KorAP: Find »[drukola/base=rugăminte & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...125 >

3,112 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

fii absolut liniștit. Am altă treabă. — Scuzați-mă că v-am întrebat judecând după cum arătați. Așteptați-l pe secretar; generalul e ocupat acum cu colonelul, dar acuși vine și secretarul... Companiei... — Atunci, dacă e mult de așteptat, aș avea o rugăminte la dumneata: n-aș putea fuma pe undeva? Am pipa și tutunul la mine. — Să fu-u-mați? rosti valetul, aruncându-și spre el privirea cu o uimire disprețuitoare, ca și cum nu și-ar fi putut crede urechilor. Să fumați? Nu, aici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
absolut dezarmantă, recunoscu că l-a speriat atât de tare acum cinci ani, încât nici în momentul de față nu se poate liniști pe deplin până când n-o va vedea pe Nastasia Filippovna căsătorită cu cineva. Adăugă imediat că, desigur, rugămintea ar fi absurdă din partea lui, dacă n-ar avea niște motive în această privință. A remarcat foarte bine și a aflat cu siguranță că un tânăr de familie foarte bună, cu părinți de foarte bună condiție, și anume Gavrila Ardalionovici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
s-a pus pata pe Nastasia Filippovna... mormăi el și, fără să-și termine fraza, căzu pe gânduri. Era vizibil îngrijorat. Prințul îi aminti de portret. — Ascultați, prințe, spuse deodată Ganea, parcă fulgerat de o idee neașteptată, am o mare rugăminte la dumneavoastră... Însă, ce-i drept, nu știu... Se fâstâci și nu continuă; lua parcă o hotărâre și lupta cu sine însuși. Prințul aștepta în tăcere. Ganea îl fixă încă o dată cu o privire iscoditoare, atentă. — Prințe, începu el din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
avut el și o leafă de două mii de ruble. Însă apartamentul era destinat chiriașilor, cărora li se asigura masa și menajul, și fusese ocupat de familia lor doar de două luni, spre marea nemulțumire a lui Ganea, la insistența și rugămințile Ninei Alexandrovna și Varvarei Ardalionovna, care doriseră la rândul lor să fie utile și să sporească măcar cât de cât veniturile familiei. Ganea se încrunta și spunea că închirierea e ceva revoltător; după aceea parcă începuse să-i fie rușine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
e acasă? întrebă Ganea și, la răspunsul afirmativ al fratelui, îi șopti ceva la ureche. Kolea dădu din cap și ieși în urma Varvarei Ardalionovna. — Două cuvinte, prințe, am uitat să vi le spun în toiul acestor... chestiuni. Un fel de rugăminte: făceți-mi serviciul- dacă nu va fi cumva un mare efort pentru dumneavoastră - și nu trăncăniți nici aici istoria mea recentă cu Aglaia, nici acolo despre ce veți găsi aici; căci și aici sunt destule lucruri revoltătoare. De altfel, ducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
vă rog un lucru: dacă soțul meu vă va cere banii de chirie, spuneți-i că mi i-ați dat mie. Adică și cei dați, eventual, lui Ardalion Alexandrovici ar fi socotiți în contul dumneavoastră, însă nu vă fac această rugăminte decât ca să nu existe echivocuri... Ce-ai acolo, Varia? Varia se întorsese în cameră și, tăcută, îi întinsese mamei portretul Nastasiei Filippovna. Nina Alexandrovna tresări și, mai întâi parcă speriată, apoi cu o covârșitoare amărăciune, îl privi câtva timp. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
așa mulți nervi. Nina Alexandrovna remarcă această precauție și adăugă cu un zâmbet amar: — Încă mai ai îndoieli și nu mă crezi; nu fi îngrijorat, măcar în ce mă privește, nu vei mai avea parte nici de lacrimi, nici de rugăminți, ca mai înainte. Singura mea dorință este să fii fericit, și tu o știi; m-am supus destinului, dar inima mea va fi întotdeauna alături de tine, indiferent dacă vom rămâne împreună sau ne vom despărți. Desigur, răspund doar de mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
acum binișor afumat. — Zece ruble nu am, îl întrerupse prințul, luați această bancnotă de douăzeci și cinci, schimbați-o și dați-mi restul de cincisprezece, pentru că altminteri rămân lefter. — O, fără îndoială; și fiți sigur că imediat... Pe lângă asta, generale, am o rugăminte. N-ați fost niciodată la Nastasia Filippovna? — Eu? Eu să nu fi fost? Pe mine mă întrebați? De câte ori, dragul meu, de câte ori! exclamă generalul apucat de o criză de ironie satisfăcută și triumfătoare. Dar în cele din urmă am renunțat s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pe scenă își va face apariția un altfel de tată și atunci o să vedem noi care pe care: bătrânul soldat merituos va zădărnici intriga sau camelia nerușinată va intra într-o familie de cea mai bună condiție? — Chiar asta e rugămintea mea: în calitate de cunoscut, n-ați putea să mă introduceți diseară la Nastasia Filippovna? Trebuie s-o văd neapărat chiar astăzi; am o problemă; dar nu știu deloc cum să intru. I-am fost prezentat adineaori, totuși nu m-a invitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a avut-o în viață a fost faptul că s-a înșelat la nesfârșit asupra oamenilor“ și care, simultan, îl dăduse pe prinț în grija „puternicei“ bătrâne Belokonskaia, la Moscova, în condițiile în care, cu siguranță, fusese nevoie de mari rugăminți ca să obțină această protecție, pentru că „bătrâna“, în anumite cazuri, se punea greu în mișcare. Dar, întrucât se spărsese gheața și se simțea o adiere nouă, generalul se grăbi să se destăinuie și el. Se dovedi că și acesta manifestase un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu lăsa pe nimeni să intre la el, bătea din picior, se repezea și le alunga pe fiicele lui, nefăcând excepție nici pentru Vera cu copilul mic, la prima bănuială că se duc pe terasa unde stătea prințul, cu toate rugămințile acestuia de a nu alunga pe nimeni. În primul rând, nu v-ar arăta nici urmă de respect, dacă i-aș lăsa să-și facă de cap; în al doilea rând, ar fi chiar necuviincios din partea lor... dădu el, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Pavlovici și n-o să aibă cine să-l primească. Auzind aceste cuvinte, desigur, Aglaia o și porni pe urmele celorlalte, ceea ce, de altfel, avea de gând s-o facă și fără asta. Prințul Ș., care stătea deoparte cu Adelaida, la rugămintea ei, acceptă de îndată să le însoțească pe doamne. Și mai înainte, pe când de-abia făcuse cunoștință cu Epancinii, era foarte interesat când auzea câte ceva despre prinț. Le destăinuise că îl cunoștea pe prinț, că făcuseră nu de mult cunoștință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
un om cu bun-simț, adică cu cinste și conștiință. Da, e adevărat, n-am intrat umili, nu ne-am făcut apariția ca niște linge-blide sau lingușitori ai dumneavoastră, ci am venit cu fruntea sus, ca oameni liberi, nu cu o rugăminte, ci cu o revendicare liberă și mândră (auziți: nu cu o rugăminte, ci cu o revendicare, să țineți bine minte asta!). Cu demnitate vă punem direct întrebarea: în problema lui Burdovski, considerați că aveți sau nu aveți dreptate? Recunoașteți că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
n-am intrat umili, nu ne-am făcut apariția ca niște linge-blide sau lingușitori ai dumneavoastră, ci am venit cu fruntea sus, ca oameni liberi, nu cu o rugăminte, ci cu o revendicare liberă și mândră (auziți: nu cu o rugăminte, ci cu o revendicare, să țineți bine minte asta!). Cu demnitate vă punem direct întrebarea: în problema lui Burdovski, considerați că aveți sau nu aveți dreptate? Recunoașteți că Pavlișcev v-a fost binefăcător și că, poate, v-a salvat chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Da sau nu? Dacă da, adică, cu alte cuvinte, dacă aveți ceea ce în limbajul dumneavoastră se numește cinste și conștiință, iar noi desemnăm mai precis prin noțiunea de bun-simț, dați-ne satisfacție și cu asta, basta. Dați-ne satisfacție fără rugăminți și recunoștință din partea noastră, să nu vă așteptați la așa ceva de la noi, deoarece nu o faceți pentru noi, ci pentru că așa e drept. Iar dacă nu vreți să ne dați satisfacție, adică dacă ne răspundeți: nu!, plecăm imediat și afacerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
le-ați lăsat pe aceste... domnișoare să asculte o chestiune scandaloasă, cu toate că știu deja totul din romane. Eu unul nu știu... poate că deviez, dar în orice caz, în afară de dumneavoastră, nu cunosc pe altcineva care ar fi putut rămâne... la rugămintea unui băiețandru (da, a unui băiețandru, recunosc din nou), să-și petreacă seara cu el și să... participe la toate astea... pentru ca... a doua zi să-i fie rușine... eu (de altfel, sunt de acord că nu mă exprim cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
o mare enigmă... pentru mine și pentru alții. Vorbele prințului Ș. îl arătau extrem de uimit. — Spunea de niște polițe ale lui Evgheni Pavlovici, îi răspunse cu multă simplitate prințul, care, de la nu știu ce cămătar, au ajuns pe mâinile lui Rogojin, la rugămintea ei, și că Rogojin nu-l va grăbi pe Evgheni Pavlovici. Am auzit, am auzit, dragul meu prinț, dar așa ceva e imposibil! Evgheni Pavlovici nu putea avea aici nici un fel de polițe! Cu averea lui... E adevărat că, din superficialitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și m-am întors aici cu trenul. Portofelul îl aveam în buzunar. Schimbându-mă de tunică și îmbrăcându-mă cu redingota, am mutat banii în redingotă, gândindu-mă să-i am asupra mea, întrucât seara intenționam să-i dau la rugămintea cuiva... așteptându-l pe procurist. — Apropo, Lukian Timofeici, e adevărat că ai dat anunț la ziare că împrumuți bani, primind drept gaj obiecte de aur sau argint? — Prin procurist; numele meu n-a fost nicăieri indicat, nici adresa. Având un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
trage după fizionomia unui om, mult stimate prinț, mai ales a unui asemenea om! Ah, prințe! Deși necazul mi-e mare, nici măcar acum nu pot să nu mă gândesc la el și la corijarea moralității lui. Am o foarte mare rugăminte la dumneavoastră, mult stimate prințe, recunosc chiar că, propriu-zis, pentru asta am și venit: îi cunoașteți familia și chiar ați locuit la ei, așa că, preablândule prinț, dacă v-ați hotărî să mă sprijiniți, numai de dragul generalului și a fericirii lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Aglaia l-a pus într-un coșuleț din nuiele împletite, l-a acoperit cu un șervețel și a început să-l roage pe Kolea să i-l ducă imediat, fără să se mai abată pe altundeva, prințului, din partea ei, cu rugămintea de a-l primi “în semn de profund respect“. Kolea a acceptat cu bucurie, și-a dat cuvântul că îl duce, dar a început de îndată s-o bată la cap: „Ce semnificație are ariciul și acest cadou?“ Aglaia i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Așa arătai și când te-ai dus la Lizaveta Prokofievna? întrebă prințul plin de dezgust. — Nu-u-u... arătam mai proaspăt... și chiar mai cuviincios... După ce-am fost umilit am ajuns în... halul ăsta. — Bine, lasă-mă acum. De altfel, această rugăminte trebui s-o repete de câteva ori până când musafirul se decise, în sfârșit, să plece. Deschise chiar ușa, dar se întoarse din nou, ajunse în vârful picioarelor până în mijlocul camerei și iar începu să facă semne cu mâinile, arătând cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Ptițân, ca un făcut, întâmplarea i-l scoase pe Kolea în cale și prințul îl însărcină pe acesta să-i transmită scrisoarea fratelui său, ca și cum ar fi primit-o direct de la Aglaia Ivanovna. Kolea nu întrebă nimic și îi îndeplini rugămintea, așa că Ganea nici nu-și imagina că scrisoarea trecuse prin atâtea stații. Întorcându-se acasă, prințul o chemă la el pe Vera Lebedeva, îi spuse ce avea de spus și o liniști, deoarece fata căuta scrisoarea și plângea. Se îngrozi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cu acest prilej, să ia asupra lor toate diligențele, atât pe cele bisericești, cât și pe cele gospodărești, că prințul poruncise să nu se facă economie la bani, că Nastasia Filippovna era cea care insista și grăbea nunta, că, la rugămintea personală și înflăcărată a acestuia, prințul și-l alesese pe Keller cavaler de onoare, iar pentru Nastasia Filippovna fusese solicitat Burdovski, care primise cu entuziasm acest rol, și că ziua nunții era stabilită pentru începutul lui iulie. Dar în afara acestor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
plângă și, firește, după lacrimile vărsate se înfurie și mai tare, dar nu avu curajul să-și arate ciuda. Se simțea foarte rău și toate semnele arătau clar că nu mai avea mult de trăit. Nu avea nici un secret în afara rugăminților fierbinți, rostite cu răsuflarea tăiată de emoție (poate prefăcută) de „a se feri de Rogojin“. „E un om care nu se lasă păgubit de ce a avut; prințe, el nu-i de teapa noastră; dacă și-a pus ceva în gând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
puse mâna pe umăr; prințul o privi nedumerit cam un minut, parcă încercând să și-o amintească; dar amintindu-și și dându-și seama cine-i fata, fu apucat brusc de o tulburare extremă. De altfel, totul se încheie cu rugămintea fierbinte și insistentă a prințului ca Vera să-i bată la ușă a doua zi de dimineață, la ora șapte, ca să poată prinde primul tren. Vera îi promise; prințul se apucă s-o roage stăruitor să nu spună nimănui; Vera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]