6,594 matches
-
a transcris greșit datele. La asta nu te-ai gândit, nu? Îți admir spiritul cu care îți faci datoria dar pe nava asta nu-i loc de nici o neregulă. Poate reușesc să-l duc de nas. La un control de rutină Angir nu va fi descoperit. La urma urmei nu-i un lucru imposibil. Datele despre numărul echipajului au fost recepționate de cei de pe stație așa cum trebuiau. Bine că nu știe că "Rândunica" este imună împotriva aparatelor lui. Dacă aș ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mea, căci mi-o impusesem singură și perfect conștientă de posibilitatea unor urmări nefaste. M-am uitat la picioarele mele subțiri, arătând mult prea fragile și instabile. Era vremea să mă ridic. 5 Zilele treceau ușor și monoton. În această rutină plictisitoare, reușisem să mă detașez de tot ceea ce Însemna persoana lui. Mă axasem pe școală, pe repetiții, pe viitorul meu. Era ceva ce puteam clădi și controla și nu voiam să mai am parte de surprize. Când aveam puțin timp
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
lui Tomas, Paco, avusese o recoltă monstruoasă, dar Paza de Coastă Americană îl descoperise pe un yacht bucșit cu droguri. în momentul ăla, Paco lenevea într-o închisoare din Miami, iar Tomas era scos din sărite de investigația mea de rutină. —N-am spus că ești un infractor, am protestat eu. M-am gândit că merită să întreb, de vreme ce Wayne încă n-a venit. Tomas i-a mai dat înainte o vreme cu onoarea familiei și alte căcaturi de genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plec în week-end, fusesem absolut extaziată. Ceva timp pe care să-l petrecem, cu-adevărat, împreună - nu doar finalul unei zile epuizante - era exact ceea ce ne trebuia. În ultima perioadă, amândoi fusesem atât de ocupați la serviciu, încât căzusem în rutina leșinată a unor conversații de câteva minute, înainte să cădem doborâți, fiecare pe perna lui. Așa că fusesem încântată atunci când Randall îmi propusese o plecare neprevăzută în week-end - chiar dacă asta însemna să las baltă niște lucruri la serviciu. Merita, dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
femeia termină cu îmbrăcatul, Wilt mâncase deja un castron de fulgi All-Bran, băuse jumătate de ceașcă de cafea și fusese deja prins în ambuteiajul de la sensul giratoriu. Eva coborî scările până la parter, luă și ea micul dejun și își începu rutina cotidiană cu spălatul și aspiratul și curățatul băii și... Implicarea într-o abordare integrată, spuse dr. Mayfield, este o componentă esențială a... Comisia Comună pentru Viitorul Dezvoltării Studiilor Liberale începuse o ședință. Wilt se tot foia în scaun și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
trai în mizerie. — Nici măcar ziarul dumitale n-ar tipări vreodată așa ceva, murmură el. Vreau să spun că Wilt v-ar putea da în judecată și pe voi. — O, noi suntem obișnuiți cu procesele de calomnie! Pentru noi sunt treburi de rutină. Le plătim cu mărunțișul uitat prin buzunare. Oricum, dacă dumneavoastră ați fi puțin mai cooperant... Reporterul lăsă sugestia în suspensie, pentru ca domnul Morris s-o digere. — Ce vrei să știi? întrebă acesta amărât. — N-aveți ceva povești cu faze legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
trecuse, doar o jumătate de oră fusese veșnicia. Pitit, din nou, sub arborii trotuarului, privi iarăși terasa clădirii de peste drum, unde abia fusese, acum o mie de ani. În ceața și ploaia nopții auzea, în jur, forfota, vocile, graba pietonilor, rutina înlocuitorilor gonind spre văgăuni, obosiți de mascarada care mai înghițise o zi, un veac. O reauzea pe Ira Irina, cea din urmă cu un veac, cu o jumătate de oră, cu o mie de ani. Dacă subalternul Vancea Voinov ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care te așteaptă, cuminte, la fiecare alt gong al calendarului, să-ți amintească subterana în care mișuni. Timpul macerează obsesiile, știi bine, professore. Până și tovarășul Orest Popescu obosește, sub atotputernicia timpului: pasiunea se mediocrizează, ura devine mai curând o rutină, o mimică, necesară aparențelor. Întrebi de ce nu găsesc alt salariu, alt serviciu, alt oraș. Ar fi posibil, cu siguranță. Nu mai e chiar ca în anii ’50... Aș găsi un serviciu, da. Chiar dacă ar continua să mă hăituiască prin prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu respecți pe nimeni. O faci și acum, în această seară umedă, în compartimentul prăfuit al trenului care te readuce din prea scurta vilegiatură. Ifosele, spleenul, pipa și punguța de mătase, fițele arogante față de bieții umili pasageri... aceeași mascaradă de rutină. după divorțul de domnul Bănățeanu și după divorțul de bătrânul Eusebiu și între un divorț și altul și între o căsătorie și alta, fantoma Irina reapare. Vine aproape, aproape, niciodată destul de aproape pentru a încerca să te conecteze, cum speră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pantaloni de catifea albă. Întins, gol, pe canapea, ezita. Ferestrele zăngăne, a trecut autobuzul. Iată, realitatea există, a pornit din nou: autobuzul trece chiar prin dreptul ferestrei, geamurile vibrează îndelung, dom’ Dominic recepționează semnalul, grăbit să intre în zgomotele de rutină ale zilei. La ora zece fără douăsprezeceminute, locatarul Anatol Dominic Vancea Voinov părăsește imobilul. Se întoarce de două ori din drum, ca și cum ar vrea să inducă în eroare vreun urmăritor.Verifică sau doar mimează că închide din nou robinetele, dulapurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vremuri de urgie, deși erau implicite în subiect. „Degeaba mi-ai cere să mă concentrez asupra vieții de fiecare zi. Cum se desfășura o logodnă, o înmormântare in timpul terorii ? Cum se infiltrase limbajul autoritar și suspicios în frazele de rutină ale oamenilor? Mi-amintesc greu aceste detalii. Dar evenimentele de care mă ocup au avut un rol decisiv, care poate fi imaginat, în existența omului obișnuit. Uite, să recapitulăm cele câteva zile dinainte de invadarea Poloniei...“ Nu mai puteai continua multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un fiu adoptiv, ca mine. Imi respect promisinueaaa, angajamentele, v-ați convins. Perseverent, perspicace, știu asta, sint constiincios si asa voi fi. Raportul în cazul Narcis, altă dată. Sunt încă tulburat de Azilul Asociației, nu pot reveni așa repede la rutină. Ferestrele mohorâte. Ploaia căzuse toată noaptea. Oră mahmură. Somnolență, acreală. Se tot lățea lenea, împotmolirea. O furie dospită, amânată. Ce ți-am cerut eu dumitale, tovarășa Vasilică? Flegmaticul șef Gică, tenebros, ca în zilele lui rele. Blând porcul, crescut între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în realitate, cauza reîntâlnirii-surpriză dintre ei. Să nu pară nedelicat, probabil. Să nu se creadă că își contabilizează faptelebune. În spatele confesionalului, profesionistul pândea, înregistra, corela, totuși. Nu izbutea să scape de obsesia consultației ascunsă în dialogul cel mai banal, de rutina exercițiului polițist al medicului. Nici despre accidentul din adolescență nu aducea vorba, deși revedea, cu siguranță, adesea, în minte, bicicleta liceanului izbind brusc umbra informă, verzuie, mârțoaga de babă, blestemul în istoria familiei Vancea. Nici episodul morții lui Marcu Vancea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ghidonul. Minciuna promisiunea iluzia, ceea ce melodramele numesc cavalcada juventuții, înfrunta soarele și luna, de parcă, de parcă... n-ar mai exista dihania Orest și bordelul TRANZIT și măștile negrei memorii. Nici că ne pasă, doctore: un imens scuipat pe toate regulile și rutina voastră! Suferința jubilează mai simplu și mai complicat decât în tratatele voastre terapeutice, decât în sufletul dumitale vaccinat, frater Horațiu. Magia ilicitului, în lumea asta pitică, sufocată de vânători pândind prada? Mai simplu și mai complicat decât atât, zău așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toți, doar să fie atent, să-i recunoască la timp cicatricea masluirilor. A zâmbit, gata pentru reîntâlnire. Oho, bieții ucenici ai realului... Gata să deschidă ochii. Pe pleoape, infinitul zefir, mâinile răcoroase și lungi ale dimineții. Prin fereastră pătrundea zumzetul rutinei. Profesor, în orășelul păduros al adolescenței, alintat de izvoare și dealuri melancolice. Tânăr profesor, cu fulare colorate și replici-mitralieră, vedetă care năuceste adolescenți de provincie. Mereu iritat, plictisit, scuipând aforisme, însoțit de un alai pestriț, de imberbi haotici. Primul pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
recunoască, s-a resemnat cu succesul. Muncește mult, ca inginer, a devenit indispensabil la locul de muncă, e modest în cheltuieli, n-are iluzii, le regretă pe cele, puține, pe care le-a avut cândva, nu comite decât porcărioare de rutină, domestice, fără mare greutate, cât cere supraviețuirea. Supravietuirea, adica cicatricea de la coada sprancenii? Hm, tace, zimbeste, superior, subiectul il scarbeste. Seara e în cețuri. Orașul încins, pe fundul căldării iadului. Doi foști colegi vorbesc despre alți foști colegi. Cutare, burdușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lungă țigară în gură. Dom’ Dominic rămase multă vreme în dreptul vitrinei, consultându-și, încordat, ceasul. Nu, nu era prea devreme. Doamna Venera îl aștepta deja, cu siguranță. Pipăia, agitată, în geantă, volumul vechi Voltaire, ediție princeps. Renunțase la florile de rutină, convins că volumul acesta rar va avea alt efect. Dar nu se decidea să pornească, privea când vitrina prăfuită, când tânăra cu ochii ei depărtați și nasul lat și buzele groase, rujate, pufăind nepăsătoare, în fumul gros și negru, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar fi fost de acord. Poate nu era cine știe ce idee, dar tot era ceva și, dacă mă țineam de ea cu rigurozitate și acribie, după cum intenționam, se chema că aveam proiectul, calul de bătaie care să mă scoată din indolența rutinei soporifice. Pe cât era de mărunt proiectul, pe atât de măreț și de pompos am hotărât să îl numesc, pentru a mă păcăli singur că munca pe care o fac e importantă. I-am spus Cartea nebuniei omenești și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
soluție temporară, o măsură de urgență care să-l ajute să achite chiria până își găsea altceva. A căutat timp de câteva săptămâni, dar toate posturile de profesor la școlile particulare erau ocupate în momentul acela și, odată intrat în rutina dură a schimburilor de câte douăsprezece ore, s-a văzut tot mai puțin motivat să caute alt loc de muncă. Temporarul a început să aibă aer de permanent și, deși o parte a lui știa că se lasă să alunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se știe cât ar fi rămas în purgatoriul acesta. Magazinul lui Harry era pe Seventh Avenue, la câteva străzi de casa lui Tom, iar acesta își făcuse un obicei din a se opri la Brightman’s Attic, ca parte a rutinei zilnice. Nu cumpăra decât rareori ceva, dar îi plăcea să petreacă o oră sau o jumătate de oră înainte de a intra în tură scotocind printre cărțile din anticariatul de la parter. Pe rafturile lui stăteau înghesuite mii de volume - totul, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu mașina până la cinematograful multiplex, de două ori pe săptămână. De-abia când privești în urmă la o relație îți dai seama ce nefericit erai. Atunci, presupun că lași lucrurile să meargă de la sine, fără să-ți pui întrebări. Devine rutină și te obișnuiești cu ea. Când mă gândesc acum, am fost destul de norocoasă că am scăpat atât de ușor când mi-a dat papucii Tim, nu? Vă închipuiți ce viață conjugală plictisitoare am fi avut? Oricum, nu o să-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
doar pe jumătate plin, ceea ce e o schimbare plăcută. Majoritatea schiori, câțiva studenți italieni, vreo doi oameni de afaceri și o familie de americani destul de mare, care merge prin Europa, presupun. Din fericire, lucrez în spate, așa că în afară de serviciul de rutină, nu am mare lucru de făcut. Nici un „bună ziua“ sau „la revedere“ din partea mea azi. Mi-am adus vreo două reviste ca să treacă mai ușor timpul odată ce se termină servitul. Dar se pare că Lydia, cealaltă însoțitoare care lucrează cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
degete nervoase biletele de examen. Eu toată tevatura o percep vag de la grupul sanitar, unde mă oprisem să-mi dau doi pumni de apă pe față. Acum știi de ce am ales să plec. Călătoria cu trenul devenise un fel de rutină; cu trenul urban, dar dacă închid ochii picotind, cum fac în fiecare dimineață pe traseul Unirii-Eroilor, pot să-mi imaginez situația de acum. În metrou mă trezesc încercându-mi aptitudinile de detectiv-urmăritor pe o fată frumoasă, după toate semnele elevă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ei creolă trăsăturile aspre, nasul ascuțit, ochii mici numai pupile și mai ales faciesul pe care tunsoarea părului roșu îl face pătrățos. Pe urmă, pe măsură ce primăvara ne ia mințile, mă invadau stări de care mă credeam secătuit în anii de rutină serviciu-acasă. Stări neortodoxe, de mărturisit doar într-un fragment de carte de citit sub manta. Ieșind de la biserica Sfântul Anton, cea clădită de Mircea Ciobanul vis-à-vis de Hanul Manuc, o găsisem pe S. în stația autobuzului, încercând cu cazne să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fiu doar un ajutor în culisele teatrului său politic. * Pe când Jiang Ching încearcă să-și facă intrarea pe scena lui, Mao lansează o mișcare numită Îndreptarea stilului de muncă. E anul 1942. La început, e considerată o examinare politică de rutină, apoi se transformă în teroare. Dintr-o dată, peste tot sunt prinși „trădători”, „reacționari” și „agenți ai lui Chiang Kai-shek”. Ceea ce-i va surprinde mai târziu pe istorici este că mișcarea e inițiată de Mao și desfășurată de Kang Sheng - doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]