat de acasă, la întâmplare, mama nefiind de față). Așa se făcea că multe lucruri nu erau de găsit prin casă, eu le dădusem pentru "podoabe". Rufarul era un personaj îndrăgit și totodată bine intenționat. Curăța satul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de liceu de la Suceava, a fost nevoit să se retragă, ocupând funcția de secretar la primăria comunei. Victor a deschis o cârciumă, iar Domnica s-a măritat prea devreme și a decedat la numai un an după căsătorie (în urma splălării rufelor în apa Sucevei pe timp de iarnă). Maria, mama, fiind elevă la o școală de gospodărie din Cocioc (lângă București) a întrerupt studiile numai după trei clase (datorită decesului bunicei, mama ei). A fost nevoită să locuiască mai departe în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
făceam o excursie până acolo? Vom trăi, vom învăța și vom munci în Siberia?? Săpun. Cum adică, să ne facă săpun? Eu am văzut că mama, când spăla, folosea săpun, adică un fel de piatră pe care o trecea deasupra rufelor de pe zolitor și aceasta, cu timpul, devenea din ce în ce mai mică. Dar nu știam care sunt elementele componente ale săpunului, cum și din ce este el făcut. Așa că nu-i înțelegeam pe oamenii aceia îngroziți de teamă. Vasăzică ei credeau că omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o margine de sat, pe niște saltele improvizate, așezate direct pe pământul din cămăruță, doarme o mamă alături de copiii ei. E obosită mama. Foarte obosită. Muncește toată ziua la "paori" dică la oamenii gospodari ai satului, la cei bogați. Spală rufele, calcă, apretează, plivește răsadnița, plantează și udă, prășește, mătură curtea, cară gunoiul cu roaba la platformă. Nu stă o clipă. S-a dus vestea că este văduvă cu șase copii mici, că este cinstită, că nu fură și că muncește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
își putea primi locatarii. Dintre obiectele pe care mama le-a păstrat cu sfințenie de la bapțea, au fost trei lucruri total diferite: două de natură spirituală un crucifix și o biblie, iar al treilea un zolitor, obiect utilizat la spălatul rufelor. Crucifixul era o cruce de lemn de vreo 20 centimetri lungime și 10 centimetri lățime, avându-l pe Iisus Hristos răstignit. Am căutat imediat două cuie și i le-am dat lui Mircea, care a fixat crucifixul la capătul grinzii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
prin SUA. 1935 1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 35 lucrători. În stradă sunt permanent 20.000 tone cărbuni, pentru cazul când ar interveni o grevă. O serie de ateliere cu diferite specialități completeză lista. Se spală zilnic 60.000 de bucăți rufe, pentru 3.000 pasageri, În afară de flotanți, ce vin pentru o parte din zi. Un antreprenor se ocupă cu ridicarea zilnică a resturilor de la mese, bucătărie etc. El plătește anual 5.000 dolari hotelului. Depozitele de conserve sunt de o curățenie
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
definitiv și elegant subiectul, folosindu-se de mantra universală:JAI SHRI MATAJI! Mantra care ne amintește că este timpul să ne mai... distanțăm de latura materială și să încercăm mai mult identificarea cu spiritul! Curățenia pe sectoare, ca și spălatul rufelor, ținea de fete care, ca și băieții, erau de o discreție și de o solicitudine desăvârșită. Încă o dată, avem atât de multe de învățat despre umilință de la frații noștri indieni!... Am insistat pe momentul spital-ashram, deoarece aici am poposit cele mai multe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
din Manhattan mă străbătea cu un sâsâit acid. Dar viața de burlac constituia o provocare majoră. Toată lumea știe că burlacii o luau razna, îmbătrâneau singuri, devenind niște spectre flămânde care nu se săturau niciodată. Burlacii plăteau menajere să le spele rufele. Un alt pahar de Glenfiddich comandat într-un club de noapte pentru care erai mult prea în vârstă, sporovăind cu niște fetișcane bine dotate care te fac să clipești și să te încrunți când îți dai seama câte lucruri nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
azi în teritoriile ocupate. Nu era prea interesat să știe. Aș fi făcut la fel dacă tatăl meu ar fi avut un număr matricol tatuat pe antebraț, dacă ar fi în joc existența alor mei. Securitate, autoapărare, supraviețuire. Cât despre rufele murdare, ele se spală în familie. În fața acestui right or wrong, my family, nu rezistă niciun fel de raționament sau mărturie. Ele vor fi puse pe socoteala vreunui parti-pris abuziv sau naiv. Cu excepția câtorva supraoameni (ca Pierre Brossolette care, la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
căzut rănit în picior și a fost adus pe targă. Întrebat de călugărițe de ce nu s-a predat, răspunse: „Niciodată! Îmi pare rău că n-au mai tras un glonț ca să nu le cad în mâini“. Maicile i-au dat rufe curate și l-au însoțit până la poartă plângând. A murit la Fundeni. Cine o fi fost acel tânăr inimos?... De groaza invaziei, multe din călugărițele tinere se ascunseseră. Trei ședeau în pod de două zile, fără mâncare și fără băutură
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Derussi. Bucuroși porniră cu trenul. La prima stație se urcă un soldat german, la gară la București îi luă în primire o gardă care îi duse în subsolul Cercului Militar, unde i-au ținut opt zile pe paie, îmbrăcați cu rufe soldățești, nespălați și nemâncați aproape. Fanny Derussi, cu cea mai mare greutate, a pătruns la bărbatul ei și s-a speriat de starea de slăbiciune în care l-a găsit. Îi amenința când cu Germania, când cu Bulgaria. De aceea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cel mare, tremurau toată noaptea, deși aveau două pături de om. La 15 zile le dădea baie sau, mai bine zis, duș. După ce îi despuiau, îi băgau sub stropitoare și îi lăsau să tremure goi până ce le aduceau hainele și rufele lor de la etuvă. Nu era de mirare că petreceau jumătate timpul în spital și că cei mai slabi se tuberculozau. Ca mâncare: 1/3 de pâine și de trei ori pe zi o fiertură cu morcovi sau gulii, în care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]