4,629 matches
-
acolo nu sunt primejdii mari - maimuțări atitudinea unui comandant, luându-și o voce tunătoare: Îți vei privi dușmanii din înaltul zidurilor... Vei participa doar la acțiuni de apărare. Dacă situația se complică, este chemată legiunea. Se uita dezolat la cureaua ruptă, pe când ceilalți soldați rânjeau. — Și îți dau echipament de supraveghere... „Singura armură care te apără de ploaie... și vreme de douăzeci de ani n-o să mai vezi picior de furier.“ Și, până la urmă, ce fac feciorii ăia de cățea? Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încă o dată dușmanul sau să fugă... Deodată se înălță un glas triumfător: — N-o să stau din nou de pază... Dacă nu-mi dau lorica după miracolul ăsta al lui Antonius Primus... jur că dezertez! Soldatul aranja cu o mână legătura ruptă a armurii ferrea, entuziasmat că, după schimbarea direcției, se găsea în prima linie, înfruntând un dușman de temut, dar îngenuncheat acum. Quazii rămași fură atacați dintr-o parte de centuria din fundul pâlniei, iar din cealaltă, de genieri. Deasupra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
străine, zâmbitoare, conțineau prafuri necunoscute. Mai erau cutii de aluminiu cu nuci, dulciuri și mâncare de bebeluși. Fugeau de colo-colo, ținînd în brațe partea lor din comoară. Cățărați în copac, ștrengarii de pe stradă aruncau jos ce găseau agățat de crengile rupte. Domnul Chawla alerga încoace și-ncolo ca un pui de găină zăpăcit, umplând cu provizii o traistă de cumpărături, în timp ce Ammaji vestea vecinii despre naștere, țipând de la fereastra de lângă patul lui Kulfi. În scurt timp, casa era plină cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mari. Ai auzit sunetul acela? — Ce-a fost asta? întrebară domnul Chawla și Ammaji, militarii și polițiștii, adepții și orășenii. Fără să vrea își luară ochii de la vârful muntelui. Deasupra ceaunului uriaș de gătit al lui Kulfi atârna o creangă ruptă. În ceaun erau condimente și mirodenii, ierburi și fructe, un sos delicios. Și mai era ceva. Încet, se apropiară de ceaunul care bolborosea. Specie de pește oceanic, înrudit cu bibanul. ,3 Specii de pește folosite în bucătăria tradițională indiană. Plantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de curajoasă. Frica mă va trece pragul și mă va propti în mijlocul străzii printre gunoaie și boschetari și-mi va arăta cine e șeful... S-ar putea să mă lase fără un dinte sau doi, ba chiar cu vreo mână ruptă sau să-mi termine un ochi! S-ar putea ca frica să se dezlănțuie, așa cum am mai văzut, și să uiți de tine, să nu-ți mai pese de nimic. Poate că am nevoie de o gașcă sau de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se holbează vreun voyeur la mine în timp ce îmi interpretez partitura romantică dintr-un film porno turnat pe podeaua subsolului. Nu, totul era cât se poate de civilizat, foarte civilizat, într-adevăr. Fata își aplecase capul, privindu-și curioasă o unghie ruptă. Cascada părului făcea ca umerii mici să pară și mai vulnerabili și palizi. Să fim serioși, Insula nu era locul potrivit pentru contrastele locale. Fata, adolescenta slăbuță, în ale cărei subsuori strânse se iveau cute de forma unui W, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vii și cei morți. Aici găsești adevăratele vizuini ale curiștilor, la Spike, la Water Closet, la Mother Load. Nimeni nu știe ce se întâmplă în locurile astea. Numai adevărații poponari știu. Până și Fielding pare depășit de problemă. Ieși bătut, rupt, omorât - după părerea generală, ai parte de necazuri mari de tot. Clientul obișnuit ajunge la Spike într-un taxi, dar, ca să se întoarcă la ogeacul lui, are nevoie de două. Și, în noaptea următoare, se întoarce ca s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mâna-i caldă de sub plapumă ca să-mi aranjeze butonii de la manșeta cămășii. Avea fața... Nu-mi mai amintesc nimic. Fața îi rămânea sub plapumă. Vera era întotdeauna bolnavă. Îmi amintesc doar de degetele ei, de atingerea acelor degete, de unghiile rupte și de urma butonului de la manșeta albă. Probabil că nu puteam să-mi strâng singur butonii. Probabil că aveam nevoie de contactul uman. Sunt gata să izbucnesc în plâns, dar nu o voi face. De fapt, asta nu mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și-o scoale? Nu e nici măcar în stare să și-o găsească. În frustrarea lui plângăcioasă, o izbește cu putere pe frumoasa care râde de el. Ea răspunde cu o lovitură în boașe și Lorne se frânge ca un băț rupt. În scena propriu-zisă a bătăii, i se trage lui Lorne, îmbrăcat cu un hanorac, o mardeală cum n-a mâncat el toată viața lui, deși își atacă partenerul de distribuție, care dormea, cu o cheie de mașină. Abjectele-i replici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
exagerat. Doar câteva zgâlțâituri și ghionturi. Numai de așa ceva n-aveam chef: am pierdut gustul pentru asemenea activități. Dar știi ceva? I-a plăcut. Știu că bărbații care bat femei spun că femeilor le place să fie bătute. Nici în ruptul capului nu pot să pricep de ce adoptă linia asta. Nimic nu mi-a fost mai clar decât faptul că femeilor pe care le-am bătut eu nu le-a plăcut să fie lovite. Pentru că dacă le-ar face plăcere, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înainte. Acum poartă pantaloni, pantaloni lungi. — Deci, ce mai face marele magnat al filmelor? spuse ea. — Binișor. — Arăți groaznic. — Nu mai spune. — Spune-i salut lui John, zise Alec, în timp ce Mandolina venea sfioasă spre noi. Ținea în mână o umbrelă ruptă. — Salut, vrei s-o repari? E nouă, spuse ea și îmi întinse obiectul stricat. Acum am zece ani. Fetele știu întotdeauna că sunt fete chiar de la început, dar, după câte se pare, copiii nu știu că sunt copii. Copiii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai mult decât atât. Pe lângă asta, tocmai ce băgasem benzină de trei lire în rezervor. Poate că se rupsese ambreiajul. Poate că distribuitorul era spart. Sau poate capul de bielă era rupt. Poate că toată nenorocita asta de mașină era ruptă. * Trei fără zece în Shakespeare. Trei fără zece în bârlogul repetițiilor, cu două curse deja pierdute, cu respirația fierbinte a băuturii de la amiază și firimituri pe jos, căzute din ospățul timpului. Îmi beam berea tare care te moaie. Grasul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ce naiba ți s-a întâmplat? Am dat mâna. — Ai fost la vreun doctor? Ascultă. Sunt cu Iago-ul afară. Te duc la Urgență la St Martin’s. — E-n regulă, am spus eu, și mi-am golit paharul. Nu e nimic rupt. Pare doar mai rău decât e în realitate. Trebuie să recunosc că arăta groaznic - ca o gușă vulcanică. Și mi se părea că fața îmi era sfâșiată de la maxilar până la ochi. Orice mi se putea întâmpla acolo. Am auzit scrâșnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
totu-i glorios... cu niciodată pace... O, toamnă-n foșnet lung șoptește-mi cum se tace... O, nu-i nimic, nimic, a fost un vis înalt, Tăcere e în ganguri și în ogrăzi de-asfalt. Frig Sunt lângă un gard rupt, Și vântul bate cu frunze ude - Sunt mai urât, sunt supt, Frigul începe sticla s-o asude. Pe strada aplecată la vale E-o toamnă ca o poezie veche - Vântul împinge fusta femeilor în cale, Cu una din ele nu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ale perceperii sinelui. Astfel, cum frumosul riscă pericolul kitsch-ului, iar urâtul devine emoționant, așa cum lumina devine umbră odată cu modificarea sursei de lumină, “perfecțiunea însăși este imperfecțiune”. (Vladimir Horowitz) Urâtul nostru universal, cotidianul expus “Marii Treceri”, praful, pata, cioburile, negrul, ruptul, strâmbul, imperfectul, conjugă simfonic urâtul nostru frumos, mozaicul desăvârșit căruia îi suntem circumscriși, viața.
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
rămâne poate unul din cele mai importante repere pentru începutul secolului al XXlea în direcția de legitimare a obiectului găsit - ready made - ca formă de exprimare artistică. Enumerând doar câteva din lucrările sale: Roata de bicicletă(1913), În ipoteza brațului rupt(1915), Fântâna(1917), Uscătorul de sticle(1914), ne puntem da seama cu ușurință dorința artistului nu era doar de subminare, anulare a mediilor tradiționale ale artelor plastice, ci propunea soluții ce promovează transformările interne ale operei de artă de la reprezentare
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
a fost ridicat în turnul lui Ivan cel Mare, în sec. XVII. Celălalt, numit „łar kolokol” (țarul clopotelor), cântărește enorm, 202 000 kgf, și se află depus pe un postament în vasta curte a Kremlinului. Nu a sunat niciodată, având ruptă o bucată din buză, în urma unui accident suferit după turnare. Merită să fie citați meșterii ruși L Matorin -tatăl și fiul, care au reușit în anul 1735 să execute o lucrare de turnătorie atât de neobișnuită și de grea. In
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
pe munte. Trosc. Și totuși exista vreo alternativă? Odată cu intensificarea efectului și cu creșterea frecvenței cutremurelor - ce-i drept, minore, insula se deteriora, și nicidecum lent. Trosc. Exact în acel moment se văzu ajutat de fântână. Aruncă în ea crenguța ruptă și cugetă la asemănarea dintre fântână și insulă. Idee care nu mergea. A abandonat-o cineva, s-a rupt cineva de ea, așa cum se rupsese el de viața de pe insulă? A încercat cineva s-o salveze? Sau a fost cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
unei atitudini studioase. — Bine, bine, bine, bine, bine, rosti îmbunat domnul Gribb. — Cerule! exclamă Elfrida. Dacă luăm într-adevăr cina cu Cerkasovii, atunci trebuie să fug să mă îmbrac. TREIZECI ȘI ȘAPTE Un bărbat plin de vânătăi, într-un costum rupt, bate de șapte ori la ușa unui bordel. Exact la cea de-a șaptea bătaie ușa se dă în lături. Un zgomot spart atunci când omul se lovește de peretele înnegrit. Lumina unei lumânări. O femeie într-o cămașă de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ce-i face, i-a răspuns Vultur-în-Zbor. Trebuie să vorbesc din nou cu Virgil. Și, într-un fel, cred că acolo nu vor veni după noi. — Bordelul, a murmurat Elfrida. De ce nu, de ce nuă El purta hainele sale vechi și rupte, de călătorie. Ignatius Gribb, care, ca și Elfrida, fusese un om ordonat până la ultima lui izbucnire de furie, îi păstrase până și basmaua de pe cap, cu tot cu pană. Zâmbind crispat, Vultur-în-Zbor și le-a pus și pe acelea. Dacă tot urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
răsfățată ești, a spus somnoros. Și se presupune că ar trebui să gătesc cina acum? Am putea lua mâncarea indiană la pachet de care ziceai mai devreme, am sugerat. Nu îmi pasă ce mănânc atâta timp cât e de mâncare. Nici în ruptul capului. S-a ridicat brusc, dând cu capul de masă. —Au! La naiba! Și își masă ceafa cu blândețe. Să o frec eu, mai bine? —Ai făcut asta suficient. S-a ridicat cu grijă și s-a dus să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-o și am încuiat pe dinafară, lăsându-l într-o situație de neinvidiat; nu ar putea să iasă fără să ceară ajutor. Nevrând să mă încred în acel lift, am luat-o pe scări, mișcându-mă mai bine din cauza fustei rupte, întrebându-mă ce poveste va inventa pentru a se justifica. În hol, am pus la loc pe inel cheile de la apartamentul lui Charles și grămada de chei înapoi în dulap, unde îi era locul. Afară era încă lumină. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
regulă dacă nu ai fi sunat la ușă, i-am răspuns. M-ar fi doborât. —Sam... Doamne ferește, fața ta! A venit spre mine. Nu mă atinge! i-am spus repede, dându-mă înapoi. Cred că am una sau două coaste rupte. —Dumnezeule... —Dominic a fost cel de la care îți tot luai cocaina, nu? Trebuia să te întreb cu mult timp înainte. Mai multe piese s-au asamblat. Probabil te-ai gândit că era periculos. A dat din cap. Am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de-ale lui Dominic și de-ale Belindei împreună, nu cu foarte multe haine pe ei, întinși pe ceea ce am recunoscut a fi podeaua din dormitorul Belindei, cu masa de sticlă în fața lor plină cu droguri, niște folie de bucătărie, ruptă, resturi rămase din fumatul drogurilor și un pachet desfăcut de o hârtie aderentă, plus o oglindă cu câteva linii pe ea, deja pregătite. —Ale ei și ale lui, am comentat. Nu-l văd pe Dominic drogându-se, dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Când, la o sărbătorire a numelui meu, un băiat, mai mare cu câțiva ani, mi-a adus în dar o cărțulie, Borna 327, ai mei au sărit în aer. Era o carte jerpelită, fără coperte, cu pagini mototolite sau chiar rupte. O găsise F., acel prieten, în podul casei lor și sperase că-mi face o surpriză. Titlul cărții era scris pe prima pagină de text, cu creion chimic, umezit, cu litere de mână, stângaci, copilărești: BorNA 32. Era o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]