6,798 matches
-
în toată gândirea poetului ca o substanță, "termen final" (Shopenhauer) al neantului: "Ai știut tu, scumpe frate, că pământu-i o ruină?" (La moartea lui Neamțu). Nu există un alt termen esențial pentru a desemna "nimicul", sfârșitul, "spiritul morții eterne-n ruine". El coincide cu "moartea seminței", cu stingerea oricărui elan vital: Fiindcă tina lumii e rea, fiindcă tină / Și praf e universul întreg..." (Andrei Mureșanu). Fără "substanța" sa geneza și apocalipsa nu pot fi înfățișate. Pentru că ea subsumează atât lutul biblic
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
neîncetată de indivizi și popoare, care ființează o bucată de timp, pentru ca apoi să dispară, este schimbarea. Înțelegerea acestei schimbări, în latura sa negativă, o dobândim privind mai îndeaproape rămășițele a ceea ce a fost cândva măreție. Care călător rătăcind printre ruinele Cartaginei, Palmirei, Persepolisului sau Romei nu se lasă dus de gândul vremelniciei imperiilor și oamenilor și nu este cuprins de tristețe pentru ceea ce a fost cândva în viață plină de sevă și bogăție?"15 4. Întreaga schelărie a panoramelor cosmice
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
planurilor antitetice: "furnica ce cugetează a gândi" și zeul închis "în sine însuși", implacabil ("cugeți tu pământ?"), căruia îi simți toată ghețăria: "Cum ești tu nimeni n-o știe. Întrebările de tine, Pe-a istoriei lungi unde, se ridică ca ruine Și prin valuri de gândire mitici stânge se sulev". Dar Eminescu se desparte foarte des de profetul vizionar biblic. El nu primește cu seninătate legea divină a nimicirii cetăților. Nu odată el aruncă hlamida interpretului astrelor, a celui care tălmăcește
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
regii 21 ("păstorii de nații") măresc și mai acut discrepanța dintre zeu și om, drama efemerității faptei (zidul) în planul "microscopicelor popoare". Cetățile lor, gândite ca "piedici în calea vremii", ca mesaj al unui timp civilizator, sunt un câmp de ruine. Imaginile panoramelor sunt redate din unghiuri razante, suprapuse, ca în fotografiile de pe sateliți ("privirea păsării"), fie de aproape ca în lamentațiile biblice de la "apa Vavilonului"; "Memfis, Teba, țara-ntreagă coperită-i de ruine" (Egipetul) "Și unde-i Roma, doamnă a lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
al unui timp civilizator, sunt un câmp de ruine. Imaginile panoramelor sunt redate din unghiuri razante, suprapuse, ca în fotografiile de pe sateliți ("privirea păsării"), fie de aproape ca în lamentațiile biblice de la "apa Vavilonului"; "Memfis, Teba, țara-ntreagă coperită-i de ruine" (Egipetul) "Și unde-i Roma, doamnă a lumii-ntregi, Și unde-s astăzi vechii și marii caesari? Tibrule galbăn, / Unde e astăzi mărirea ta?... / Toate trecură: / Viermele vremilor roade-n noi" ( În van căta-veți...) " În domele largi, prin palate
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
astăzi vechii și marii caesari? Tibrule galbăn, / Unde e astăzi mărirea ta?... / Toate trecură: / Viermele vremilor roade-n noi" ( În van căta-veți...) " În domele largi, prin palate deșarte Răsună doar vântul... cu glasuri departe. Și spiritual morții eterne-n ruine Își mișcă imperiul fără de fine... Dar astăzi sunt frânte boltitele porți Pustiu e în dome-și zeii sunt morți" (Diamantul Nordului) Ce poate urma după pulbere dacă nimeni nu poate gândi pulberea, dacă pulberea nu se poate gândi pe sine
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în dome-și zeii sunt morți" (Diamantul Nordului) Ce poate urma după pulbere dacă nimeni nu poate gândi pulberea, dacă pulberea nu se poate gândi pe sine, cu această întrebare eșafodajul eminescian se prăbușește în sine. Drumul pulberii" stâncă, zidul, ruina este încheiat: nu poate exista decât o trecere "de la o formă de moarte la alta" și viața apare, din acest moment "un vis al morții eterne"22. O astfel de moarte este "scufundată în sine, visându-se pe ea însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
prin care "pulberea trece" se întâmplă un eveniment (istoric, individual), un "complex al lui Ghilgameș", un cutremur care a străbătut ființa umană: În lut și-n cenușă te prefaci, o oame" (M. Costin Vieața lumii). În expansiunea "formelor" piatră zid ruină pulbere, poetul ne atrage atenția că fiecare treaptă merită cucerită, că fiecare treaptă este o rivalitate împotriva extincției, este memorie, prefacere a formelor. Astfel că lanțul "ciclurilor eterne" ("Pretutindenea este o clipă care nu este, devine, este, scade, nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Eminescu, poet național, Ed. și prefață de Al. Piru, Ed. Minerva, Buc., 1982, p. 459. 3 Petrescu, Ioana Em., Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, Ed. Minerva, Buc., 1978, p. 73. 4 Bachelard, G., Op.cit., p. 8. 5 Despre "tema ruinelor" în literatura română, preeminesciană, atât ca imitație a romanticilor europeni cât și ca expresie originală prin accentele patriotice de exaltare a trecutului, de condamnare a tiranilor și satirizare a prezentului trimitem la lucrarea: D. Popovici, Studii literare, vol. II, Romantismul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cetatea cu magice palate, / Aici locuitorii trăiau ca-n sărbători / Dar una dată moartea aice se abate / Și mâna lor îngheață pe cupe și pe flori". Sau: " Acolo fu necropol, morminte strălucite, / Palate elegante de preoți locuite, ... Azi locul e ruină și malul cu-ntristare / Se-nclină și șoptește durerea sa la mare." Imaginile se extind în poemul Conrad pregătindu-ne, parcă, pentru "gândirile arhitectonici" din Memento mori: "Karnak o mare de statui rădicate, / Columne, obelisce și templuri și palate, / O
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
la întâmplare. Aici și piatra rodește. Orice sămânță germinează. Apleacă-te și-i vei culege rodul" (Eminesciana, 1971). 14 C.M. Cantacuzino, Case domnești și boierești, în Izvoare și popasuri, Ed. Eminescu, 1977, ed. și studiu de Adrian Anghelescu. Despre "farmecul" ruinelor: "acel farmec se compune din lumina blândă care învăluie totul din umbre, din praful sărăciei, din jalea uitării, din ecoul amintirilor, din miresmele aduse de cânt", conf. Biserica moldovenească, p. 91. 15 Ibidem, Op.cit., p. 223. 16 Ibidem, Op.cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
într-o armă redutabilă în cucerirea și, apoi, conservarea puterii politice. Folosindu-se cu abilitate de retorica „luptei de clasă”, pretinzând cu nonșalanță și cu deplină convingere că reprezintă interesele celor mai largi pături populare, partidul comunist a creat pe ruinele vechiului sistem o instituție perfect adaptată obiectivelor sale, înzestrând-o cu un set de cadre de nădejde, cu o logistică redutabilă și construind, totodată, un elaborat mecanism de menținere sub control a acesteia. Procesul a fost unul complex, de durată
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
pentru făcut cărămidă, din care s-au furat o parte, aseminea o hornă mare și una mică de ars cărămidă, amîndouă risipite...”, șoproane, bordeie de cărămizi etc.. Fabrica, vândută cu 550 galbeni, se afla în anul 1859 în stare de ruină. Se pare însă că fabrica a fost reconstruită de către un nou proprietar, Rozalia Cnitel. Ion Ionescu de la Brad a semnalat că, în 1864-1865, ea producea pe an 2 milioane de cărămizi care se vindeau „miia de cărămidă de mașină patru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cârpe. În anii de prosperitate a întreprinderii, ca de pildă în anul 1847, Asachi a exportat chiar hârtie prin Galați. Din informațiile expuse mai sus reiese că fabrica a regresat. În 1857, ea se afla într-o „stare amerințătoare de ruină” - cum spune Asachi. Cauzele decăderii fabricii rezidă în greutățile, amintite adeseori în cursul acestui capitol, în care se zbăteau începuturile industriei noastre mecanice: greutăți interne, provenite din însăși structura regimului feudal și greutăți externe provocate de concurența străină. Pentru a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și Edouard Driault, cu rezerva că sunt incomplete. Morley definea chestiunea ca o “încâlceală întrețesută, schimbătoare, de interese conflictuale, popoare rivale și credințe antagoniste care este învăluită sub numele simplu de problemă a Orientului”, în timp ce Edouard Driault o numea “problema ruinei puterii politice a Islamului”. Lui Marriot, definiția lui Morley i se părea prea generală, iar cea a lui Driault prea restrânsă. Deși Mariott afirma, după cum am văzut, că problema orientală a apărut în Europa „din timpuri imemoriale”, el excludea în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
viziune evenimențială, căreia i se atașează și consecințele de ordin politic, religios, în general spiritual, de lupte între două civilizații (europeană și asiatică). S. Jigarev spune că problema sau chestiunea orientală s-a născut odată cu căderea Bizanțului și așezarea pe ruinele sale a stăpânirii otomane, deci problema s-a născut atunci când a căzut Constantinopolul. Numeroși istorici, între care, în primul rând, se aflau specialiștii acestei probleme, nu s-au lăsat convinși de ideea că un eveniment, fie el și cu-n
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru a le tăia spatele, obligându-i la o retragere precipitată, în care armata lor ar putea fi nimicită și turcii, salvați, ne-ar despăgubi cu Oltenia; 2) dacă rușii ar forța Constantinopolul pe mare și ar amenința Turcia cu ruina, noi trebuie să ocupăm provinciile la îndemână: pentru aceste două cazuri, împărăteasa a hotărât pregătirea unui corp de 50.000 de oameni, în care scop s-a ordonat un împrumut de 4 milioane în Țările de Jos. Iosif al II
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
țară nu participa mai intens decât Austria, stat cu o industrie mare și vecin cu Turcia și cu regiunile dependente de ea. „Spiritul german și energia germană - spunea Bruck - trebuie să se reverse înviorător spre sud-estul Europei și să înlăture ruina”. Firește, aici nu este vorba de „spiritul și energia” poporului german, ci de capacitatea de a înțelege situația și de a acționa a burgheziei germane, pe care Bruck o și vedea stăpână asupra economiei țărilor balcanice. În acest scop, el
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
privea dogmatic, asemenea ideologilor aristocrației feudale aflată pe poziția legitimismului. Canning era unul din puținii conservatori care au înțeles condamnarea istorică a unor state constituite în Evul Mediu, cum erau Spania, Austria și Turcia. Pentru el era clar că pe ruinele vechilor imperii vor apare noi state, care vor avea nevoie de bani, mărfuri și corăbii de care Anglia nu ducea lipsă. El a înțeles mai bine decât alții veritabilele interese ale burgheziei engleze, ceea ce explică de ce a găsit important să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și apărătoarea lor de atentatele marilor puteri. Ideile lui A. V. Fadeev, pe care le-am redat în rezumat, în propriile sale cuvinte, pot fi preluate cu deplină încredere dacă se include și amendamentul că în apariția noilor state pe ruinele celor vechi, Canning nu depășea limite ale dogmelor politicii engleze tradiționale. În privința Rusiei, Canning a urmărit s-o atragă în orbita politicii britanice pentru a sparge solidaritatea celor trei monarhi continentali. „Anglia vine spre noi” - scria Liven. Dar el n-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
prezentă în vremurile de azi, nu ar mai avea nici o rațiune de a exista. Autonașterea Universului și autonașterea omului sunt inseparabile. Știință și conștiință, cei doi stîlpi ai viitoarei democrații universale, se sprijină unul pe altul. Știința fără conștiință înseamnă ruina ființei umane, dar conștiința fără știință înseamnă același lucru. Responsabilitatea autotranscendenței responsabilitatea noastră este terțul inclus care unește știința și conștiința. Homo sui transcendentalis este pe cale de a se naște. El nu este vreun "om nou" oarecare, ci un om
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
noastră privilegiată în spațiu (Pămîntul nu mai era privit drept centrul universului, desi creaționiștii încercaseră să mențină valabilitatea acestei idei, în ciuda dovezilor științifice tot mai numeroase). Mai mult, Hutton a observat că sub lumea aflată în plină destructurare se află ruinele unei lumi deja descompuse, sub care se află ruinele altei lumi descompuse, etc. În ultima analiza, acest sistem descrie ecuația creație-distrugere continuă despre care vorbesc romantici că Blake, alchimia și multe dintre religiile lumii. Similar, viziunea ruinelor stratificate amintește de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
drept centrul universului, desi creaționiștii încercaseră să mențină valabilitatea acestei idei, în ciuda dovezilor științifice tot mai numeroase). Mai mult, Hutton a observat că sub lumea aflată în plină destructurare se află ruinele unei lumi deja descompuse, sub care se află ruinele altei lumi descompuse, etc. În ultima analiza, acest sistem descrie ecuația creație-distrugere continuă despre care vorbesc romantici că Blake, alchimia și multe dintre religiile lumii. Similar, viziunea ruinelor stratificate amintește de sistemul lui Piranesi (cum am văzut, prieten al lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
destructurare se află ruinele unei lumi deja descompuse, sub care se află ruinele altei lumi descompuse, etc. În ultima analiza, acest sistem descrie ecuația creație-distrugere continuă despre care vorbesc romantici că Blake, alchimia și multe dintre religiile lumii. Similar, viziunea ruinelor stratificate amintește de sistemul lui Piranesi (cum am văzut, prieten al lui Robert Adam). În acest sens, se știe că Piranesi a devenit fără îndoială un model arhetipal pentru romantici: prin opera să el amintea de nenumărate ori că ruinele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ruinelor stratificate amintește de sistemul lui Piranesi (cum am văzut, prieten al lui Robert Adam). În acest sens, se știe că Piranesi a devenit fără îndoială un model arhetipal pentru romantici: prin opera să el amintea de nenumărate ori că ruinele ne arata nu numai trecutul prezentului, ci și viitorul prezentului, fapt asimilat ulterior, de exemplu, pe deplin de H.D. Thoreau în viziunea sa neobișnuită asupra timpului. Prima descriere corectă a formei Caii Lactee dată de W. Herschel în Despre structura
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]